Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru CEEA CE
Rezultatele 1261 - 1270 din aproximativ 1609 pentru CEEA CE.
Mihai Eminescu - Sonet satiric
... ta de streche, De miști în veci condeiul pe hârtie  Durează-un șir sau fabrică o mie: Cuvinte-nouă-or fi, dar blaga veche. Ce are-n gând un om, aceea scrie, Nimica nou tu n-ai de spus, Ureche, Cu Pantazi fiind pe veci păreche, Tu izvodești, cel mult ...
Ion Luca Caragiale - Cronica sentimentală
... scenă: - este un remediu beduinesc pentru mânținerea liniștei și ordinei în spiritele bieților mei Africani. Sărmani Tâmpiți ! Beduin vă trebuia vouă ? Am călătorit odată prin acel minunat ținut, și-l voiu pomeni și morților. Am admirat moravurile bizare ale acestor nefericiți. Am văzut de nenumărate ori repetându-se din ce în ce mai cu furoare, scena de mai sus. Aproape să mă tâmpesc și eu de prea multă admirațiune, am atras într'o zi la o parte ... sculați cu toții 'n o dimineață, să puneți mâna pe toți Beduinii și să-i atârnați în rând la bătaia vântului de crăcile palmierilor voștri ? Ce dracul ! nu mai aveți nici instinct ? Până când o să vă numiți Tâmpiți ? Căscară toți gura, deschiseră ochi mari, rădicară din umeri și începură să ... surâză. Nu 'nțeleseseră ce le spusesem. Adevărat Tâmpiți, de trei ori tâmpiți, zisei în mine, sunteți demni de admirat ! Mă 'ntorsesem de mult din călătoria ce făcusem la tribul Tâmpiților; vă jur însă că nu mai cugetam decât la dânșii. Îmi rămăsese adânc săpată în memoriă suvenirea nefericirei și mizeriei lor ... tu vreodată de Tâmpiți ? - Tâmpiții !? strigaiu ? O ! îi cunosc ! Am petrecut mult în mijlocul lor, sărmanii ! Ei, cum o mai duc dânșii cu Beduinii ? - Din ...
Vasile Alecsandri - Novac și corbul
... Vasile Alecsandri - Novac şi corbul I Fost-a, cică, un Novac, Un novac, Baba Novac, Un viteaz de-al lui Mihai [1] Ce sărea pe șapte cai De striga Craiova vai! El un fecioraș avea Și tot astfel îi zicea: ,,Fecioraș, Gruiuțul meu! Ascultă de ce-ți zic eu, Să nu cazi la vreun loc rău, La loc rău și mult departe În neagra străinătate. [2] Dacă sorții te-or purta ... zărește despre soare Cârduri, cârduri de cocoare, Călătoare zburătoare Și de el nepăsătoare. Iată, mări, cum plângea Că departe, sus zărea Un corb negru, corbișor Ce zbura încetișor Și din aripi tot bătea Și cu jale croncănea. Iar Grue se amăra Și din gură-amar zicea: ,,Căci n-am durdă, pui ... Ce tot țipi și croncănești, Ori de mine te gătești?" Corbul se apropia, Pe fereastră se punea Și din pliscu-i răspundea: ,,Gruișor, drăguțul meu! Ce ... 5] El mergea și iar mergea, În Țarigrad ajungea, La divan că se ducea Și din gură-așa zicea: ,,Auzit-am, auzit De-un voinic ce mi-ați robit, Iată-mă-s că am sosit Să vi-l plătesc îndoit". El desagii deșerta, Turcii toți năvală da, Și pe jos se ...
... ducă, și măcar că-i era dragă mama parcă avea acum necaz pe ea că-i prea întârziază plecarea. A plâns și el, ce-i drept, de plânsul ei dar, pe când ochii-i erau triști, închipuirea zbura cu bucurie pe drumul ce i se deschidea lung și necunoscut înainte. Trei ani de-o neclintită monotonie... Aceleași ceasuri... aceiași pași... trei ani întregi! Al patrulea, deși se anunțase ... puful mărunt de pe obrajii aprinși zbârlit de fiori - încovoiala lângedă a trupului - izbiturile inimei ei de pereții sânului - și mirosul fără nume ce-i radiază din rădăcinile părului - și cât e de bine să te părăsești în stăpânirea acestor atâtea simțiri ce te-nvăluiesc din toate părțile ca niște vârteje de aburi calzi saturați de esența adormitoare... Cu vorbe să le spun?... Astea se simt și se ... creaturi aspre și brutale, care fac împrejuru-i o poliție dezgustătoare. Și aci, față cu fraza lui de predilecție, venea așa de potrivit: - Închipuie-ți ce sete mi-e de viață! ce dor îmi era de tine! Căldura strânsă atâta vreme în ființa aceea frumoasă se revărsa acuma-n afară ca o pornire nebiruită: a fost
Ion Heliade Rădulescu - La amantă
... Ion Heliade Rădulescu - La amantă Ca zeii de ferice acela mi se pare Ce-mpins de soarta-i bună nainte-ți va veni Și dulcele-ți accente, divina ta cântare D-aproape va-auzi. Iar fața ta ridentă asupra ...
