Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru ȘTI
Rezultatele 1261 - 1270 din aproximativ 1963 pentru ȘTI.
Cincinat Pavelescu - Impresii de toamnă
Cincinat Pavelescu - Impresii de toamnă Impresii de toamnă de Cincinat Pavelescu Pădurea vestejită în stânga mea coboară, Și-n dreapta, o colină se suie către zări, Sub roșul ce amurgul pe culmile-i strecoară. E toamnă pe sfârșite. Pe drum și pe cărări Zbor frunzele mânate de vântul ce le poartă Cum valul poartă barca pe zbuciumul de mări. Trosnește câte-o cracă și-n umbră cade moartă; Săracul o să aibă la iarnă uscături: Natura se-ngrijește cu milă d-a lui soartă. O, fire nențeleasă, cum inima ne-o furi Cu moartea ta, sub care s-ascunde renviere, Tu, care, dintr-un mugur, dai viață la păduri! Știi, oare, ce duioasă și tristă mângâiere E ordinea eternă, pe care-o-ntrezărim În frunza care naște și-n frunza care piere? Doar ea mai ne adoarme durerea că
Cincinat Pavelescu - Legile eterne
Cincinat Pavelescu - Legile eterne Legile eterne de Cincinat Pavelescu Isus dormea. Pe valuri urla o vijelie Și-apostolii văzându-l dormind nepăsător, Priveau cu înfiorare când cerul în mânie, Când apa, zbuciumată ca sufletele lor. Lopețile scăpară din mâinile-obosite Și barca fără cârmă, prin haos lunecând, Pe chipurile pale de groază chinuite Cădea lumina stinsă a ultimului gând. Isus dormea. Și spaima cât apa de adâncă Îi prefăcuse în biete năluci de țintirim, Și îndârjiți pe somnu-i ce nu zburase încă, Apostolii strigară: Stăpâne, -o să pierim! Dar El deschise ochii. Privirea de lumină Asupră-le o clipă seninu-și revărsa. Și dulcea ei blândețe pe valuri când se-nclină, Ce pace peste inimi și ape se lăsa!... Și noi, munciți de groaza atâtor nențelesuri, Ne rătăcim pe marea gândirilor adânci, Luptăm cu vijelia eternelor eresuri, Bărci searbede, izbite de maluri și de stânci. Aici orbiți d-un fulger, aici prin întuneric, Ne zbatem spre o țintă ce-n vis o-ntrezărim. Ani lungi ne minte umbra amorului himeric Și-n veci ne chinuiește durerea că murim. E calm doar înțeleptul. Doar El din norul ceții Privirea liniștită pe valuri și-o așterne, Știind că ...
Cincinat Pavelescu - Lui Adolf de Hertz
Cincinat Pavelescu - Lui Adolf de Hertz Lui Adolf de Hertz de Cincinat Pavelescu care-mi ceruse să-i fac o epigramă cu prilejul succeselor dramatice ale Dlui Notar de Octavian Goga. Această epigramă e de altfel o simplă glumă, întrucât e știut că amicul meu de Hertz nu e numai creștin ortodox, dar încă un om de talent necontestat De când trecu Carpații Goga Să facă artă, nu comerț... Nu-i mai rămase lui de Hertz Ca teatru, decât...
