Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru DIN EA
Rezultatele 1211 - 1220 din aproximativ 2045 pentru DIN EA.
Antioh Cantemir - Antioh Cantemir: Epistola II
... cinste, mie laudă și slavă. Deși știu că prin aceasta în idee ne-amăgim Vă slobod în pace, mergeți; ați vrut să ne despărțim! Când din mână-mi mână-ți trece, veți vedea c-aveam dreptate Să vă țin în întuneric părăsite și uitate; Veți vedea c-a noastre ... urmat cu sârguință Și că versul pentru oameni poate fi și de priință, Vor răspunde că în viață nu sunt ceasuri de prisos Și că din scris și din versuri nu iese nici un folos. Zavistea veninoasă va mai găsi pentru mine, Că pe vechi și noi autorii am prădat fără rușine Și că ... sau cu Erșa [1] la un loc vor arunca, Unde-n pulbere zvârlite veți sluji la cari de hrană, Ori veți fi de învălitul icrelor din vro dugheană. Dea cerul să nu să-ntâmple aste care vă prezic, Târziu plânge dacă-n mreajă a căzut bietul pitic! La copiii ...
Ion Luca Caragiale - O conferință
... Când am ajuns director, îmi ziceau „stimate domnule director..." Acu, după alți vreo douăzeci, toate — adică toate câte-mi mai sunt prietine — din „nene Iancule" nu vor să mai mă scoată. Toată lumea în serviciu public înaintează — numai eu, din zece-n zece ani, regulat, degradat! De la „mă" de odinioară (uneori chiar cu ghionturi și fel de fel de alte maltratări... odată o ... odată cu un tânăr zevzec dintre aceia cari desprețuiesc învățăturile înalte și caută totdeuna să-și bată joc de bărbații serioși și luminați — unul din acel soi de coconași, cum se găsesc în toate vremurile și locurile, cari se fac blazați înainte de a se fi bucurat de ... de a satisface o mare nevoie a spiritului omenesc... care are nevoie, pentru a fi satisfăcut, de o satisfacere tot din partea unui spirit, care și acela... în fine... da, în fine... (Oratorul are, probabil din cauza oboselii spiritului prea încordat, un moment de amețeală. Aplauze călduroase îl revivifică.) ... Mai mult decât atâta nici Aristotele nu cred să fi putut spune ... ...
George Coșbuc - Oltenii lui Tudor
... Oltenii lui Tudor Oltenii lui Tudor de George Coșbuc Publicată în Universul literar , 1903, nr. 27 (7 iulie) Vine-un chiot dinspre munte, Vine freamăt din păduri Tudor domnul vine-n frunte, Cu mulțimea de panduri! Iar din Jiu, din apă sfântă, Iese cântec vitejesc, Și cu glas de surle cântă Tot poporul românesc. Las să-i sune surle-n țară, Să-și adune-olteni ... și libertății Faceți-i odată drum! Cine nu-i cu voi, să știe Că izbit va fi de voi, De cei strașnici în mânie Și din leagăn de eroi. Domnul Tudor să trăiască! Sus cu toții, pui de lei, Pentru țara Românească, Pentru drepturile ei! A-mbrăcat cămașa morții ...
George Coșbuc - Oștirile lui Alah
... văi, Când e-n jumătate ruptă Noaptea-n cale, Pe uitatul câmp de luptă Se pornește-un glas de jale Și-apoi multe, și-mprejur Din păduri răsar o mie, Din câmpie Plânge-un nesfârșit murmur. Și murmurul crește-ntruna Și deodată, Urlă-n zare ca furtuna, Și prin zarea spintecată De blesteme și de vânt ... câmpiile ghiaure, Și-așteptând un semn ceresc Stau gătiți, potop să plece Și să-nece Tot pământul creștinesc. Ei, cu genele-amorțite, Nalță mâna, Iar din bărbile-ncâlcite Iuți își scutură țărâna Și pe cai sărind grăbiți, Învârtesc dușmanii crucii Săbii lucii, De năvală stând gătiți. Furnicând din mii de locuri, Plini de ură; Cu blesteme și batjocuri, Strigă toți ca dintr-o gură Sfântul nume-al lui Isus, Și turbate și-ndrăznețe ...
Petre Ispirescu - Cotoșman năzdrăvanu
... grei ca fulgul pe apă, cum se zice. Cu toate acestea, perechea de oameni nici nu se gândea a cârti împotriva lui Dumnezeu. Ea era mulțumită că dobândise copil, și alt nimic. Mai trecu ce trecu și amândoi bătrânii dară ortul popii, rămâind în urma lor casa toacă și ... de mine, așa și eu sunt dator să îngrijesc de tine. Și precum tu nu m-ai dezlipit de lângă tine, nici cât ai clipi din ochi, așa și eu nu mă voi dezlipi de tine până ce nu te-oi căpătui și nu te-oi vedea om în rândul oamenilor ... băiatul după dânsul. Ajungând într-o pădure, găsiră o scorbură mare și și-o aleseră de locuință. Cotoșmanul făcu un culcuș stăpânului său acolo numai din fulgi de pasări, de se cufunda în puf când se culca. Îi aducea de mâncare și de băut. Îi ținea de urât spuindu-i fel ... înțeleagă că dragostea între frați este nesfârșită ca apa fântânei ce curgea p-aproape de locuința lor. Când se plimbau amândoi prin câte un luminiș din pădure ori ieșeau la câmp, îi arăta toate floricelele și i le spunea pre nume. Copilul nu se domirea de ce cocorii umblă înșiruiți trâmbă ...
