Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru MAI MARE
Rezultatele 1211 - 1220 din aproximativ 1828 pentru MAI MARE.
Emil Gârleanu - Cioc! cioc! cioc!
... zisele măcăleandrului, povestea ciocănitorii:) — Demult, m-asculți, scatiule? începu măcăleandrul, demult tare, la-nceput, pe când oamenii erau puțini de tot, și poamele și mai puține, veverița a dat, într-o bună zi, peste un pom ciudat, cu roadă rotundă, tare, dar cu miezul dulce și gustos. Dăduse ... o prinsese de coadă! Dă-i în sus, dă-i în jos, lasă coada, ca șopârla, în laba veveriței, și pe ici ți-i drumul. Mai târziu, când i-a venit inima la loc și s-a văzut fără coadă, s-a întors la veveriță ... se cațără cu ghearele de trunchiul unui mesteacăn și-l ciocănește de jos până sus. Apoi trece la alt copac, și la altul. Fagul sună mai tare, frasinul mai înăbușit. Un stejar găunos răsună ca un hârb. Și ciocănașul bate mereu, se duce, se șterge din ochii mei. De-abia se mai aude, departe: Cioc! cioc! cioc! Scatiul piruie iar: — Știi una, frate măcăleandru? Eu cred că tot ce mi-ai spus sunt numai niște vorbe ... ...
Constantin Stamati - Lupul și păstorul
... Ivan Andreievici Krâlov Traducere de Constantin Stamati Lupul oarecând, Lângă stână stând Și prin gard privind, Au văzut ciobanul alegând un miel, Ce au fost mai gras, Și tăindu-l făr’ de milă, l-au pus frumos în frigare, Iar câinii se uita stând lângă el. Deci lupul, oftând, în lături ... călugări ne spun din amvon cuvinte, Să nu iubim avuție, că iadul ne va înghite. Și apoi ei însuși fac Cu noi cum li-i mai pe plac. Deci și noi dup-a lor pildă pe cine putem jupim, Iar în Săptămâna Mare
Ivan Andreievici Krâlov - Lupul și păstorul
... Ivan Andreievici Krâlov Traducere de Constantin Stamati Lupul oarecând, Lângă stână stând Și prin gard privind, Au văzut ciobanul alegând un miel, Ce au fost mai gras, Și tăindu-l făr’ de milă, l-au pus frumos în frigare, Iar câinii se uita stând lângă el. Deci lupul, oftând, în lături ... călugări ne spun din amvon cuvinte, Să nu iubim avuție, că iadul ne va înghite. Și apoi ei însuși fac Cu noi cum li-i mai pe plac. Deci și noi dup-a lor pildă pe cine putem jupim, Iar în Săptămâna Mare
... amintiri proprii ale povestitorului, care, în acest caz, ni se angajează direct autobiografic. Este fatal ca, în materie de artă, termenii generici să devină tot mai de prisos; și artistul și opera vor să fie fenomene din ce în ce mai înverșunat individuale. Până la definitiva sa uitare, cuvântul roman figurează ca un jeton comod pe tabla jocurilor literare. Am notat acestea pentru a preveni ... crescut prin colaborarea energică a femeilor: un costum literar favorit al apologeticii feministe în veacul XVIII, și în general o formă de degajare mai mult sau mai puțin discretă la femme ne se dĂ©guise jamais, mais elle se voile toujours, zicea cu subtilitate suspectă Madame de Genlis a oprimaților ... expresive și veșnic alunecă îndărăt, reînghițite usturător. Astfel, firește, romanul personal e, adesea, accident de adolescență și forma literară preferată a timidității sau mai mult poate a orgoliului pudic și iritabil care o întovărăște. Romanul personal este neapărat o formă literară dintre cele mai ospitaliere; dar analiză psihică și lirism i se cere, în orice caz. Proza lirică s-a desfăcut uneori din cadrul romanului personal și ... ...
... iartă un păcat . Sunt câteva zile în an, începând de la Sfântul Petru, în care se zice că ies șerpii la drum. Atunci se face mare ucidere de aceste reptile. Unii șerpi însă au privilegii de a fi respectați, de pildă acei de casă. Ei, ca și barzele de ... ei pe brațul drept câte o tăietură în formă de cruce și să unească sângele lor. Acest obicei mistic, care în epoca de astăzi e mai de tot căzut, se ține negreșit de oarecare tradiții de pe timpul cruciadelor, sau poate chiar de tainele introducerii hristianismului la români. Romanii vechi încă ...
Ion Luca Caragiale - D. B. P. Hăsdeu
... ne dea din când în când câteva rânduri, să ne permită măcar a reproduce în Epoca literară câte ceva din scrierile d-sale mai vechi, pe cari publicul actual nu le mai poate găsi… Sunt bucăți mai ales umoristice remarcabile. Onor. d. Hăsdeu a binevoit să ne acorde această permisiune. Dar, cum e omul, totdeauna nemulțumitor, am îndrăznit a ...