Cincinat Pavelescu - Lui Argetoianu
... zile-ntregi, Ne pune sulița în coaste Cu legi ce sunt fărădelegi. III Argetoiene, răutatea Noi ți-o iertăm, căci ne iubești, Dar ce va ști
Cincinat Pavelescu - Lui C. Argetoianu
Cincinat Pavelescu - Lui C. Argetoianu Lui C. Argetoianu de Cincinat Pavelescu I care fuma o țigară primită de la un ziarist grec Când ziaristul o țigară Grecească ți-a făcut ofrandă, N-a bănuit că și ministrul, Fumând-o, face contrabandă. II Aceluiași, de care, în calitate de ministru, depindea aducerea lui C. P. la București, la Curtea de Conturi Știi să mângâi și să dai ghionturi, Dar ia-mă, rogu-te, de păr, Și fă-mă repede să săr Din Curtea de Apel la... Conturi. III Aceluiași, care răspunsese: Când toată viața-ai dat aconturi / Din păr și astă zi chel papuc, / Cum te-aș putea zvârli la Conturi, / Când n-am de ce să te apuc? Când ești un om cu-atât talent Și spirit ai chiar în papuci, De ce nu cauți mai atent? Și vei găsi de ce s-
Cincinat Pavelescu - Lui Ionel Periețeanu
Cincinat Pavelescu - Lui Ionel Perieţeanu Lui Ionel Periețeanu de Cincinat Pavelescu după ce a publicat volumul de epigrame neusturătoare: Urzici În piață nu știi ce să zici! Când ceri spanac, îți dă urzici. La librărie, tot un drac: Când ceri Urzici, îți dă
Cincinat Pavelescu - Lui Victor Antonescu
Cincinat Pavelescu - Lui Victor Antonescu Lui Victor Antonescu de Cincinat Pavelescu Se știe că fostul ministru al României la Paris, pe când era la departamentul Justiției, a trebuit să redijeze actele de deces ale regelui și reginei. Sub Victor Antonescu s-a întâmplat Să moară primul rege și regina. El actul de deces le-a redactat. Că-l face lumea cioclu, a cui e vina? Dar Ferdinand I e gânditor Și-ngrijorat o spune orișicui Că-l va numi curând ambasador, Să nu-i dreseze actele și
Cincinat Pavelescu - Madrigal (Pavelescu, 2)
Cincinat Pavelescu - Madrigal (Pavelescu, 2) Madrigal de Cincinat Pavelescu Prințului Barbu Știrbej cu prilejul unei serbări date în pivnițele sale și în prezența familiei regale. Pe rimele viță și domniță. Cine bea din vinul tău, Om deștept sau nătărău, Zice, fără să te știe: Ce mai vin și ce mai vie! Însă cine te-a văzut Lângă dulcea ta domniță, Uită vinul și, tăcut, Zice-n gându-i: Ce mai
Cincinat Pavelescu - Mama (Pavelescu)
Cincinat Pavelescu - Mama (Pavelescu) Mama de Cincinat Pavelescu Cea mai mare parte din comoara sensibilității și imaginației poeților este moștenirea directă a sufletului delicat, blând și iubitor al mamelor. Dar care poet, cât de necunoscut, sau literat, cât de modest, nu simte în ochii lui arzând o lacrimă de emoțiune și de recunoștință când, pronunțând cuvântul Mama, evocă ființa iubită ce se apleacă înfrigurată de griji peste leagănul copilului sau peste nădejdile adolescentului? Dați-mi voie să smulg eu o frunză din laurii ce încununează frunțile voastre de aleși ai muzelor, de învingători ai vieții și s-o las să-și tremure mângâierea târzie peste frunțile acelor mame care n-au trăit ca să împărtășească gloria voastră, sau s-o depun cu multă evlavie la picioarele celor care, fiind în viață, au făurit din suferințele lor neștiute sufletele și victoriile voastre de azi. Toată ziua cosea și lucra pentru copii. N-am văzut-o niciodată ieșind din casă decât însoțită de tata sau de unul din noi. N-am cunoscut în casa noastră alte distracții decât muzica, citirea, declamarea. Obosită de-a fi născut, crescut și educat atâția copii, a murit într-o ...
Cincinat Pavelescu - Mie însumi (Pavelescu, 2)
Cincinat Pavelescu - Mie însumi (Pavelescu, 2) Mie însumi de Cincinat Pavelescu Eu nu știu ce-i cu Cincinat, E talentat sau e șiret? Poeții spun că-i magistrat Și magistrații că-i
Cincinat Pavelescu - Nocturnă (Pavelescu)
Cincinat Pavelescu - Nocturnă (Pavelescu) Nocturnă de Cincinat Pavelescu Pe sulițele ascuțite-a galbenelor trestii plouă Un tremur vag de lună nouă, Iar nuferii, când raza-i bate, Par, în acea singurătate Ce frica-ncepe s-o propage, Că-s niște mici arhipelage! Pe lacu-n umbră se deșiră dantela lungă-a unei moarte... E ca o ceață ce s-așterne pe cuta undelor ușor, O stea ce pică face-o dungă și-argintul ei căzut departe Aprinde-o stranie lucire în părul umbrelor ce zbor. Parcă bătăi de aripi albe tăcerea nopții o frământă, E ca o muzică ce-adoarme departe moartea unor crini, Or, tu, Ofelie-necată, în pacea undelor suspini, Și vântul care plânge-n sălcii e poate glasul tău ce cântă. Atunci, din trestii, parcă șoapte Se înălțară-n miez de noapte. Nebun, zadarnic te-nfiori De vânt, de umbre și de flori, Și vrei pe alte căi s-apuci; Ce-auzi, ce vezi nu sunt năluci; Nu-i glasul vântului ce-asculți Deși sunt moartă de ani mulți, Dantela care-o vezi pe apă Este lințoliul ce-mi scapă, Iar sub a apelor oglindă Vezi părul meu de alge ...