Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru O SĂ
Rezultatele 1231 - 1240 din aproximativ 1696 pentru O SĂ.
... Numai una! Numai una! de George Coșbuc Pe umeri pletele-i curg râu Mlădie, ca un spic de grâu, Cu șorțul negru prins în brâu, O pierd din ochi de dragă. Și când o văd, îngălbenesc; Și când n-o văd, mă-mbolnăvesc, Iar când merg alții de-o pețesc, Vin popi de mă dezleagă. La vorbă-n drum, trei ceasuri trec Ea pleacă, eu mă fac că plec, Dar stau acolo și-o ... blestemă: De n-ai fi fost! Ești un netot! Ți-e capul prost Și-ți faci de cap, Ioane! Îmi fac de cap? Dar las să-mi fac! Cu traiul eu am să mă-mpac Și eu am să trăiesc sărac, Muncind bătut de rele! La frați eu nu cer ajutor, Că n-am ajuns la mila lor Și fac ce vreau! Și n ... să mor De grija sorții mele! Mă-ngroapă frații mei de viu! Legat de dânsa, eu să știu Că am urâtei drag să-i fiu? Să pot ce nu se poate? Dar cu pământul ce să
Mateiu Caragiale - Sihastrul și umbra
... tine, Nu vezi cum fierb nori negri la zare fulgerând? Ascultă vântul rece în apriga-i mânie Ce sumbru vaier smulge stejarilor trufași, Stă gata să pornească năprasnica urgie Cerească, și mai pregeți? - oprește ai tăi pași! Chiar pasărea de noapte ce-a cobe-n selbă țipă La cuibu ... sihăstria din vechile ruine De te adăpostește și tu, rămâi la mine. - Nu, nu pot, îmi răspunse cernitul călător, De buna ta primire sorțit sunt să n-am parte, Pleca-voi înainte, în noapte, sunt dator Să merg fără-ncetare și fără țel, departe, Și nu știi de odihnă ce sete mi-e, ce dor... - Rămâi, și locuința-mi tu ia-o ... suspinând îmi zise ciudatul călător, Prin negură-nainte, porni-voi... sunt dator! Mișcat de graiu-i dulce, sunând abia, sfios Eu îl privii mai bine. O nobilă tristețe Adânc întipărită pe chipu-i mult duios, Îi adumbrea de farmec semeața frumusețe. Privirea sa cea neagră în taina-i oglindită, Purta sfâșietoare ... stăruiesc, străine, Dar nu pot nici pricepe de ce oare-nfruntând Primejdia furtunii sălbatice, haine, Tu fără țel în noapte mergi singur lăcrămând, Ce poate să te-ndemne, ce poate
Dimitrie Anghel - Ceasornicul bunicii
... Ceasornicul bunicii Ceasornicul bunicii de Dimitrie Anghel Publicată sub titlul "Fantoma amintirii", în Revista democrației române , I, 29, 26 sept. 1910. p. 1140—1142. Urmez o stradă cunoscută, pe care am străbătut-o atîția ani de zile, și fără să mă gîndesc la năvala anilor care au curs peste mine, de cînd trăiesc departe, mi se pare ciudat că prin grădini nu văd aceiași pomi ... a prins să răsune și să se tînguiască prelung. În fundul unui divan cu dungi verzi, între perne, o umbră a prins să ia trup, și masca unuia dintre portrete, cu aceleași trăsături, îmbătrînite însă, s-a c006Fborît parcă din ramă pe trupul acela de umbră ... evanghelia fiului risipitor. Și cum a stat din citit bătrîna, deodată, sub golul unui glob de sticlă, un ceas a prins să bată. Și în sunetul unei muzici line, ca venită de departe, din altă odaie, din ceasornicul vechi ce închipuia un castel, o arcadă s-a deschis și un alai de nuntă, îmbrăcat în haine tiroleze, un alai de păpuși de porțelan, cu ghirlănzi de flori ... Și gura lui s-a mișcat parcă să ...
Dimitrie Anghel - Cîntecul greierului
... Dimitrie Anghel - Cîntecul greierului Cîntecul greierului de Dimitrie Anghel Publicată în Flacăra , 13 aprilie 1913. Sînt poate milioane de ani de-atunci — o, Soare ! De cînd tu cel ce astăzi urci bolțile de-azur. Erai de-abia o pată prin neguri călătoare, O forță-n mers ce-și cată o formă și-un contur. Așa erai, dar timpul ți-a modelat conturul Și incendiul ce-n tine mocnea de veșnicii, Înflăcărat deodată a ... trezi pe lume fiorul unei uri, Rapsodul ce-a rupt pacea înaltelor platouri Și-a deșteptat visarea funebrelor păduri. Ca într-o seră caldă trăiam punctînd tăcerea, Privind plin de uimire cum vremile în mers Înalță continente ori pregătesc căderea A cine știe cărui fragment ... noi; — Cum de-a putut fragila și fina libelulă Vîslind atîtea veacuri, s-ajungă pîn' la noi ? Azi năruia și mîine, cum o-mbia capriciul, Zvîrlea în dar eterne nimicuri pe pămînt, De-atunci și-a aprins lampa albastră licuriciul, Și n-a mai ... fost în stare s-o stingă nici un vînt. O ...
