Căutare text în Literatură

 

Cuvânt

 

Rezultate din Literatură pentru FI��E

 Rezultatele 1251 - 1260 din aproximativ 2261 pentru FI��E.

George Crețeanu - Orfanii

... timp șezură astfel; iar când se deșteptară, Zăriră p'a lor mamă, trecând p'un negru car... Și tot ce mai țin minte, e o grădină, în care Stau șir chipuri de piatră, coloane, lespezi, cruci; Doi oameni în cămașă, săpând o gropă mare, Pe când vibra în aer ... adoarmă, se svîrcoleau prin pat: „Frate, zise cel mai mare, ochii n'am închis încă, Me tot gândesc la mamă, de ce ne-o fi lăsat?â€� — „Poate, răspunse micul, pe noi e supărată, Dar e așa de bună, mâine ne va ierta.â€� — „Oh, nu sciu de ce-mi vine să plâng câte odată, De ce în carul ... n ceruri de îngeri ocolită, Petrece fericită, făr'a gândi la voi.â€� — „Nu! răspundeau copiii, măicuța mult iubită Nu poate fi în ceruri ferice fără noi!â€� Iar ei fără de dînsa păreau străini pe lume, Amici, plăceri sau jocuri, nimic nu-i atrăgea; Orice altă ...

 

Alecu Donici - Țiganii

... veselie! Ce cântare! Ce vorbe, și ce vuiet mare! Răcnește ursul, câinii latră, Și scârție neunsa roată; Într-un cuvânt, a lor pornire E deșănțată la privire. Mâhnitul tânăr se uita La văi, la dealuri, la câmpii Și lucruri nouă căuta Între țigani și în pustii. A lui ... măgulit, În toate a făcut cercare, Și cunoscându-le deșarte Acum el s-a ascuns departe. Dar focul nu mult va fi stins, Curând îl vom vedea aprins. Zamfira Iubite! spune ce gândești, Sau iarăși tu acum dorești De lume mare și de târguri? Alecu Ce să ... De fire prea se depărtează, Și voia lor o târguiesc, Metalului ei se jertfesc; În aur cred, lui se închină, Și lumea lor de rău e plină. Ce să doresc, a lor mândrie? Zâmbire cu fățărnicie? A lor nebună pizmuire? A lor deșartă strălucire? Zamfira ... Cu strălucitele lor raze. Țiganii toți au adormit; Alecu vis prea greu visează Și se trezește mult uimit: Zamfira lângă dânsul nu-i! Dar unde e?!.. În pieptul lui Se bate inima zuliară Întru mânia înfocată. El iese înarmat afară, Pe iarba cea înrourată O tăinuită urmușoară Se vede... El în ...

 

Alexandr Pușkin - Țiganii

... veselie! Ce cântare! Ce vorbe, și ce vuiet mare! Răcnește ursul, câinii latră, Și scârție neunsa roată; Într-un cuvânt, a lor pornire E deșănțată la privire. Mâhnitul tânăr se uita La văi, la dealuri, la câmpii Și lucruri nouă căuta Între țigani și în pustii. A lui ... măgulit, În toate a făcut cercare, Și cunoscându-le deșarte Acum el s-a ascuns departe. Dar focul nu mult va fi stins, Curând îl vom vedea aprins. Zamfira Iubite! spune ce gândești, Sau iarăși tu acum dorești De lume mare și de târguri? Alecu Ce să ... De fire prea se depărtează, Și voia lor o târguiesc, Metalului ei se jertfesc; În aur cred, lui se închină, Și lumea lor de rău e plină. Ce să doresc, a lor mândrie? Zâmbire cu fățărnicie? A lor nebună pizmuire? A lor deșartă strălucire? Zamfira ... Cu strălucitele lor raze. Țiganii toți au adormit; Alecu vis prea greu visează Și se trezește mult uimit: Zamfira lângă dânsul nu-i! Dar unde e?!.. În pieptul lui Se bate inima zuliară Întru mânia înfocată. El iese înarmat afară, Pe iarba cea înrourată O tăinuită urmușoară Se vede... El în ...

 

Vasile Alecsandri - Moldova în 1857

... purta! În zadar răii vor în orbire Cereasca lege a-mpotrivi. Cerul voiește a ta mărire, Și tu, Moldovă, mare vei fi! În zadar cearcă ei să ridice Un zid pe Milcov, despărțitor. Cădea-va zidul, și tu, ferice, Vei fi unită cu a ta sor. Căci tot se află în Românie Inimi aprinse de-un sacru dor, Ce vor românul ca să re ...

 

Petre Ispirescu - Zâna zânelor

... să-și ia fiecare arcul și câte o săgeată. - Trageți, copii, cu arcul, le zise împăratul, și unde va cădea săgeata fiecăruia, acolo îi va fi norocul. Copiii se supuseră fără a cârti câtuși de puțin, căci ei erau încredințați că tatăl lor știa ce spune. Traseră, deci, și ... era și rupt de osteneală de atâta călătorie și de atâta tevatură ce avu pe drum, adormi, cum puse capul jos, de parcă l-ai fi lovit cu mechea în cap. A doua zi, ce să-i vază ochii? Lângă dânsul în pat, o zână așa de frumoasă, de ... acum la masă v-ați găsit și voi să voribiți secături? Nu trecu însă mult și mai zise și a treia: - Stăpână! nu e scăpare, suntem vândute mișelește. În aceeași vreme, și dânsa strâmbă nițel din nas. Pasămite îi venise și ei miros de pârleala pieilor. Și deodată sculându ... noi nu ne certăm, ci numai ne sfădim. - Și pentru ce vă sfădiți voi? îi întrebă el; căci gălăgia ce faceți voi, mort d-ar fi cineva și tot îl deșteptați. - Uite, avem de moștenire, de la tata, o pereche de opinci, o căciulă și un bici, și nu ne învoim ...

