Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru PE��IN
Rezultatele 1261 - 1270 din aproximativ 3997 pentru PE��IN.
Antioh Cantemir - Antioh Cantemir: Satira VIII
... Antioh Cantemir - Antioh Cantemir: Satira VIII Ferice de acela ce stând pe un picior Compune două sute de versuri într-un ceas, Mânjind o jumătate de conț pe toată ziua; Ce scrie cum îi vine, fără să-și bată capul Să afle din ce parte afară suflă vânt. Pre mine, însă, soarta cumplit ... și cumpănește vorba, Și este mic de suflet acel ce-și chibzuiește -- A sale interese cu cugetul curat. Nerușinați, obraznici, noi slava alungăm, Pe-o cale unde-a slavei nu este nici o urmă, Și ne-amăgim pre sine cu măguliri deșerte. Când oare ochii noștri se ... Iubim a noastre vicii Ce numai defăimare ș-ocară ne aduc, Deși a lor plăcere nu ține îndelung! Mustrarea conștiinței, urâtul, îngrijirea, Pe urma lor urmează, și chinul este mare! De-a pune în mirare pre oameni, ce folos? Când ei sunt nestatornici în socotința lor ... e virtuos Nu poate sta aproape de tronul unde ANNA, Prietena virtuții ocârmuiește astăzi. Cu dânsa în unire ea știe osebi Și răsplăti cum trebui pe ...
... mîine. Bietul om iară să duce La casa lui să-l apuce. Bogatul, cum îl zărește De plecare să gătește. Pînă a suit pe scară, El a și ieșit afară, S-a-ntîlnit fața în față, I-a dat bună dimineață. El cum ... și mai spuie. Acesta ținea cărarea, Cellalt cu împiedecarea Călca noroaie și gloduri, Înghițind destule noduri; Iar el, fără a-i răspunde, Intră pe loc oareunde. Acestalalt biet rămase, Dar tot n-a vrut să se lase. A treia zi merse iară, Stătu la ușă ... dînsul iară. Acesta iar cum îl vede (Sătul la flămînd nu crede), De ciudă-i venea să crape, Să mira îar cum să scape, Plecă pe loc de acasă. Cellalt iară nu să lasă, Mergînd p-alături să plînge, Giubeaua la piept își strînge, Calcă noduri și noroaie Ș-îi spuse ... de necazu-i o apă. Deci la acest făcut bine Sorocul după ce-i vine, Trece o zi, trece două, Văzînd că trece și nouă, Pe loc la dînsul să duce Să-ntrebe căci nu-i aduce. Acesta, cum îl zărește, Acasă nu zăbovește, Pleacă
Anton Pann - Cucul și privigatoarea
... cu dripita; "Piu, piu, piu" docu-ți deșiră Și "cir, cir, cîr" o ții șiră. Cu aste tu, vai de tine ! 0 să mă rămîi pe mine ? Părerea-ți este deșartă Ș-în zadar te ții de ceartă ; Ci cere pardon mai bine Și te închină la mine. -Eu, cucule, niciodată ... spui că nu iubesc gluma Voi, zic, acuma îndată Să mergem la judecată, Ș-acolo spuind pricina, Să ni se aleagă vina, Să vedem care pe care Va rămîne la cîntare, Și din noi amîndoi cine Va lua în nas rușine. Zise ea: -Cucule dragă, Dar cine să ne aleagă ? Cine ... cu alte multe, Acela să ne asculte. Atunci zburară dodată Ș-ajungînd la el îndată, L-au făcut să înțeleagă Că este pus să aleagă Pe cel ce cîntă mai bine, Ascultînd cum să cuvine. Zicînd aceasta-ncepură Care cum să pricepură, Cîntară, să frămîntară Și sfîrsind îl întrebară Care din ... are. Săraca privigătoare ! Îi venea să se omoare Văzîndu-se defăimată Și de măgar rușinată. Dar însă ciobanul, care Să afla în ascultare, Stind răzimat pe o coasta, Văzînd alegerea proastă Ce magarul o făcuse Și lui cucul îi plăcuse, Începu cu vorbă mică Privigătoarei să zică : -0, tu, pasăre frumoasă ...