Garabet Ibrăileanu - Caracterul specific național în literatura română
... fiind rare, aproape curiozități. Apoi, pentru realizarea unor asemenea opere -- mai puțin pentru teatru, unde e vorba mai des de rezolvarea unor "probleme" --, autorul trebuie să cunoască cât mai variat și mai adânc realitățile ce are de zugrăvit, adică pe cele naționale. O bună parte însă din poezie, și anume cea lirică, nu are de zugrăvit realități obiective decât într-o mică măsură (aspecte de natură, farmecele femeii etc.), realități cu puțin ori fără de nici un caracter specific național. Și chiar poezia obiectivă -- balada istorică ... tot atât de puțin din sentimentul ori atitudinea specific românească față de acea viață. Pentru probă, vom observa că Alecsandri (care nu strălucea doar printr-o deosebită putere de a crea imitând viața), chiar când localizează o comedie ori o farsă franceză, pune în ea atât de mult din relațiile noastre, o atitudine atât de națională și o limbă atât de românească și caracteristică personajelor, încât comediile lui localizate sunt documente indispensabile pentru cunoașterea concepției de viață (noi l-am utilizat pentru a ... Slugerului și mai ales Cu paloșul, romanul cel mai palpitant scris în limba noastră, atât de plin de viață veche românească, istorică și legendară. Și, ...
... și durere Este sfășiat! Eu astăzi la lume a spune voiesc, Din care pricină cumplit pătimesc. Când eram mai tânăr iubeam cu dulceață O gingașă greacă cu părul frumos, Cu negre sprincene, cu rumănă față Și trup mlădios; Căci atunce lesne în amor credeam, Și amărăciunea-i încă n ... de zile negre grijă nu purtam; Vro nenorocire nici macar visam. Iat-un mârșav jidov vine și-mi șoptește: “Greaca ta, stăpâne, ce-atât o iubești, Te vinde pre tine și te viclenește, Iar tu nici gândești!â€� Eu îi dădui aur și îl blăstămăi, Și pe credinciosu-mi rob ... slei. Dar când casa grecei zării de departe, Slăbi tot curajul și puterea mea; Zbor, ajung, descalec rece ca de moarte, Și intru la ea. O, vai! o, turbare! o, chin nedescris! Văz... aievea oare sau e vrun rău vis? Văzui fărădelege, văzui pângărire! Pe-un arman în brațe ținea strâns la sân, Ș-a ... din grumazu-i sânge gâlgâia... De-acum se sfârșiră greaca cea frumoasă, Ș-amoriul cu ea! De-acum pentru mine zi senină nu-i! Cui să
Constantin Negruzzi - Șalul negru
... și durere Este sfășiat! Eu astăzi la lume a spune voiesc, Din care pricină cumplit pătimesc. Când eram mai tânăr iubeam cu dulceață O gingașă greacă cu părul frumos, Cu negre sprincene, cu rumănă față Și trup mlădios; Căci atunce lesne în amor credeam, Și amărăciunea-i încă n ... de zile negre grijă nu purtam; Vro nenorocire nici macar visam. Iat-un mârșav jidov vine și-mi șoptește: “Greaca ta, stăpâne, ce-atât o iubești, Te vinde pre tine și te viclenește, Iar tu nici gândești!â€� Eu îi dădui aur și îl blăstămăi, Și pe credinciosu-mi rob ... slei. Dar când casa grecei zării de departe, Slăbi tot curajul și puterea mea; Zbor, ajung, descalec rece ca de moarte, Și intru la ea. O, vai! o, turbare! o, chin nedescris! Văz... aievea oare sau e vrun rău vis? Văzui fărădelege, văzui pângărire! Pe-un arman în brațe ținea strâns la sân, Ș-a ... din grumazu-i sânge gâlgâia... De-acum se sfârșiră greaca cea frumoasă, Ș-amoriul cu ea! De-acum pentru mine zi senină nu-i! Cui să
Alexandru Macedonski - Cu morții
... umbră se-nfășoară Deplin. Din lumea lor necunoscută, Răsar, Și când șoptesc cu voce mută Poema cea nepricepută Tresar. Îi simt pe loc ce au să vie, Căci sunt Ca un parfum de vecinicie Sau ca o floare-albăstrie În vânt. Pe zidul alb de la odaie, Urcând, Zăresc ușoara lor văpaie Verzuie, oacheșă, bălaie, Pe rând. Cu totul osebiți de lume ... întrecute, Resimt plăceri necunoscute, Tăcuți. Iubind simțirea ce mă poartă Spre ei, Sunt însetat de-aceeași soartă, Căci nu se află-n lumea moartă Mișei. O! morți frumoși, veniți întruna... Cu voi Nu vine ura, nici minciuna Să