Vasile Alecsandri - Prosper M%C3%A9rim%C3%A9e (Alecsandri)
... de iarnă; și dar găsesc de o plăcută datorie a spune compatrioților mei că Prosper MĂ©rimĂ©e a fost unul din acele personaje eminente din Francia care s-a interesat mult la soarta României. — România — zicea el - este acum ca o fetiță de 12 ani, neformată ... balerci de untdelemn de Provence, foarte limpede și bun; fiind însă că avea o prea mare câtime, el a încunoștiințat amicilor săi spanioli din oraș că voia să se desfacă de una din balerci. Amatorii alergară îndată din toate părțile, dar se întoarseră și mai iute îndărăt fără a cumpăra untdelemnul, pentru că-l gustaseră și-l găsiră fără arom... adică ... colegul său, consulul englez, și după sfătuirea acestuia el desfundă una din balerci și o expuse la soare în timp de două săptămâni; apoi invită din nou pe amatorii indigeni ca să guste marfa. Perfect! strigară ei cu entuziasm, și umflară balerca pe sus... Adevărul este că untdelemnul nu mai era ... MĂ©rimĂ©e îl admiră câteva minute; apoi mă întrebă dacă am fost la Grenada și dacă am văzut familiile de gitanos (țigani) pe dealul din ...
Mihai Eminescu - Sonete (Eminescu)
... Mihai Eminescu - Sonete (Eminescu) Sonete de Mihai Eminescu I Afară-i toamnă, frunză-mprăștiată, Iar vîntul zvîrle-n geamuri grele picuri; Și tu citești scrisori din roase plicuri Și într-un ceas gîndești la viața toată. Pierzîndu-ți timpul tău cu dulci nimicuri, N-ai vrea ca nime-n ușa ta ... să bată; Dar și mai bine-i, cînd afară-i zloată, Să stai visînd la foc, de somn să picuri. Și eu astfel mă uit din jeț pe gînduri, Visez la basmul vechi al zînei Dochii; În juru-mi ceața crește rînduri-rînduri; Deodat-aud foșnirea unei rochii, Un moale pas ... iar! Cuvinte dulci inspiră-mi, Privirea ta asupra mea să plece, Sub raza ei mă lasă a petrece Și cînturi nouă smulge tu din liră-mi. Tu nici nu știi a ta apropiere Cum inima-mi de-adînc o liniștește, Ca răsărirea stelei în tăcere; Iar cînd ... mi arde, sufletul îmi crește. III Cînd însuși glasul gîndurilor tace, Mă-ngînă cîntul unei dulci evlavii — Atunci te chem: chemarea-mi asculta-vei? Din neguri reci plutind te vei desface? Puterea nopții blînd însenina-vei Cu ochii mari și purtători de pace? Răsai ...
Cincinat Pavelescu - Struggle for life
... dulce și albastru ca o rochie de mătase Învechită, care-odată a fost roză-n vremea ei. E spre ziuă. Peste lume prind din aer să se lase Fericiri de primăvară, raze, visuri, funigei! Învechită, care-odată a fost roză-n vremea ei, Așa-i rochia triumfală ...
Cezar Bolliac - Ai vrea, precum se vede, să-ți mai aduci aminte
... ți mai aduci aminte D-acea miniatură a sexului frumos, D-a ei vioiciune, spirituasele-i cuvinte, D-ocheada cea focoasă din ochiu-i amoros; De ochii ei cei negri ce-ar sparge o-ntristare A lumii toată în doliu, d-acel surâs ceresc Ce ...
Vasile Alecsandri - Iorgu de la Sadagura
... Ce fel, ba nu? IFTIMI: D-apoi... n-are cu ce să-i rumenească. DAMIAN: Ce zici, măi? IFTIMI: După ce n-ai cumpărat rumeneală din târg... DAMIAN: Ieși afară, dobitocule... Auzit-ai tontul!... să rumenească curcanii cu rumeneală! IFTIMI: Ei, doar nu sunt bucătar... DAMIAN: Hai, lipsești și du-te ... GAHIȚA (dându-și vânt cu evantaiul): Bonjour, mon cher arhon pitar... lan spune-mi, je vous prie, de unde-ai luat moda să trimiți mojicii din ogradă ca să facă invitații în case cinstite? DAMIAN: Ce spui, cucoană Gahițo?... argații mei au făcut vro bazaconie la d-ta în casă?... nu ... Cine-ți zice că n-ai reputație bună?... DAMIAN: Apoi dacă am respuntație bună, cum o chemi d-ta... ce zici că am trimis oamenii din ogradă?... GAHIȚA: Da n-ai trimis pe Iftimi să mă poftească la masă?... și tocmai pe el l-ai găsit mai cu cap pentru ca ... ce vorbe sunt aceste? Ha, ha, ha... Auzi, inghitație, rierel, bonjur?... Auzi parascovenii pocite?... Nu cumva, soro dragă, s-a mutat țara Moldovei din loc?... Nu cumva suntem franțuzi, nemți, jidovi?... și noi, ca niște proști, ne credem tot moldoveni!... Ha, ha, ha, rierel, inghitație!... GAHIȚA: D-ta râzi ...
... să spânzur lira-n cui Și un capăt poeziei Și pustiului să pui! Dar atuncea, greeri, șoareci, Cu ușor-măruntul mers, Readuc melancolia-mi, Iară ea se face vers. Câteodată... prea arare... A târziu când arde lampa, Inima din loc îmi sare Când aud că sună cleampa... Este Ea. Deșarta casă Dintr-o dată-mi pare plină, În privazul negru-al vieții-mi E-o icoană de lumină. Și mi-i ciudă cum de ...