Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru CA SĂ NU
Rezultatele 1211 - 1220 din aproximativ 2617 pentru CA SĂ NU.
Dimitrie Bolintineanu - Un tânăr român murind în străinătate
... Și zboară spre pământul în care s-a format. Căci am văzut adesea pe muma doritoare Copilului său dulce, o lacrimă ștergând. Eu nu aveam o mumă să-mi șteargă-a mea plânsoare, Eu nu aveam pe nimeni, și am trecut plângând. Dar hora grațioasă a zilelor junele Acum se întrerupe, eu trebuie să mor! Frumoasă rondurelă, pe aripile tele În țara mea iubită, de ce nu pot să zbor! O! moarte, mai așteaptă, căci eu sunt tânăr încă. Pe douăzeci de roze îmi număr anii mei! O! moarte, crudă moarte, abia-am ajuns ... mă cei! Când toamna vieții vine, o frunte se-ntristează, Amorul rupe arcul și zboară râzător. Ghirlanda aurită de vise încetează Și imima ce-ngheață nu simte nici un dor. Așa acel ce trece pe-o vale-ncântătoare Și-adună toată floarea ce el a întâlnit, Mai caută să ... dacă nu mai vede, se duce mulțumit. Iar eu a cărui viață fu numai poezie, Ghirlandă împletită de grații și d-amor, Voiam să gust suava-i și dulce ambrozie Și-n aurora zilei eu nu voiam să ...
George Coșbuc - O scrisoare de la Muselim-Selo
... Găsească-mi-te-n pace! Pe-aici e vânt și vreme grea, Și-Anton al Anei zace De patru luni, și-i slab și tras, Să-l vezi, că-ți vine plânsul, Că numai oasele-au rămas Și sufletul dintr-însul. Apoi, să știi c-a fost război Și moarte-aici, nu șagă: Cădeau pe dealuri, dintre noi, Ca frunza, mamă dragă. Și-acolo-n deal, cum fulgera, Un plumb simții că vine Și n-avu loc, cât larg era, Decât în piept la ... Dar poate taica popa V-a spus de prin gazeturi tot El cum și-a dat juncanii? Acum i-aș cumpăra, să pot, Dar nu mai am, azi, banii. Mă doare-n piept, dar nu să țip, Și-așa mi-e dor de-acasă, Și-aș vrea să plec, dar nu e chip Că vodă nu mă lasă. Dar uite, nu e nu știu cât O lună chinuită, Și-o să te strâng de după gât, Măicuța mea iubită... . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Așa mi-a spus Ion
Dimitrie Anghel - Fluturul morții
... amară a umplut văzduhul o clipă și apoi vîntul s-a îndulcit cu un miros de trandafir, s-a împrăștiat, ca să vie iarăși tainic să cădelnițeze pe rînd toate miresmele. Și cînd luna, departe, în păinjenișul de ramuri, s-a aprins în fundul grădinii, ca un lampion fantastic, năruind simetria umbrelor statornicite, copiii cu glugile lor verzi prinse în vîrful nuielelor de trestie au coborît ușor, ca în fiecare seară, pe urma fluturilor de noapte. Cu pași tainici și rari, iată-i pe catifeaua neagră a straturilor, trezind de-abia ... au umplut de veselie cuprinsul grădinii. Fiecare floare se pleacă și-și leagănă grațios capul, una picură o lacrimă, alta se îndoaie și se scutură ca vrînd să scape de o povară, și atunci, un albăstrel își întinde aripele și zboară tulburat, ca un gînd ascuns din cuprinsul floarei. Ar veni la loc, și nu cutează. Nehotărît stă o secundă în aer, ca o frîntură de senin, apoi fulgeră și se mistuie în cuprinsul albastru. Din cuibul unei gherghine, o flacără verde pîlpîie și se înalță și ea ... o zi rîsetele clare ale copiilor
... păr de aur; Și spun că-i păstorește pe câmpuri un bălaur, Ce varsă dintr-o nară grea flacără de foc, Căci om și zbici nu poate să țină caii-n loc, Atâta-s de sălbatici! și nimeni nu-i în stare Să-i prindă, nime-n lume, afar de-acela care Îi pune-n frâu de aur, de zâne făurit Și-acum, având eu frâul, așa m ... n braț a strâns Pe Fulger astă-noapte visatu-te-am în plâns, Iubitul meu! și plânsul cu dor se tâlmăcește! Oh, ce să-ți dau? Năframa nimic nu-ți folosește, Nimic acum inelul, tot farmecul nimic! Ești brav, iubite Fulger, ești verde și voinic Și poți să mergi cu zâmbet la Cetină-mpăratul, Tu nu mai ceri și-n urmă eu nu-ți mai pot da sfatul: Dar cugetă la mine, căci ai să-nvingi mereu! Tu ești frumos și tânăr, acesta-i chinul meu; Mă tem să nu te-nșele copilele din țara Lui Cetină, căci ele ard greu, cum arde para, Și-un singur al lor zâmbet te poate fermeca! Un farmec ... din suflet eu ți-aș da, Dar n-am acum! Păstrează-mi inelul și năframa, Și cugetă, ...