Barbu Paris Mumuleanu - Cei mari
... lingușesc, Să-i aude că-s galanți, Sînt nobili, sînt figuranți : Și cu mesele ce dau, Și mai mari defăimări au, Că satură și hrăiesc Pe corbii ce-i păgubesc ; Iar nu dau la cei lipsiți, La cei săraci și smeriți, Ci la bîrfași ce le spun Basne la ei cînd ... născuți, Ci din cer de sus căzuți, De a fi poruncitori, Celor mici stăpînitori, Iar cei mici sînt născuți, Numai pentru ei făcuți. Pe cei mici îi socotesc Viermi, nu oameni ce trăiesc. Zic cum că le sînt datori A le fi lor slujitori, Cu nume că ... la desfătări Șed la cărți, dau, păgubesc, Pierd avutul părintesc. Vin la zioă, desperați, Par că-s lei înverșunați. Se culcă degrab' gemînd, Spume, foc pe nas lăsînd. Apoi dorm pînă la prînz, Zic, nu-s negustor să vînz Nici nu-s oameni lucrători, A să scula pînă-n ... urît le las. Toți acei mari și bogați Sînt foarte nerușinați. Toți mint, jur, făgăduiesc, La nevoi cînd îi găsesc. De loc virtute nu au, Pe minciuni jurămînt dau Cînd au trebi, sînt în nevoi, Supun p-ăi mici ca ...
Bogdan Petriceicu Hasdeu - Magda lui Arbore
... român , mai-iunie 1861. Rănit pân' la moarte, cu sabia-n mână Fu hatmanul Arbure prins; Ducându-l departe la hoarda păgână, Dispare tătarul învins. Pe câmpul izbândei stau corturi întinse Voinicii cu domnul lor bând; De hatmanul Arbure vorba se-ncinse: Jelea fiecare pe rând! Dar vodă se scoală aprins de mânie: "Lăsați bocituri de copii! Vitezi ca și dânsul avem noi o mie, O mie și sute de ... crească un fiu ticălos? Atunci România se șterge din lume, Când țara-i din Pont în Carpați În stare va fi să-i înșire anume Pe cei ce-s născuți împărați!" "Așa să trăiești!“ îi răspunde deodată, Sosit p-un căluț tătăresc, Un tânăr cu frageda voce de fată ... dintr-un chip îngeresc. E fiica lui Arbure, care-n bătaie Pe hatman l-a fost însoțit, Lucind printre cete ca luna bălaie Pe cerul de nori învălit. Când Magda văzuse pe falnicu-i tată Căzut sub o droaie de răni, Plăpânda fecioară ca fiara turbată Izbea și mușca pe păgâni. Acuma l-a țărei serbare venită, Ea zice: „și eu voi să-nchin! Adus-am cu mine o cupă cernită: Turnați ...
Bogdan Petriceicu Hasdeu - Vornicul Iancu Moțoc
... Vornicul Iancu Moţoc Vornicul Iancu Moțoc de Bogdan Petriceicu Hasdeu (Baladă din secolul XVI) Răsturnător în curs de douăzeci de ani, vornicul Iancu Moțoc alungă pe Alexandru-vodă și aduce la locu-i pe un străin din Germania; dar mai la urmă, dând jos și pe acesta, pen- tru a pune pe tron o nouă creatură, poporul nu-l mai ascultă, ci primește înapoi pe gonitul Alexandru. Vornicul fuge în Polonia, unde însă, după stăruința Porții otomane, piere decapitat în capitala Galiției. Testamentul acestei triste celebrități se află până astăzi ... odată, Ca și când orașul izbucnea de foc; Vine! vine! vine! și-n sfârșit s-arată Și-n sfârșit s-arată vornicul Moțoc. Dânsul alungase pe trei domni din țară, Dând apoi cununa unui venetic, Care-n holda noastră ne-mblânzită fiară Ne-mblânzită fiară, nu cruța nimic. Învățat boierul să ... cuvinte Meșter la cuvinte, agerul Moțoc. Cel ce-nstrăinase țara prin domnie În străinătate cată ajutor; Însă chiar străinii sfarmă cu urgie Sfarmă cu urgie pe ciocoiul lor. "Iancule! îi zice solul din Suceava, Vezi tu cum pățește cel necredincios? Astfel toți să moară, cine cuteza-va Cine cuteza-va să ...