Ion Luca Caragiale - Moftul român
... român Moftul român de Ion Luca Caragiale — Moftul român a înviat! — Adevărat a-nviat! Iată cuvintele cu cari trebuie să se salute în aceste zile de sărbători toți nepoții divului Traian, toți aceia în vinele cărora curge sânge de roman. Să mai așternem aci o programă a Moftului român, credem de prisos. Sunt opt ani acu de când această foaie a văzut lumina pentru întâia dată ... Mofturi! * Pacientul (foarte impacient): Doctore, mor! Doctorul (foarte liniștit): Mofturi ! * Librarul: Iată o carte nouă, foarte interesantă. Un june cult (dând cu dispreț volumul la o parte): Moft! * Un ipohondru: Ar trebui mai multă îngrijire: doamne ferește! să nu ne pomenim la primăvară cu ciuma! D. primar (foarte serios): Mofturi! * Un cetățean: Săriți! D. procuror (grăbindu-se să suie la club): Mofturi! * Eu: Eu crez că de astă dată guvernul a avut dreptate. Un pesimist suprimat (scrâșnind fieros): Mofturi! * Eu: Trebuie ... des. Un optimist rămas în slujbă (zâmbind foarte blajin): Mofturi! * Un orator opozant: Câteodată, autoritățile... prin abuz de putere, se întâmplă prea de multe ori să comită... Un ministru: Mofturi! * Un tată de familie: Am auzit că de la o
Paul Zarifopol - Din istoria poeziei românești
... suferinței și ale naturii sălbatice, nu este, zic, de mirare dacă literatura noastră nu a dat încă nici un cap de operă care să poată sluji de model netăgăduit: acelea nu ies decât în literaturile formate și în limbile statornice, după cum o știu mai cu deosebire toți acei care scriu și, prin urmare, cunosc influența ce are limba asupra stilului. Așa judecă Alexandrescu situația poeziei române. Să ... traducătorul Psaltirii în versuri, sau Paris Momuleanu. Critica lui Alexandrescu se rezumă și se precizează astfel în următoarele versuri din epistola către Voltaire: Aș vrea să poți să-nviezi, o zi numai să trăiești, Parnasul nostru să-l vezi, apoi să ne mai vorbești. Unul iscoditor trist, de termeni încornorați, Lipsiți de duh creator numește pe toți ceilalți, Se plânge că nu-nțeleg acei care îl ... sunt din numărul celor care cred că poezia, pe lângă neapărata condiție de a plăcea, condiție a existenței sale, este datoare să exprime trebuințele societății și să deștepte sentimente frumoase și nobile, care înalță sufletul prin idei morale și divine, el nu repeta simplu o ...
Naum Râmniceanu - Pentru nedreptatea ce i s-au făcut
... Naum Râmniceanu - Pentru nedreptatea ce i s-au făcut Pentru nedreptatea ce i s-au făcut de Naum Râmniceanu Informații despre această ediție O mumă sfîntă dreptate Vino din ceru d-unde ești, Vezi-mi a mea strîmbătate Celor răi să răsplătești, Cerurile din nălțime Rog ca să vă deschideți, Și-a răutății mulțime Ce-i asupră-mi s-o vedeți ; Arătați milostivire La al meu cumplit suspin, Și de este răsplătire Spălați-mi al meu venin. Nu mi-au mai rămas putere Nici alt ... zădărnicie Pe streini i-am priimit, Făr-a ști că-s vrăjmași mie Ca pre-ai mei fii i-am iubit Am vrut să fiu hrănitoare La nemernicii barbari, Mumă bună-ngrijitoare, Făr-a ști că sînt tîlhari. I-am priimit părintește Pe flămînd, gol, însetat Și ... Mă vor face vînzătoare, N-am știut c-oi fi înșelată Și-mi vor fi omorîtoare. Toți, în loc de mulțumită Pre mumă au umilit. Să mă vadă prăpădită, După ce i-am fost cinstit A mă răpi pîn' la moarte Asupră-mi au cugetat, M-au slăbit cu ...