Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru PE UNDE
Rezultatele 1221 - 1230 din aproximativ 1600 pentru PE UNDE.
Antioh Cantemir - Antioh Cantemir: Satira VI
... cațără pe-un munte stâncos, înalt și aprig A cărui culme este atât de ascuțită, Încât oricât voiește a se ținea pe ea, Nu poate sta-n odihnă, și vântul cel mai mic Îndată-l îmbrâncește în groaznice prăpăstii? Asemene acestui ambițiosul este. Prea rareori norocul ridică ... scapi ceasul de slujbă hotărât, De-a purure cu frică sentințele să-nchei, Să nu jignești prin ele vreo persoană mare. Ori stând pe lângă curte din ziuă pân-în seară, Să ții balanțierul cu ochii neadormiți. De frică să nu scapeți de pe frânghie jos. Ambiția-n ureche atunce îți șoptește Că cine cată slavă nu trebui să s-oprească. Cine a călcat odată pe treapta cea de-ntâi, Așa îndoind trudă, treizeci de ani umblând Și petrecând o viață săracă, ticăloasă, Alții treizeci ani îți trebui să-ți poți ... ce ești vinovat. Ambiția în tine crescând tot cu puterea, Nu știi ce mărginire să pui dorinței tale; O dulce melodie nu bucură pre surd; Pe-un bolnav de podagră băi nu îl folosesc; Cinstirea și averea nu liniștesc pe
Grigore Alexandrescu - Epistolă Dlui V. II
... lucruri lăudate, Că numai fapta bună este izvor de bine, Iar cea rea își aduce pedeapsa ei cu sine? Astea sunt prea frumoase și bune pe hârtie, Cine însă le-ascultă sau va ca să le știe? De când lumea e lume, ce carte omenească Putu de fapte rele pe oameni să oprească, Tiranilor să-nsufle a patriei iubire, Pe cei fără de suflet să-i facă cu simțire, Pe hoți să-i îndemneze cu cinste să trăiască, Și câți judec norocul să nu-l năpăstuiască? Cânte lupii și urșii în pilde cât le place ... ce urât vede a omului orbire!): Că lupii, urșii, leii vorbesc de stăpânire, Că lupul e cutare, ce judecă, despoaie, Și ia de pe om pielea ca lupul de pe oaie, Că lebăda e omul ce dă povățuire Acelor care umblă pe calea de pieire, Că boul e cutare ajuns în treaptă mare, Dator de orice bine la oarba întâmplare, Și-n sfârșit că măgarul ce zbiară ... strigați după mine: "Auzi, nelegiuitul, că morții nu scriu bine! Auzi ale cui versuri le socotește glume, Și cu ce chip vorbește de dușii de ...
... Matilda Cugler-Poni - Răchita Răchita de Matilda Cugler-Poni Grădina-i părăsită. Unde umblam odată, Nici păsări nu mai cântă cu glasul lor voios, Pe drumuri crește iarbă, pe micul iaz înoată O luntre sfărâmată de timpul nemilos. Numai pe mal stă încă răchita cea bătrână, Cu crengile-i plecate spre iazul adormit Și ca visând se mișcă, când dureros suspină, Trecând pe lângă dânsa zefirul rătăcit În coaja ei uscată zăresc înc-al meu nume; O mână mult iubită în dânsa l-a tăiat, Apoi ...
... George Coşbuc - Ceas-rău Ceas-rău de George Coșbuc Baladă Pe când clopotul de sară Sună lung și legănat La biserica din sat, Nina șade-n prag afară Și-ascultând cum bate rară Boarea-n crengile ... un nor, privind la nor Nina cântă; cu mult dor Nina cântă, Și-a ei gene tainic zvântă Picurii din preajma lor. Dar pe loc ea schimbă glasul Și silește zâmbet plin Căci aude pas vecin; Bate-n casă șase ceasul, Când s-oprește-n tindă pasul: Lângă fata ... de capul tău Să se lege; cu ceas-rău Să se lege; Nu-l chema, că te-nțelege! Ne ferească Dumnezeu! Ceasul-rău fata suspină Unde-i, mamă, ceasul-rău? Bun și drept e Dumnezeu, Dar la toate-s eu de vină! Zice Nina și deșdină Din bălaiul păr buclat Roze ... a ferit, Mamă! Parcă-i otrăvit, Ori drăguță alta are! Tot râdea cu fiecare, Numai mie nu-mi râdea Vesel dansul; povestea Vesel dânsul, Pe când mie-n taină plânsul Brâu din inimă-mi rupea. Tot așa o seară-ntreagă Numai cu străine-a stat Și făcea cu ...
