Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru DIN CE IN CE MAI MARE
Rezultatele 1221 - 1230 din aproximativ 1580 pentru DIN CE IN CE MAI MARE.
Barbu Ștefănescu-Delavrancea - Pravoslavnicul și slăninele
... de copii mărunți. Toată avuția lui era gura femeii și a copiilor, care țipau de fitece. Guri flămînde, și pace bună ! Bietul creștin, ce făcu, ce drese, s-alese de sfântul crăciun c-un porc gras. Crăciun fără porc, Paște fără ouă roșii și nuntă fără lăutari nu intră în capul ... porcul. Dar cu cine ? Muierea lui era cu mîinile legate. Un’ s-o lase copiii ? Copiii, ca copii mărunți, se adunaseră împrejurul ei, și cel mai mic sugea mereu ce mai avea de stors din țîțele ei slabe. Se suci românul, se învîrti, dar n-avu cu cine tâia porcul. Nevoia îl făcu să se gândească la vecin, un vecin ... făcu o cruce și zise: - Întristat este sufletul meu pîna la moarte ! Doamne, păzește-mă de ceasul acesta și mă izbăvește de cel răăău ! Omul din casă se dășteptă, aprinse o lumînare și, văzînd scara la gura podului și o slănină trîntită jos, ridică toată casa în sus, înhăță un retevei ... prin păr și dînd de sînge : - Unsu-ai, Doamne, cu unt, cu untdelemn caapul meeeu ! Și bietul păgubaș, auzindu-l și văzînd că nu-l mai ajunge, se opri locului, încrucișă mînele pe piept, dădu
Mihai Eminescu - O, dulce înger blând...
... Mihai Eminescu - O, dulce înger blând... O, dulce înger blând... de Mihai Eminescu O, dulce înger blând, Cu ochi uimiți de mari, La ce mai reapari Să-ngreui al meu gând? Părea că te-am uitat, Că n-oi mai auzi Că-mi amintești vo zi Din viața mea de sat! Mai poți să-ți amintești Cum noi îmblam disculți Și tu steteai s-asculți Duioasele-mi povești? Spuneam cum au îmblat Frumos fecior de crai În ... veci eu te-am uitat, Tu iar te-ai arătat Ca-n tinerețea mea; Suflarea ta ușor Zburat-au răcorind Și reîntinerind Întâiul meu amor. Mai tare să-mi vorbești: Â De mine ce te temi? Â S-aud cum lin mă chemi Acolo unde ești! Curând, curând și eu Îmi pare c-oi pleca Pe dulce urma ta ...
Ion Luca Caragiale - Broaște... destule
... înșelat în privința datei, ceasului sau numelui bisericii. Mă apropiai de un felinar și citii încă o dată invitația: nu mă înșelasem de loc. Ieșeam din curtea Sărindarului fără a ști ce să crez, când mă lovii piept în piept cu... Leonică în original. — Veniseși la nunta mea? — Firește. — Nu se mai face: am stricat. Nu mă vrea, pace bună! Lac să fie, că broaște... destule! Peste vreo două luni mă pomenesc cu un plic: era o ... mă a treia zi, îl întâlnesc mergând la cancelarie. — Mă iartă, frate Leonică; n-am putut să-mi împlinesc datoria prietenească... — Despre ce? — N-am putut veni la cununia dumitale. Am fost la țară. Dar tot mai bine mai târziu decât niciodată: îți urez viață fericită și moștenitori câți dorești. — Ce cununie? ce viață? ce moștenitori? Gândești că m-am cununat? — Am primit invitația... — Da, dar am stricat tot. Nu mă vrea, pace bună! Lac să fie, că ... destule! Primisem al cincilea bilet de cununie din partea lui. Știam acuma bine că „broaște destule"! Mai
Ion Heliade Rădulescu - Elegie II. Dragele mele umbre
... adesea să se strecoare A voastre chipuri și mă-nfășoare Cu vălul nopții cel liniștit. Mi-ați dat ființa și-ntreaga fire, Părinți, ce-n miezul zilei-ați apus; D-atâtea chinuri, lungă mâhnire, Al meu trist suflet jăli supus. Voi ușurați-l, umbre-ndrăgite, Voi din lăcașuri nelocuite Pe fericire o îndemnați; P-astă streină faceți să vie Necunoscută mult mai mult mie; Vă rog d-acolo o îndreptați. Lina ta mână mă ușurează, Tânără maică, și-nsuflețesc, Sărutătura-ți mă înviază Și din odihnă-ți mă-mpărtășesc. Asupră-mi ochii tăi ațintează, Plini de iubire nu lăcrimează; Peste durere tu ai sărit! Blând ei revarsă rază cerească; Ah ... mbelșugare... Ah! cine-mi șterge ochii-nmuiați ?... Al meu părinte, ah, ce ivire! Să vă văz iarăși eu însoțiți! A voastre pasuri prin ce simțire Nu se desparte? ah! voi iubiți? Și fericire oare se poate Fără iubire, ce nalță toate Câte de dânsa se-nvrednicesc? Dumnezeu oare ce este-n sine? Dragoste, pace, marele bine. Și-n cine oare drepții trăiesc? Trista ta buză vreo zâmbire Sau bucurie n-a cunoscut ... ...