 

Cincinat Pavelescu - Struggle for life

... de Cincinat Pavelescu PANTUM Ceru-i dulce și albastru ca o rochie de mătase Învechită, care-odată a fost roză-n vremea ei. E spre ziuă. Peste lume prind din aer să se lase Fericiri de primăvară, raze, visuri, funigei! Învechită, care-odată a fost roză-n ...

 

Emil Gârleanu - Grușan

... frunte. Calul se ridică în două picioare, vroi parcă să se arunce asupra stăpânului său, dar, amețit, căzu pe spate, ca și cum s-ar fi topit. Grușan, care apucase dârlogii, se prăvăli și el. Dar într-o clipă se ridicară amândoi, se înfruntară ca doi dușmani de moarte, apoi colonelul ... într-un vaier asurzitor, acoperindu-l, înfășurându-l ca-ntrun zăbranic, și nu l-am mai zărit, ca și cum nenumăratele păsări negre l-ar fi răpit în zborul lor spre cer. De atunci nu l-am mai întâlnit niciodată. Sublocotenentul își trecu mâna peste față, vroind să gonească parcă această ... amintire. Toți tăceau. Atunci, maiorul, care nu se mișcase toată vremea cât povestise ofițerul, se rezemă cu spatele de perete și spuse, cum și-ar fi vorbit lui: — Da, așa era dânsul. Rămase o clipă cu privirile pierdute în gol, apoi adăugă: Pentru că e vorba despre un om cum nu trec mulți prin viață, și fiindcă dânsul astăzi nu mai este, o să vă povestesc, domnilor, într-adevăr cea ... prin minte. Începusem să înțeleg. Mergeam la moșia colonelului. Nu mai fusesem acolo, dar mi se spusese că nu-i departe de târg. Cine să ...

 

Dimitrie Bolintineanu - Timpul

... trist sân; Un om cu cosițe și gene albite, Cu brațe secate, cu fețe pălite, Cu coasa de fier, Apare în barca cu dalbe fecioare E timpul; iar ele sunt blândele oare Ce vin și iar pier. Și barca se duce prin valuri purtată; Iar grupa de fete de visuri se ... mormânt. Timpul trece, vin' mai tare! Toate câte-n viață plac Trec cum trece-o sărutare; Toate lacrime se fac. Vin-acum la fericire! Mâine fi-va prea târziu, Vino până ai simțire, Până sufletul ți-e viu!" Spre barca ce fuge pe fluviu la vale Străinul îndreaptă cătările sale, Ce râură dor; Întinde-a sa mână și sufletu-i ...

 

Alecu Donici - Zmeul

... atâta ușurință, Te-alungi tot după flori, De ce nu cutezi oare să te ridici ca mine, Să răspândești în aer miroase și fiori? Mi-e milă, zău, de tine, Căci în întinsul spațiu abia te mai zăresc. — O, nu-ți mai fie milă, lui fluturul îi zice. Eu soarta ...

 

Alexei Mateevici - Lupta moldovenilor pentru drepturi

... trebuie lucrat cu toate silințele, ca să dea roadele cuvenite. Acest câmp este starea în care ne aflăm noi astăzi. Iar roadele acestui câmp vor fi acele dreptăți cetățenești și naționale, la care năzuim noi cu toții. Soarta noastră e în mâinile noastre și, numai având privirile întotdeauna îndreptate la deșteptare, ne vom deștepta. Să nu uităm că nația (norodul) noastră are în sine mari ... nici gazeta lor, în care să-și spuie toate nevoile și suferințele. Acuma, după cum vedeți, starea lucrurilor s-a cam schimbat și e mai bună pentru noi. Acest lucru, că avem limba noastră nu numai vorbită prin bordeiele sătulețelor basarabene, ci de acum și scrisă prin cărți, prin ... mai mulți moldoveni de-ai noștri, și anume pe aceia, pe care îi vrem noi și pe care îi credem destoinici de a fi împuterniciții neamului nostru. Și spre asta trebuie puse toate străduințele noastre, ceea ce o va face, pe cât va fi cu putință, gazeta noastră. Însă dacă limba națională are așa însemnătate în fața alegerilor viitoare, apoi cu atât mai mult trebuie să lucrăm noi la ...

 

Cincinat Pavelescu - Mamei (Pavelescu, 3)

... al tău suflet ar putea să mă auză Plângerilor mele toate într-un țipăt le-aș da glas. Îmi spuneai odinioară, mângâindu-mă pe frunte: E frumoasă poezia, dar te lasă nemâncat. N-ascultai a ta povață, fiindcă poate și-un grăunte De mândrie înmuiase glasul tău când m ... conștiință Și, poet, mi-ai pus în suflet inspirare și avânt. Tu, ce-n visul tău de mamă, mă vedeai atât de mare! Dac-ar fi din cer asupră-mi ochii blânzi să ți-i cobori Și-ai vedea cât plâng și sufăr și ce sunt, ai fi în stare De durere și de milă înc-o dată să mai mori... Te-ascultai, și fruntea mândră mi-o nălțai întotdeauna, Nici prostiei, nici ... cu drag în mine? Poate dulcea ta iubire m-a-nvățat să fiu copil, Și-am rămas copil și astăzi, pe când corpul e în mine Ca palatul unui rege mort de veacuri în exil. Dar pe pragul cărții-n care vin de scriu a vieții dramă ...

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>