Constantin Dobrogeanu-Gherea - Asupra esteticii metafizice și științifice
... datoria de a răspunde se preface în datoria de a tăcea; acuma însă nu suntem deloc în această situație, cel puțin pe atât pe cât e vorba de dl Maiorescu, căruia, dacă nu i-am răspuns până acuma, pricina este că n-am avut unde. De la încetarea revistei Contemporanul [1] din Iași, n-am avut o revistă unde să scriu. E adevărat că aș fi putut să răspund într-o gazetă; dar un articol care se împarte în zece sau cincisprezece numere ale ... ni se spune că poeziile cu intenții politice actuale sunt o simulare a artei, dar nu artă. În al doilea vedem că slăvește pe Victor Hugo, ,,incarnarea geniului francez", pentru că între altele a cântat dezrobirea de sub jugul politic! În articolul întâi ni se zice că ... lumea curată a ficțiunilor și că chiar patriotismul n-are ce căuta în artă ca patriotism ad-hoc, în al doilea ne laudă pe Alecsandri, zicând între altele: ,,șovinismul gintei latine și ura contra evreilor el le reprezintă". (Studii critice, vol. II, p. 72). Deci, chiar dacă dl Maiorescu ... ...
... altfel. Și ei doi habar n-aveau de gura lumii! De aceea, când pichirea, stingheră, hotărî să-și caute un soț și-și puse ochii pe păun — pasăre de neam mare — se feri de toți, de frică să nu li se așeze cineva de-a curmezișul dragostei ... cel mai dulce: „Pi-chi-chi-chi-chi-riâ€�: „Te iubesc!â€� Păunul a privit-o dintru-ntâi de sus, dar pe urmă și-a dat seama că nici pichirea nu e de lepădat, mai auzise că dragostea, dacă o întâlnești, s-o culegi de ... o dimineață, pichirea, harnică titirez, s-a sculat mai devremior chiar decât cocoșul, a ciugulit ce-a putut și, pe urmă, s-a dus sub culmea păunului, de l-a sculat. Și-amândoi, aripă la aripă, au pornit pe pajiște. Flori, răcoare, mireasmă dulce. Pentru întâia oară și-au apropiat pliscurile: întâiul sărut! „Sunt mulțumită!â€� „Chiau!â€� „Sunt fericită!â ... și iubitul: „Privește, privește, dragă!â€� Dar păunul se supără. Îngâmfala îi descleștează limba: „Ce să te uiți la soare, când mă ai
Ion Luca Caragiale - Reportaj parlamentar
... impresiile luate dela Alcazarul-Ionescu, și alte lucruri foarte străine de plimbarea prin veacuri a oratorului; așa că și biuroul și cei de pe bănci pot să[-și] aducă aminte a fi străbătut cu d. Misail veacurile ca prin vis. De unde a început oratorul știau toți, unde s-a oprit nimini nu știe. În vremea cât a ținut importanta disertație a d-lui Misail, majoritatea, retrasă ...
Emil Gârleanu - Cioc! cioc! cioc!