Cincinat Pavelescu - Dramă mută
... Cincinat Pavelescu - Dramă mută Dramă mută de Cincinat Pavelescu Pajul Silvio cu vocea melancolică și plină De fiorii tinereții, pe un ritmu plângător, Modulează o romanță drăgălașă de amor, Pe când degetele-i albe rătăcesc pe mandolină. Fragedă și mlădioasă castelana se înclină Lângă ducele cu părul de argint și soarbe-n zbor Notele, ce ca o rază se topesc și ... Evocând o seară dulce din trecutu-i de lumină. Armonia îi îmbată și o tainică-ntristare Strânge inima ducesei și a pajului poet... Pe când ochii lui pe sânu-i se opresc din întâmplare. Ea, privind la mâna-i albă cum pe coarde tremura, Simte-n ochii ei albaștri rătăcindu-i un regret... Și-nțelege-ntâia oară că pe
Cincinat Pavelescu - Nocturnă (Pavelescu)
... Cincinat Pavelescu - Nocturnă (Pavelescu) Nocturnă de Cincinat Pavelescu Pe sulițele ascuțite-a galbenelor trestii plouă Un tremur vag de lună nouă, Iar nuferii, când raza-i bate, Par, în acea singurătate Ce ... Că-s niște mici arhipelage! Pe lacu-n umbră se deșiră dantela lungă-a unei moarte... E ca o ceață ce s-așterne pe cuta undelor ușor, O stea ce pică face-o dungă și-argintul ei căzut departe Aprinde-o stranie lucire în părul umbrelor ce zbor. Parcă ... cântă. Atunci, din trestii, parcă șoapte Se înălțară-n miez de noapte. Nebun, zadarnic te-nfiori De vânt, de umbre și de flori, Și vrei pe alte căi s-apuci; Ce-auzi, ce vezi nu sunt năluci; Nu-i glasul vântului ce-asculți Deși sunt moartă de ani mulți, Dantela care ... ncet, Ca din apuse veșnicii Că, de le-auzi sunând, să știi Că nu-i semn bun, e semn de moarte! D-atunci în lacuri pe când luna târziu își tremură văpaia, Sus, pe
Cincinat Pavelescu - Ultima verba
... e ceasul! Vin taina s-o dezvălui din moarte vă treziți! Și-atunci, din toată lumea, mulțimile-adormite, Sutimi și milioane de morți se deșteptau; Pe când de sub lințoliu enormele-i orbite, O tragică durere afară scăpărau... Și el, mai trist ca-n noaptea când se ruga pe munte, Sub umbra tremurată a verzilor măslini, Când se roșise alba-i sudoare de pe frunte, Mai trist ca pe calvarul însângerat de spini, Le zise: Biată turmă în noapte rătăcită, Eu v-am mințit odată când vă spuneam că sus V-așteaptă după moarte ... Așa-i cântau în noapte virginile-n uimire; Șoptea și Magdalena: Fii binecuvântat! Căci moartea ne-a fost dulce în visul de iubire Pe care a ta vorbă în noi l-a semănat! Martirii chiar în circuri zâmbeau cu nepăsare, Sub gura sângerată a ... ochii lui cei blânzi. Și toți îngenuncheară: apostolul și magul, Și regele și sclavul, cel bun ca și cel rău, Și toți strigau: O, Doamne! pe când sporea șiragul, Mărire ție, veșnic slăvim numele tău! Prin cerul gol trec albe divinele-ți himere, Și crucea ta e farul în haosul perfid
Constantin Negruzzi - Anecdote (Negruzzi)
... au zis împăratului August: — Huietul umblă că ai să-mi dai un dar. — Nu crede, i-au răspuns August. Un soldat, aflându-se pe mare cu femeia sa în vremea unei furtuni, au văzut că corăbierii aruncau cu grabă orice puteau găsi, neluând sama la nimic, și, cum ei ... viața, soldatul auzind, și-au luat îndată femeia și-au aruncat-o în mare, zicând că n-are nimic mai greu și mai supărător decât pe femeia sa. Împăratul Conrad al III-lea, luând cetatea Weinbergului, au hotărât a tăia pe toți lăcuitorii ei, dând voie femeilor să iasă și să ducă cu dânsele ce aveau mai scump. Femeile îndată au luat în spate pe bărbații lor, zicând că n-aveau nimic mai scump decât bărbații. Un himist, care se lăuda că au aflat știința de-a face ... zicând că, fiindcă el știe a face aur, el n-are trebuință decât de o pungă ca să-l ție. Un om ruga pe altul să numere nebunii târgului. El au răspuns: — D-ta îmi ceri un lucru foarte greu, iar de m-ai întreba câți înțelepți, ți ...
Constantin Stamati - Răpitorul
... cu jurământ la toți făr-a-l întreba spunea, Și sufletul își punea, Că el acea avuție nu că doar o grămădise, Dezbrăcând pe cineva fățiș, sau că o furase... Ce ca din cer îi picase, Și că el nu avea frică Cineva să-l oblicească c-au umblat ... Și a mai zice Că eu sângele le-am supt. Căci ei în această casă vor trăi mai mulțumiți Decât în casele lor, pe care eu le-am luat, Și mult mai bine hrăniți, Dându-le lor de mâncat Bucate boierești, Iar nu țărănești...â€� Atunci un om oarecare ... trecea, L-au auzit ce zicea Și i-au răspuns: „Adevărat, mulți săraci aici să grămădești poți, Dar nu știu de vor încăpea toți Pe câți ai jăcuit Și pe câți ai calicit, Din a cărora avere ai zidit această casă Frumoasă, Ba încă te și fălești că le dai degeaba masăâ€�. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Și ...