Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru FI��E
Rezultatele 1231 - 1240 din aproximativ 2261 pentru FI��E.
Dimitrie Bolintineanu - Mihai la pădurarul
... Bolintineanu - Mihai la pădurarul Mihai la pădurarul de Dimitrie Bolintineanu Mihai pierduse lupta. [1] El umbla rătăcit, Si omul, si natura acum l-au părăsit; E noapte, vijelie... vestmintele-i sunt ude. -- Bine-ai venit, streine!... o voce se aude, O voce virginală... urmează-mi... ai scăpat! Si-o mână se ... acel ce-l ospătează. -- Tu esti Mihai Viteazul!... eu ungur, tu român. Dar nu aici o teamă! îi zice-acest bătrân, Căci ospitalitatea în ceruri e născută Când ura între oameni era necunoscută. Ea îsi deschide sânul la toti câti o doresc: Altmintirea, ar pierde caracteru-i ceresc. Sub simplele vestminte ...
... relativitatea adevărului), adeseori, zic, conversez cu lampa mea verde și veche și mă uit sub cojocirocul ei, când fâlfâie fantastic, ca și când i-ar fi dor de tavan. Când privesc vis-a-vis de mine, în peretele rău văruit, văd onorabila mea umbră, cu nasul cam lung și ... în locul meu, în împrejurările mele, și eu mă duc de-aicea să-mi petrec câtăva vreme în lună. Unde nu-s oameni, nu poate fi ură, și de-aceea am decis de-a-mi petrece undeva singur, fericit, fără grijă, iar tu să petreci pe pământ în locul ... să îmi facă vo umbră pe ziduri, căci pe-a mea o lăsasem acasă, astfel încât eu însumi nu păream a fi decât o umbră neîncăpută ce fugea pe murii caselor înșirate pe rând. Cam la finea orașului era o casă galbenă, cu ferestrele lucii argintate de ... lună, cu perdele albe. Bătui încet în ea. — Tu ești? răspunse o voce dragă și molatecă ca de copilă. — Eu, deschide fereastra, nu e nimeni pe strade, nu te poate vedea nimeni, ș-apoi chiar de te-ar vedea... Fereastra se deschise încet, perdeaua se dede într-o parte ...
... împăratul, atâtea îi povesti, așa cuvinte bune și dulci scoase și atâta meșteșug puse în vorbirea sa, încât și împăratul crezu că pe nedrept ar fi să omoare pe acei oameni; că mai de folos i-ar fi lui să aibă doi supuși mai mult, și că mai mare va fi vaza lui în lume de s-ar arăta milostiv către popor. Nu mai putură oamenii de bucurie când auziră că Greuceanu a măglisit ... plânseră ca niște copii. Mai nainte d-a se despărți, își împărțiră câte o basma și se înțeleseră zicând: "Atunci când basmalele vor fi rupte pe margini, să mai tragă nădejde unul de altul că se vor mai întâlni; iară când basmalele vor fi rupte în mijloc, să se știe că unul din ei este pierit". Mai înfipse și un cuțit în pământ și ziseră: "Acela din noi, care ... o dată și sări înapoi de șapte pași. Dară zmeul, mâniindu-se, zise: - Ah, mânca-o-ar lupii carnea calului! Pe lumea asta nu mi-e frică de nimeni, numai de Greuceanu de Aur; dar și pe acela c-o lovitură îl voi culca la pământ. Greuceanu, auzind, ieși pe pod ...
... vraja frumuseții, ori dulcea ta zîmbire, Ascunzi tu suferință, rușine, sau iubire? În clara ta privire, de visuri încîntată, Pot eu citi, femeie, de vei fi plîns vreodată? Ah, ce perverși ai ochii, surîsul nu-i timid Sub fardul ce sclipește s-ascunde mai nimic, Sub finele dantele ascunzi, făr-de ... totul este spoială sau mascat: Ținuta, vorba, fața și glasul afectat Căci tot ce nu-i minciună tu-nfrunți cu viu răspăr: Minciuna pentru tine e unic adevăr! Fațadă-i tot la tine și prefăcătorie Și chiar a ta știință e doar cochetărie. Spre a trona mai bine, voind să ne uimească, Și-ndeosebi să placă! E vanitatea-ți dragă! Să placi... pentru aceasta ți-ai da viața-ntreagă, Ți-ai da averea, pruncii și cinstea, de se cere, Și totul pentru ... este virtutea cea suavă. Ea în femei se naște: în tine, doamnă gravă, În tine țărăncuță, cu fața-mbujorată, În tine, curtezană, mereu nerușinată. Femei! - e
Ion Heliade Rădulescu - Portret
... de Ion Heliade Rădulescu Coroana pe creștet în veci se-mpletește, În ochii-ți, seninul cel mai împăcat; Zâmbetul în buze-ți vesel strălucește, Inima e-n chipu-ți cel nevinovat. Decât alte nimfe cu fruntea mai naltă, Peste ele falnic, făr-a ști, privești. Dulce ca blândețea, și ... dor. Ca luna de noapte, ca dânsa de lină, Frumoasă ca viața celui fericit, Veselă ca ziua de mai prea senină, Edenul în pieptu-ți e însânuit! Zâmbindă ca cerul, ca el trăsnitoare, Marea-cuviință îți dă al său glas; Pasul aurorei cei răcoritoare E mai puțin mândru decât al tău pas. Ea când se ivește, noaptea risipește; Și fața ta-n sânu-mi gemător, noptos, Revarsă lumină; nădejdea-mi ... Ochii lor cei tineri îi fură uimirea Ochilor mei umezi ce-n veci te privesc! Ce rază de pace sânu-ți luminează, Fiică fericită? Ce e ast amor Care cu privirea-ți ca o altă rază Către cer din ochii-ți își ia al său zbor? Să fii tu nădejdea? să ...