... ei: „Nu ieșiți la marginea cuibului!â€� „Nu strigați când nu sunt eu cu voi!â€� „Tst! pisica!â€� O vrabie ciripește pe gard. D-tale puțin îți pasă. Și ei, biata! i-a sărit inima din loc: „Uliul!â€� În nopțile cu lună asculți ... le-a tălmăcit. Așa vă pot spune întocmai, după zisele măcăleandrului, povestea ciocănitorii:) — Demult, m-asculți, scatiule? începu măcăleandrul, demult tare, la-nceput, pe când oamenii erau puțini de tot, și poamele și mai puține, veverița a dat, într-o bună zi, peste un pom ciudat, cu ... vârful botului să nu miroase vifornița, când, într-o bună dimineață, se zgârie la un picior într-o coajă. Caută, — coajă de alună! De unde? că ea nici nu se atinsese încă de merindele strânse. Cercetează: un sfert de alune mâncate! S-a mâhnit veverița, dar s-a ... ea că-n alune trebuie să fie ceva. Plisc are, slavă Domnului! Craț! iaca și miezul. Bun! Craț-craț-craț, s-a pus pe mâncat. Din ziua aceea venea în fiece amiază să-și ia prânzul. În dimineața când o pândea veverița, a sosit tot așa zglobie
Vasile Alecsandri - Doina voinicească 2
... șiroi de frunte! Ce te făcuși Dunăre Și te umflași tulbure De nu pot trece prin tine Cu baltagul la ciochine? Să mai ies, colo, pe vale, Ca să mă așez în cale, În calea ciocoilor, În trecerea oilor? De cinci zile, frățioare, Stau pe murgul meu călare Tot cu mâna pe pistoale Și cu ochii tot pe vale. Mă tot uit uitare lungă, Doar norocul să m-ajungă. Și norocul nu m-ajunge Și mijlocul mi se frânge De greul păcatelor, De ... De-ai apune mai curând, Că mie mi s-a urât De suit, de coborât, Tot suind din vale-n deal Cu mâna pe iatagan, Coborând din deal în vale Tot cu mâna pe
Ion Luca Caragiale - Duminica Tomii
... tipografie să mă execute... și cu durerea asta sunt incapabil să scriu un rând măcar. De o sută de ori de aseară m-am așezat pe scaun, am pus mâna pe condei; dar nu e chip să m-astâmpăr... o clipă nuÂmi dă pace... Și iar începe bietul om să se vaite și să se ... înlocui. Știi, Ă¡ propos de sărbători... - Ceva nou de tot... Am înțeles, zic; du-te și n-ai grije; aibi curaj!... cu metodele moderne... Și pe când Tomița pleacă aiurit de durere, mă și așez liniștit la masă și, pe nerăsuflate, torn următoarele: CRONICĂ Sună clopotele... E primăvară... Sună clopotele. Duminica Tomii... Cu această duminică se-ncheie săptămâna luminată și prima serie a celor ... bisericuța albă din mahalaua noastră! Ce limpede suna toaca de fier subt atingerea ciocanelor măiestre ale dascălului Haralambie! ce vuiet armonic făceau cele două clopote, pe care le trăgeam de frânghii, noi, copiii, pe când, de jos, de la toaca de fier, fără să se-ntrerupă, el ne striga: "Mai încet, mă! că mi le dogiți!" și ne-njura ... ...
Ion Luca Caragiale - Politică înaltă
... prietin, care crede orbește în ce-i spun eu, mai cu seamă atunci când îi convine să crează. Mai ales în politică mă consultă ca pe un oracol. A venit alaltăieri la mine; mi-a spus că a intrat într-o daraveră de păcură și ... ăla, care vrea să ne cumpere țara. Eu, care, în privința acestei afaceri, nu știu nimic decât că odată ne-a trecut Rockfeller pe la nas și n-am știut să-l prindem, n-am vrut să-l las pe provincial să plece deziluzionat de mine, să mă socotească lipsit de orice cunoștință a culiselor politice - și, tot sunt gazetar, zic: de ce ... Acuma, zice că vine neamțul... - Apoi, neamțul dă cât da americanul? - Dacă n-o da tocmai atâta, tot o să dea ceva... - Apoi are de unde? - Are; și dacă n-o avea destul, o să ia acuma el tovarăș pe americanul la parte... Isnaful, auzind balivernele mele, zice: - Ia ascultă-mă, de la țară oi fi eu, dar așa de prost nu sunt să-ți ...