... așa să fie, Zadarnic vrei să faci altfel. Și nu mai e nimic în stare Să-ntoarcă vremile-napoi Și-acea iubire-atât de mare Ce-a fost odată între noi. Rămâi tu, dar rămâi cu bine, Rămâi cu suflet liniștit... Un dor se duce și-altul vine Și ...
... răspunde: — Noi suntem trei aici: unul zace la pat de înferbințeală, da celălalt doarme. Stăm de pază pe rând. — Așa, așa, dragă, așa. Ce vânt, ce vânt! L-or fi auzind și răposații! Urlă ca o fiară cumplită... Of-of-of... — Da tu de unde ești ... pân' la moară... — Of-of-of, oftează drumețul după puțină tăcere. Da eu acu așa socot, că n-am la ce să merg la moara cea din Mitrievo... La ce dracu să mă mai duc și eu acolo? Eu mai bine, drăguță, voi sta aici cu dumneata... — Ce să mai stai cu mine? — Ia așa... cu tine mi-e mai vesel... — Ți-ai găsit și tu om de veselie! Drumețule, eu ... zice trecătorul râzând răgușit și c-un hohot mărunt. Of, dragă-drăguță. Cred că mult l-îi pomeni tu pe drumeț! — De ce să te pomenesc și pe tine? — Așa, că te-am înșelat bine... Ce crezi, că-s drumeț eu? Nu mai sunt eu drumeț. — Cine ești, dar, tu? — Îs un mort... Numai ...
... răspunde: — Noi suntem trei aici: unul zace la pat de înferbințeală, da celălalt doarme. Stăm de pază pe rând. — Așa, așa, dragă, așa. Ce vânt, ce vânt! L-or fi auzind și răposații! Urlă ca o fiară cumplită... Of-of-of... — Da tu de unde ești ... pân' la moară... — Of-of-of, oftează drumețul după puțină tăcere. Da eu acu așa socot, că n-am la ce să merg la moara cea din Mitrievo... La ce dracu să mă mai duc și eu acolo? Eu mai bine, drăguță, voi sta aici cu dumneata... — Ce să mai stai cu mine? — Ia așa... cu tine mi-e mai vesel... — Ți-ai găsit și tu om de veselie! Drumețule, eu ... zice trecătorul râzând răgușit și c-un hohot mărunt. Of, dragă-drăguță. Cred că mult l-îi pomeni tu pe drumeț! — De ce să te pomenesc și pe tine? — Așa, că te-am înșelat bine... Ce crezi, că-s drumeț eu? Nu mai sunt eu drumeț. — Cine ești, dar, tu? — Îs un mort... Numai ...
Mihai Eminescu - Phylosophia copilei
... Mihai Eminescu - Phylosophia copilei Phylosophia copilei de Mihai Eminescu Glasul plăcerei dulce iubit Cheamă gândirea pe a mea frunte, Ce zboară tainic ca și o luntre În oceanu-i nemărginit. Stelele toate angeli îi par, Angeli cu aripi strălucitoare, A căror inimi tremurătoare ... stins se duce. De-aceea nu voi ca eu să fiu Pală idee-a Dumnezeirei, Șotă copilă a nesimțirei, Foc mort ce pare a arde viu. Ci voi să-mi caut pe-ntinsa lume O frunte albă să o dezmierd Și-n ea gândirea mea ...
Zilot Românul - Judecată, alegere și hotărîre pentru începutul Țării Românești și starea întru care
... Dar nu-i minune Dacă vei pune Nainte ție Acea frăție, Acea unire, 'Ntr-o glăsuire, Cu vitejie Cu vrednicie, Fără trufie — Numai prostie Ce-avea firește Cu care crește Și se mărește Or mic or mare De vei ce stare. De vei răspunde Că acum unde Dachii s-ascunde ? Ei ar răspunde : Unde-s romanii, Lumii tiranii ? Așa sînt toate : Nasc, cresc, au moarte ...
Nicolae Filimon - Roman Năzdrăvan
... căzură coasele din mînă, dar Roman Năzdrăvan le zise: — Nu vă temeți, măre, lăsați pă mine, că-i viu eu de hac. Zmeul din ce în ce s-apropia, iar cînd fu aproape de dînșii, învîrti buzduganul de trei ori și zise: — Cine sunteți voi, bre, dă mi-ați turburat izvoarele ... un car cu șase bivoli, să-mi dai șase dulgheri, șase tîmplari și șase fierari, și treaba e făcută. Împăratul porunci să-i dea tot ce va cere. Roman se sui în car și apucă calea către zmeu. Se duse zi de vară pînă seara; iar cînd fu aproape de palatul ... făcu moș bătrîn cu barba și sprîncenele pînă la pămînt. Zmeul, cum îl zări, se dete jos, îi ieși în cale și-i zise: — Ce cauți, moșule? — Ce să caut, luminate-mpărate, am prins pe hoțul de Roman Năzdrăvan și am venit la măria-ta să-mi dai ăl plop de colo, să ... voinic, el poate să spargă butoiul și să scape, și atunci ne prăpădește pe toți; fă bine de intră măria-ta în butoi și, după ce ...