... ața: Prea supțire și-n scurtă vreme trăitoare. O, lume hicleană, lume înșelătoare! Trec zilele ca umbra, ca umbra de vară, Cele ce trec nu mai vin, nici să-ntorcu iară. Trece veacul desfrânatu, trec ani cu roată. Fug vremile ca umbra și nici o poartă A le opri ... nu stăruiaște Spre cădere de tine? Tu cu vreme toate Primenești și nimica să stea în veci nu poate, Ceriul faptu de Dumnezeu cu putere mare, Minunată zidire, și el fârșit are. Și voi, lumini de aur, soarilă și luna, Întuneca-veți lumini, veți da gios cununa. Voi stele iscusite, ceriului ... poartă lumea, așa amăgește. Așa înșală, surpă și batjocorește. Fericită viiața făr de valuri multe, Cu griji și neticneală avuțiia pute. Viețuiți în ferice, carii mai
... asalt biruitor, pururea metamorfoză ce ți se dezvălește sub ochi, și să nu ți-o poți apropia ca să renaști și tu, poate fi ceva mai sfîșietor ? Tumultul însă creștea necontenit, căci într-o grămadă de copii, ca în pădurea fermecată cînd rupi o frunză și se trezesc toți copacii și ... vechile balade, numai singurătăților li se potrivește... În arca lui Noe n-aveau ce căuta astfel de ființi, și domnu' Hube, avînd poate o ureche mai muzicală decît patriarhul Noe, la cel mai mic zgomot sărea în sus. Fac această apropiere fiindcă tinerile vlăstare încredințate pedagogului erau toate dăruite cu numele unui dobitoc, toate speciile pure ori impure ... de vînt ori asurzite de surdina zăpezii, se auzeau sunetele clopotului, veșnic și neîndurat suna din oră în oră măsurînd timpul care trecea fără să mai poată aduce nimica nou pentru dînsul. În sunete clare și sunete triste era țesută viața lui, o ploaie fărîmată de sunete erau ceasurile și zilele ... ce-i sta dinainte și elfele vor putea veni, în sfîrșit, neturburate, să-l ia de mînă și să-l ducă aiurea, într-o lume mai
... ntrece gardu-n ogradă, Pân- la streșină-o s-ajungă De s-alege iarna lungă? Văduvioară tinerică Șade-acolo singurică; Câte zile sunt lăsate Nu mai merge pe la sate, Câtă-i vremea unei ierne, Cât zăpadă se așterne, Ea tot deapănă și țese Fire albe, pânze-alese. Părul ei cel ... merge legănată, Tremur sânii ei deodată, Tremură frumseța-i toată. Nu-i subțire, ci-mplinită, Cum e bună de iubită, Nici prea mică, nici prea mare, Plinuță la-ncingătoare, Plinuță la sâni, la față, Încât ai ce strânge-n brațe. Tot ce-ar zice i se cade, Tot ce-ar face ... candelă smerită Pare că e zugrăvită. Cum dormea cu ochiu-nchis, Ea visă un mândru vis: Un părete-a stat să cadă, Nu mai e defel zăpadă, Codrul tremură-nfrunzind, Izvoarele-ntinerind Și ea vede mândru tei Ce umbrește casa ei, Că-nflorea bătut de vânt Cu crengile la ... un danț și mi-l întind, Leagănul încunjurând Și din gură cuvântând, Cuvântând cuvinte rare Ca niște mărgăritare. Una zise: Â Drag băiat, Vei fi mare împărat, Căci așa îți este scris, Cum ți-o spun acum în vis. Alta zise: Â Vei fi tare Fără vro asămănare, Cum nu-i ...
Mihai Eminescu - Urât și sărăcie
... acela ce ți s-a dat pe mână, A înșela mulțimea cu mii făgăduinți, Când ai mințit o dată să te mai pui să minți, A urgisi pe-acela care ți-a făcut bine, A împle a lui nume ... cântari, Tu numai vrei a-ntrece caracterele mari, Privind peste mulțime cu multă nepăsare... Ei bine! P-astă dramă și soarta ta cea mare. Din astă cumpănire de drept și datorie, Ce ți-a rămas la urmă? Urât și sărăcie. Iubit-ai?... Ah! un caier de cânepă ... de rău. În urma ta venit-au un neted nătărău Ș-acesta... ei... făcut-au ce n-ai vrut să cutezi; Ce-a mai rămas din dulcea figură, mergi de vezi: Anii i-au scris cu pana lor neagră pe-a ei frunte. Și gura cea cu ... ochiul plin de pară, Ce-și revărsa lumina sa rece în afară E stins, și nu-i nimica în el, nu-i adâncime; Tu nu mai vezi într-însul ce nu văzuse nime Decât tu... Ce ajunse a fi? Cochetă, rece, Lingușitoare, crudă, din mână-n mână trece Și ...
Garabet Ibrăileanu - Addenda la privind viața
... Garabet Ibrăileanu - Addenda la privind viaţa Addenda la Privind viața de Garabet Ibrăileanu Nu imaginea vieții pe care avem s-o mai trăim de-acum înainte ne inspiră groaza de moarte, ci viața pe care am trăit-o până acuma. Când ne gândim la moarte nu ni ... Dispariția acestui mormânt viu, în care zac cei ce au fost noi, ne inspiră groaza de moarte. De aceea oamenii lipsiți de sentimentul trecutului sunt mai bravi în fața morții. În viață fiecare purtăm un steag pe care e scris cu litere mari: Eu ! Culmea discreției este să știi să-ți ... este fizionomia sufletelor bine organizate. Nu clădi pe nisip, nu clădi pe ipoteza sentimentelor altora pentru tine, bune sau rele. Nu ofensa nici pe cea mai castă femeie purtându-te cu dânsa ca și cum nu ar prezenta nici o primejdie pentru cinstea ta. Prietenia amoroasă -- amorul ipocrit cu sine însuși ... descoperi de ce anume lucru ne temem, când ne temem de moarte, cum nimene n-ar putea spune ce vrea, când ar putea fi întrebat, mai înainte de a se naște, pentru ce dorește viața. Numai proștii sunt destul de inteligenți ca să nu-i înșele iluziile. Tinerii caști ...