Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru MAI BINE
Rezultatele 1231 - 1240 din aproximativ 1459 pentru MAI BINE.
George Gordon Byron - Oscar D'Alva
... spânzură din ceruri ca un jalnic meteor! Neamul domnilor de Alva s-a stâns cu desăvârșire, Numai a cetăței turnuri se mai văd încă-n picioare, Îmbrăcate ca c-un giulgiu d-a anilor mucezire, Iar eroii nu mai îmblă gonind cerbi și căprioare, Sau învingând pre vrăjmașii ce venea asupra lor! Vechiule castel de Alva! Cine au fost ai tăi stăpâni? Pentru ce ... bătrânul plângea Și-n astă neliniștire acum d-un an petrecea. Zilele urmează răpezi; soarele îmbla a lui cale Și Oscar tot nu mai vine să mângâie al său tată; Angus, perzându-și nădejdea nu mai avea acea jale, Dureroasa lui tristeță era acum alinată. El avea pre Allan încă ce rămase mângâiere Jalnicului său părinte, Mora-l videa cu plăcere ... “ „De trei ani soarele îmbla a lui cale luminoasă, De când fiiul meu să duse, de când nu l-am mai văzut, Allan îmi rămase numai, iar pre Oscar l-am perdut.“ — „Prea bine, zice străinul c-o zâmbire fioroasă, Și ochii lui plini de ură ca fulgerul scânteia, Soarte ăstui vrednic tânăr ași dori ca să o știu ...
Mihai Eminescu - Ca o făclie...
... de-a fi nici rău, nici bun, Căci n-am avut metalul demonilor în vine, Nici pacinica răbdare a omului de bine, Căci n-am iubit nimica cu patimă și jind  Am fost un creier bolnav ș-o inimă de rând. Demult de vorbe goale nici ... ntăresc minciuna, În cumpenele vremii sunt amândouă una. Să țin numai la ceva oricât ar fi de mic... Dar nu țin la nimica, căci nu mai cred nimic. În manta nepăsării mă-nfășor dar și tac Și zilele vieți-mi în șiruri le desfac, Iar visurilor mele le poruncesc să treacă ... se naște decât spre a muri... Rușine-i al ei număr cu unul a spori? Ferice de aceia ce n-au mai fost să fie, Din leagănul cărora nu s-a durat sicrie, Nici în nisip vro urmă lăsar-a lor picioare Neatinși ...
Constantin Stamati - Omul și pământul
... vieții fericite, Zicând cu mângâiere acel glas de minune: "Copilul meu! fiul meu! vrei să ai cunoștință Cu mine, a ta rudă acea mai de aproape? Căci te-am purtat în sânu-mi pe când nu te născuseși, Și mie prea mi-i milă de a ta ... nemustrându-i, Și mistuiesc în mine afurisite oase"... . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Aici glasul cest dulce, ce îmi șoptea pământul Și-mi încânta simțirea, se curmă de suspinuri... Dar mai apoi îmi zice: "Spune bieților oameni Să-și podobească viața cu fapte onorate, Spune să se iubească frățește între dânșii, Căci pe cel de aproape ... asculte, Le voi vesti sfârșitul cu groaznice furtune. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Deci tu la nevoi grele pe pieptul meu te culcă, Căci nu găsești în lume alt pat mai de odihnă; Eu să-ndulcesc pot numai amarul vieții voastre, Eu sunt sticla de balsam pentru sufletești rane, În mine de somn dulce veți adormi ...
... Vasile Alecsandri - Codrul Arde-mi-te-ai, codre des! Văd bine că s-a ales Din tine să nu mai ies! Am intrat făr' de musteață Ș-acum arunc cărunteață. Am intrat pui de român Ș-am ajuns moșneag bătrân! Alei! codre blestemat! Mă ții ...
... scot. Strălucitule Apollo, scut în contra răutății, Ajutor îmi adu grabnic, răzbunându-mă de trai, Și din pacea mea răpită, și din stinșii ani de mai, Cel puțin fă o licoare pentru cupa zeității. III A speranței mângâiere mă renfășură treptat... Simt prea bine, buna zee că e-n zarea depărtată,... Marea cântă și-nflorește, iar din unda spintecată E Diana ce-o precedă pe talazul fermecat. Și vibrează ... morții de-nghețați. Rară gemă, — blondă Lewki, — stâncă unde, niciodată, Nu s-a pus cămin statornic, ci cămin întâmplător, Scânteiază tot mai
... ți-e Badiul tău acasă, Zi-i degrabă ca să iasă, Iar de-i dus în deal la vie, Mergi de-i zi să nu mai vie, Că s-a trecut de glumie!" ,,Nu-i la vie, și-i în casă Cu paloșul gol pe masă. Badiului voinic nu ... casă, Doar or vrea ca să mă lasă!" La bani turcii năvăleau, Și pe jos se tăvăleau, Dar pe Badiul nu-l slăbeau! Badiul încă mai zicea: ,,Băduleasa mea frumoasă! Cu ochi mari de puică-aleasă, Mergi degrabă în cea casă; Pune față la ghileală, Buze moi la rumeneală Și sprâncene ... sus face aluzie la unul din acele măceluri crâncene ce au roșit cu sânge de atâtea ori malurile Dunării. Punem înainte această presupunere, fiindcă caracterul mai modern al baladei Badiului nu ne îngăduie a o crede de pe timpul cumplitei desfaceri a francilor sub zidurile Nicopolei. â ...