Vasile Alecsandri - Frații Jderi
... cu ploaie de obraz! Mâni, când s-a face ziuă, Jder Neagu, fără veste, Frumos a să ne-apară cât Albul din poveste.“ „Urât, frumos, alb, negru, eu nu știu, dar ce știu, Știu că halal de turcul ce-oi întâlni de viu.“ „Și ce-ai să-i faci, măi Neagu?“ „Să-l hăituiesc, fărtate, Pân' mi s-a usca bine cămeșa de pe spate ... žSărmanul, zic românii, grăindu-l trist de-a rândul, Nici c-au avut el parte să-și împlinească gândul! Mult au să-l mai bocească neveste și copile!“ „He! ... Dumnezeu să-i ierte! ... Ce vreți? n-au avut zile.“ „Dar unde-i Jder mezinul?“ „De pază colo-n șanț, Unde-au perit aseară ... de dorobanț.“ „Să-i spunem, să nu-i spunem că i-a murit frățiorul?“ „Ba să tăcem mai bine, să nu-l ucidă dorul.“ II În capătul din ...
... selecțiunea după destoinicii și să privegheze cu neadormire, ca fie-care să-și facă în deplin datoria, și stima generală nu li se cuvine stăruitorilor ce-aÅ sciut să se ridice de asupra altora, ci celor ce nu scapă nicÄ o dată din vedere, că cu cât maÄ marÄ îțÄ sînt datoriile, și sînt neobosoțÄ în purtarea sarcinilor ce aÅ primit și neînduplecațÄ față cu ceÄ negligențÄ orÄ neoneștÄ. Aceia, carÄ fac negoț, nu-l fac pentru-ca, profitând de nevoile, de slăbiciunile, de ... parvenițÄ, carÄ s’aÅ ridicat prin slugărnicie orÄ prin apucăturÄ mișelescÄ, sînt neguțători, carÄ se îmbogățesc ruinând pe alțiÄ, sînt meșteșugarÄ, carÄ strică tot ceea-ce le cade în mână, sînt, dar voim să nu mai fie. Dacă dar strÄ•iniÄ, carÄ s’aÅ stabilit în mijlocul nostru, se împacă cu felul de a viețuÄ, pe care îl voim ... vîrtos iese în noÄ la ivĂ©lă firea cea adevărată a raseÄ nĂ³stre și cu atât maÄ neînduplecațÄ devenim față cu cei ce nu sînt în stare să iubĂ©scă pe semeniÄ lor și să ia parte la lucrarea obștească, cu atât ...
George Topîrceanu - Păcatul (Topîrceanu)
... n zid de stâncă. III ....................... — EpifĂ nio, când toaca te deșteaptă la utrenii Și când maicile vin toate să se roage la altar, Pentru ce stai în iatacul încărcat de mirodenii, Urmărind, prin întuneric, voluptoasele vedenii Care rând pe rând dispar? În tăcerea din odaie, ale gândurilor șoapte Îți răsună-ncet în suflet, ca un cântec adormit, Din trecutul tău crâmpeie de icoane și de fapte Ca prin vis le desfășoară a uitării neagră noapte, Parcă altul le-a trăit ... puteri de sfântă! Că-mi închin durerea ție Pentru vecinicie, Și viața mea ți-o-nchin Pe pământ. Amin. Liniștea nețărmurită iarăși sufletul i-apasă, Ce pustiu și ce tăcere! Din bogatul ei pervaz, Maica pururea Fecioară o privește blând miloasă, Cum stă albă, nemișcată, cu un cot lipit de masă Și cu palma sub obraz ... goana lui pământul. Printre arborii uimiți. Zboară orb, ducând pe spate Două-umbre-mbrățișate, Doi amanți nelegiuiți... VI Zori de ziuă. Norii fug în goană mare, Un ocean de gheață rece și senin Pare ceru-n urmă. Vântul bate tare, Când din ...