Ion Heliade Rădulescu - Margherita
... a răpus, Am pierdut vedere, Lacrimile-mi tac Și simțirea-mi piere, Nu știu ce să fac! Fruntea n-o pot ține! Capul îmi e greu; Sânul de suspine Îmi arde mereu. Căci n-am ziuă bună!... Bunul m-a lăsat; Parcă sunt nebună, Doamne! ce păcat! Mintea ... Noaptea răcoroasă Ardeam s-o aștept; Luna amoroasă Mi-l vedea pe piept. Fericiri nespuse Speram pe pământ; De când el se duse Lumea mi-e mormânt. Ah! vin', vin' odată, Vino, scumpul meu! Căci am lumea toată, Am și Dumnezeu. Fața ta blondină S-o pot contempla, Tu — a ...
Alexandru Odobescu - Pseudo-Kynegetikos
... îndată de urâtul precuvântării, să-i vină răul gând de a lepăda cartea ta din mână, mai nainte chiar de a fi intrat în materia ei, tratată cu seriozitate și cu științăde-cauze, de către conștiințiosul autor. Mă grăbesc a declara că acel cititor va ... tale și exametrii următori, în care sper că d
Mihai Eminescu - De ce n-aflăm în împlinirea...
... astă lume-ai căutat. Bacanta-ți dă corpul de neauă, ochirea desperată, clară. Ce pătrunzând nervii din tine, de voluptate tremuri tu; Sărutul ei poate fi dulce, cu toate-asta, gura-i e-amară, Nu-i dulce gura ce la mie nainte-ți li se prea dădu! Și gloria te chinuiește  e un supliciu ce apasă, Mărirea e apăsătoare, insomnia e plata ta; Și vinu-n loc să lumineze a ta privire-ntunecoasă Mai mult te face să vezi răul, micimile din lumea ta ...
... sfântu-i port; Duc pe umeri patru oameni un sicriu sărac, și cântă. Ștefan își oprește calul și de milă se-nspăimântă Cât de singur e-acest mort! El descalecă și-azvârle straiul ce de-argint străluce, Unui pagi el lasă calul și s-apropie grăbit De sicriu, și-urmând sicriul ... peste mort de-ntâia oară Zvârle-o mână de pământ. Spre popor apoi se-ntoarce: De-ați venit aici cu mine, Nu-ntrebați ce mort e-n groapă, prieten ori dușman al meu, Om a fost, și-n ceasul morții noi să dăm ce se cuvine Omului. Iar unde ... sufletu-i găsească bine Și să-l ierte Dumnezeu! Și-n genunchi se roagă Ștefan, iar poporu-ntreg rostește În genunchi un Tatăl-nostru, și e sfânt murmurul lor. Astfel codrii-și cântă psalmii, când frunzișul se clătește, Iar deasupra lor în aer duhul Domnului plutește Cel-atotstăpânitor. Nu-ntrebați ce ... e volnică: ea-și are rostul hotărât de cer! Când tu crezi că n-ai pe nimeni, frați tu ai o-ntreagă lume, Mila lor e ...
Ion Luca Caragiale - Identitate...
... o voce foarte aspră, îmi zice, ținându-mi calea: — Treceți întâi la revizia pașapoartelor! Caut în buzunar... caut în săculețul meu de drum... Nu e... Afurisit pasaport!... iar pasaportul!... Zic: — Domnule, nu-l găsesc; probabil, l-am pierdut pe drum; dar sunt român, domnule!... Și voi să trec; dar ... spate, cu același procedeu, mă restabilește în poziția verticală. „Ei! zic în gândul meu; de acum sunt pierdut! pierdut la pragul patriei mele!... Ce e de făcut?..." Intru, foarte abătut, în restaurantul gării pe teritoriul neutru... Beau o cafea... amară cafeaua în țară străină... prea puțin zahăr și prea mult ... poartă: — Mă rog vouă, să nu-mi cereți hârtii de identitate, că n-am altceva decât un pasaport american, și sper că n-ăți fi inteligenți ca unul care m-a făcut idiot az-dimineață, numai pentru atâta să mă lăsați să intru. Și-mpreună cu toată familia ...
Petre Ispirescu - Țugulea, fiul unchiașului și al mătușei
... Luă chimirașul; dară când ridică ochii și voi s-o întrebe cine era ea, de are milă de dânsul, ia pe zâna de unde nu e! Parcă intrase în pământ. Iară el o dată se deșteptă. Se pomeni cu chimirașul în mână. Se încinse cu el, se dete de trei ori ... voi o să vă duceți la casele voastre, zise bătrâna cea zbârcită; să știți, să vă temeți de Țugulea ăsta, afurisitul; căci și mie mi-e frică de dânsul, măcar că iÂam luat vinele. Tot de la dânsele mai auzi Țugulea că peste câteva zile are să se facă nunta ... mare. Când se apropie de el, calul zmeului începu a sforăi; dară zmeul îi zise: - De! cal de paraleu, că doară nu va fi adus cioara osciorul și vântul perișorul lui Țugulea pe aici, căci vinele lui sunt la soacră-mea după sobă. - De unde știi tu așa bine ... zmeilor și porniră. Țugulea însă încălecă pe calul zmeului celui mic, căci era mai vânjos. Zmeoaica, văzând că întârzie ginerii, zise fiicelor sale: - Asta nu e lucru curat. Ia vedeți vinele lui Țugulea sunt ele unde le-am pus eu? - Ba nici ca cât, îi răspunseră fetele, după ce căutară. - Bărbații ...