George Coșbuc - Mortul de la Putna
... Iat-o, oastea lui voinică, Toți cei buni și tari ai săi! Ștefan spada și-o ridică Și pornește-n sârg spre văi, Luna tot mai mult s-ascunde, Tot mai negri nori plutesc Și din văi grozav răspunde Buciumul moldovenesc. Se tot duce, duce-n noapte Zgomotul în jos spre Prut, Mai lăsând în urmă șoapte Din furtuna ce-a trecut. E pustiu la mănăstire, Gol mormântul cel deschis! Toate-au fost o nălucire, Toate ...
Ion Luca Caragiale - Concertele simfonice Peters
... — aprobarea amatorilor inteligenÈ›i. Iată, avem, prin urmare, la BucureÈ™ti, două orchestre pentru concerte simfonice: Una Peters È™i alta Wachmann. Asta e bine. DeÈ™i, în mare parte, compuse de aceleaÈ™i elemente, cele două orchestre se vor deosebi, în producÈ›iile lor, prin gustul de alegere a ... ne-a dat pînă acum decît ceea ce se poate numi producÈ›ie mediocră, pacotilă [1] , marfă ieftină de artă. Nu e însă mai puÈ›in adevărat că datorim noi, amatorii, mult, foarte mult, neobositului Wachmann, care, cu sacrificii mari la început È™i cu puÈ›ine ...
Ion Heliade Rădulescu - Ingratul
... Și nu-ți găseai potrivnic la o himeră-fleac: Rea boală te-apucase, ce cade nu la oase, Ci-n minte se-ncuibează și nu mai are leac. Împovărat de grijă, de und' să-mi vie-n minte Că rău te apucase manie d-autor? O! rău se lingușește omuțul care ... simte și ea frigul, iar când o încălzești, Atuncea își exală ciumoasa atmosferă, Atunci ți-nfige moartea, să simți ce pui hrănești. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Cercași să-ți mai plimbi lenea, să schimbi și meserie, Ca spârcul schimbând locul să scape de ponos; Ceruși ajutorință să-ți fiu drept chezășie; Chezaș, hrănitor, reazem ți ... Aluzie la începutul școalei rodiniane. Pe mulți oameni de cinste c-o masc-amăgitoare În sfaturi blestemate cu procleți a unit. Ce organ mai nemernic deprins în fărdelege, Ce satelit mai scârnav, ce zbir mai blestemat Putea să nimerească și la un loc să lege, Decât un fur de sfinte, o iazmă, un ingrat? Ochit, ales, iei nume în sfatul ... chin să sufăr fatalul sărutat, Și brațul meu cel slobod, armat de răzbunare, Nu ți-a înfipt pumnalul în pieptul veninat. Te-am mai ...
Alecu Russo - Studie moldovană
... a stat locului pentru dânsa! Între 1836 și 1852 sunt șasesprezeceani. Astăzi nemții, franțuzii de la 1836, bonjuriștii de la 1848 -sunt albi, suri, cei mai tineri sunt obosiți, care cu 40, care cu 37,cei mai jos cu 32 ani în spinare, tocmai vârsta celor bătrâni de la 1835. Bez socoteala aritmeticească a anilor, aș pune un rămășag pe ... 1835este mai bătrân decât cel mai bătrân din bătrâni, fie acel bătrândin vremea celor întâi moscali. În 16 ani, de la 1835 până la 1851,mai mult a trăit Moldova decât în cele cinci sute ani istorice, de ladescălecarea lui Dragoș la 1359, până în zilele părinților noștri. Viața ... Astăzi nu mai suntem fiii hatmanului Baltag sau aicăpitanului Dragomir, dară domnul de Baltag, domnul de Dragomir, domnul de Lozonschi. Cât despre Ștefan vodă, îi mai ușoarătreaba. Lozonscheștii, Dragomireștii s-ar mira, Ștefan vodă s-ar credeîn țară străină. Întâi și-ntâi, de-ar mai putea veni un Ștefan vodă pe calul lui cel voinic de la Valea Albă, de la târgul Băii, din codrii Bârladului,de la Dumbrava Roșie ... ...
Gheorghe Asachi - Broaștele care cer un împărat
... Încât altul nicăire Niciodată s-au văzut. Dar din ceri când au căzut, Au sunat așa de foarte, Încât neamul cel broscos, Bolând mult și mai fricos, Pin coșor, glodoase boarte Tupil s-au acufundat Și timp mult n-au cutezat De-a scoate un cap afară, Să facă ... ramu-ncet Tremurând s-au propiet, Iacă ș-alta vine-n urmă, După ea întreaga turmă. Apoi nu pre târzior Tot acel broscos popor Așa bine s-au deprins La fireasca bunătate, Încât sărea, înadins Împăratului pe spate. Păzind al său caractir, Toate sufere-acel Sir. Însă broaștele rebele, Neastâmpărate, rele ... era destul odor Acel pacinic domnitor. Acuma vă dau un sfat: Păstrați p-acest împărat, Nu cumva iar prin schimbare Să dați pest-un rău mai