... doar de nemurire în vis mi-ai revărsat. Precum corăbii negre mânate sunt de vânt Cu pânzele umflate departe de pământ, Cum între cer și mare trec paserile-n stol, Plutesc a mele gânduri pe-a sufletului gol Și-ntind a lor aripe spre negre ... fost eternul ieri, Am blăstămat viața în însuși al ei miez... Ci tu, intrând în visu-mi, te binecuvintez. De noaptea cugetări-mi, de gânduri ce gândesc, Pustiul se întinde, păduri îmbătrânesc De aspra viscolire sălbatecului cânt Își scutură copacii frunzișul la pământ, Căci sufletu-mi copil e al viscolelor reci ... prea este uniform Ca să am drept de somnul pământului s-adorm? N-am izbutit de mine destul a-mi bate joc De mai apari în visu-mi... o rază de noroc? Dar cine ești tu oare cu ochii de mă minți, Ai căror raze lucii sunt dulci făgăduinți ... fericiri Cari nu sunt în lumea aceasta nicăiri? De ce cu arătarea-ți îngreui al meu gând, Cu farmecul în visul vieți-mi străbătând? De ce? E iarăși umbra iubirii cei de veci Ce
... Mihnea-vodă se scula, Fața albă își spăla, Barba neagră-și pieptăna, La icoane se-nchina, Apoi el se înarma Și pe Oprișan chema: ,,Oprișan din Stoienești! Cu dreptul să ne grăiești Ce-ai făcut de-ai adunat Averi mari de împărat, Încât nu numai averi, Dar ai și scutari boieri?" ,,Dumnezeu mi-a ajutat Și ... mila măriei-tale!" ,,Nu-l crede, măria-ta! (Cantarul atunci striga). El mie s-a lăudat Ca avere-a adunat Numai din puterea lui, Nu din mila domnului. Dar n-am ciudă de asta Cât am ciudă de alta: Oprișanul mi-a spus mie Că așteaptă ca să-i ... anul! Știi tu, Mihneo, ori nu știi Că-n ziua Sântei Marii Era, doamne, ca să-ți vie Firman de la-mpărăție Să te scoată din domnie? Ș-aveai parte de firman Făr' de bietul Oprișan Care-n cale i-a ieșit Și-ndărăt l-a napoit ... pe domnie!" Oprișanca nu sfârșea, Mihnea-n curtea lui ieșea Poruncind la toți să saie Pe-Oprișan ca să nu-l taie. Dar Cantar, armașul mare ...
George Topîrceanu - Homer: Chinurile lui Ulise
... privea cu-ntristare, Cât ți-i oceanul de larg, zările fără catarguri. Căci părăsind pe frumoasa Calipso cea aprigă-n șolduri (Pentru că nu-i mai plăcea) și navigând la-ntâmplare Trei săptămâni împlinite departe de țărmuri, eroul Nu mai zărise de-atunci dulce obraz de femeie... Cum, la sfârșit de ospăț, muritorul aruncă la mâțe Restul juncanului fript, fără să-i treacă prin minte ... ape Fără să știu încotro, nici până când rătăci-voi? Valul ușor clipotind îmi aduce zadarnic aminte Sunetul glasului tău, blondă și dulce Calipso! O, ce neghiob am putut într-o clipă să fiu de-a lăsare, După himere-alergând, nimfa cea grasă din mână! Geaba umblat-am atâtea pământuri și mări depărtate, Asta să-mi fie de-acum pentru-nvățare de minte..." Deci cam în chipul acesta plângând ... mică eșarfă. Iar încercatul erou, făr-a-i întoarce cuvântul, Grabnic s-apleacă spre nimfă și cât ai clipi o ridică De subțiori din ocean — sus pe covertă, trăgând-o... * Unde zglobii împrejur clipotind se-nălțau curioase, Nava plutea ușurel, fără pilot în lumină. Valuri fugeau după valuri ...
Petruț Pârvescu - Câmpia cu numere - Geometria visului
... Geometria visului de Petruț Pârvescu Volum publicat de Editura Paralela 45, 2005, cu o prezentare în volum de Mircea Martin. II. apocalipsa mimetismului „ceea ce a mai fost și ceea ce va mai fi a fost în alte vremuri…â€� (Ecclesiastul 3.15) 1. mult prea grăbit ca să prindă contur mici frontiere doar acolo părți ... răpus pe scutul de aur cu care ne iubim pînă la sînge destrămarea totul a început se pare într-o zi care venea din viitor descompusă dintr-o eroare perfectă dintr-un echilibru absurd geometriei castrat pe toate laturile deopotrivă mai inventînd cîte ceva sub soare mai deschizînd cîte o fereastră oarbă 2. cîtă demnitate atîta pudoare în tranșeele cărnii mercenarii dorinței se sinucid anonimi arhipelagul inocent al oricărei debarcări premature cînd ... acestui spațiu interzis vagi amintiri despre o ființă incertă pe o planetă incertă într-un timp incert slăvind un punct despovărat de sens fără curaj mai mult din lașitate un timp fără culoare fără miros fără gust care capătă contur în spațiul gol de-atîta alergare care te amiroase numai prin văile cernitelor ...