... George Ranetti - 0 şi 1 0 și 1 de George Ranetti Țifra Zero, obosită, Gâfâind, cum e ea grasă, Vru-ntr-o zi să stea la masă, Căci era și flămânzită (Pântecu-i e vecinic gol, Lângă Unu. Deci domol, Zero roagă să-l primească Un minut să s-odihnească Și foamea să-și potolească. Însă Unu, Ca nebunu, Insultă pe bietul Zero: - „Cum îndrăznești, hahalero, Lângă mine să te-așezi? Nu te vezi În ce hal ești, măi fârtate? Un nimic!... O nulitate! Eu, cu capul sus, semeț, Și drept ca un făcăleț, Stau în fruntea tuturor, Stau în fruntea țifrelor. Să stai tu la prânz cu mine?! Tu, pe care te-am văzut Încă cu-n altul ca tine, Tot așa necunoscut, Stând pe uși de la latrine? Marș d-aici!â€� - „Nu fi mândru cu cei mici, Unule, Nebunule! Îi răspunse ... fost niciodată, Nici bărbat, Probă că nici nu-mpărțești, Nici nu-nmulțești: Acest fapt e demonstrat.â€� Pe când cearta era-n toi Și era să fie lată, Țifra Două, înarmată, Porni dârză la război Împotriva țifrei Unu, Și l-ar fi distrus, cu tunu, Ori mai știu eu cu ce ...
Ștefan Octavian Iosif - Romeo și Julieta
... poate fi-mpăcată Decât cu moartea scumpelor odoare, Pe scenă-n două ceasuri vi se-arată. De-aveți răbdare s-ascultați acestea, Ne-om strădui să-nfățișăm povestea. SCENA I O PIAȚĂ PUBLICà – SAMSON ȘI GREGORIO SAMSON Pe legea mea, Gregorio, să nu le mai permitem să ne ia de sus. GREGORIO Nu, firește, căci am rămânea jos. SAMSON Vreau să spun că dacă ne-or mai lua la vale, să ne ținem la înălțime. GREGORIO Da, numai băga de seamă, să nu ajungi la înălțimea furcilor. SAMSON Eu, când mă scoate cineva din țâțâni, nu știu multe. GREGORIO Și eu nu știu multe care să te scoată din țâțâni. SAMSON O javră din casa Montague mă scoate din țâțâni. GREGORIO A scoate din țâțâni se cheamă a ... că vin doi de-ai lui Montague. (Intră Abraham și Baltazar) SAMSON Gata! Începe tu sfada, eu te apăr din dos. GREGORIO Din dos? Vrei să dai dosul? SAMSON Nu te teme de mine. GREGORIO Nu, zău, să mă tem eu de tine? SAMSON Lasă atunci să fie legea cu noi, lasă-i pe ei să ...
William Shakespeare - Romeo și Julieta
... poate fi-mpăcată Decât cu moartea scumpelor odoare, Pe scenă-n două ceasuri vi se-arată. De-aveți răbdare s-ascultați acestea, Ne-om strădui să-nfățișăm povestea. SCENA I O PIAȚĂ PUBLICà – SAMSON ȘI GREGORIO SAMSON Pe legea mea, Gregorio, să nu le mai permitem să ne ia de sus. GREGORIO Nu, firește, căci am rămânea jos. SAMSON Vreau să spun că dacă ne-or mai lua la vale, să ne ținem la înălțime. GREGORIO Da, numai băga de seamă, să nu ajungi la înălțimea furcilor. SAMSON Eu, când mă scoate cineva din țâțâni, nu știu multe. GREGORIO Și eu nu știu multe care să te scoată din țâțâni. SAMSON O javră din casa Montague mă scoate din țâțâni. GREGORIO A scoate din țâțâni se cheamă a ... că vin doi de-ai lui Montague. (Intră Abraham și Baltazar) SAMSON Gata! Începe tu sfada, eu te apăr din dos. GREGORIO Din dos? Vrei să dai dosul? SAMSON Nu te teme de mine. GREGORIO Nu, zău, să mă tem eu de tine? SAMSON Lasă atunci să fie legea cu noi, lasă-i pe ei să ...
Vasile Alecsandri - Constantin Negruzzi (Alecsandri)
... el a fost îndemnat a scrie și dificultățile de tot soiul, prin care geniul său și-a făcut drum pentru ca să iasă la lumină. Să vedem dar în ce epocă C. Negruzzi a creat pe Aprodul Purice și pe Alexandru Lăpușneanu, acest cap d-operă de stil energic ... etc. nu puteau fi alți boieri decât numai acei din protipenda și chiar tinerele odrasle din tulpina evghenistă pășeau triumfal peste toate treptele ierarhiei, pentru ca de-a dreptul să intre în posturile de ispravnici și de vornici de aprozi. Clasa II, formată de ranguri secundare, precum: spătari, bani, comiși, paharnici etc., era mult mai ... otnoșanii, anaforale etc., scrise cu slove încălecate unele deasupra altora; căci pe atunci literele latine erau tot așa de cunoscute în neamul latin al românilor ca și hieroglifele egiptene sau ca semnele alfabetului chinez. Clasa III visa la splendorile boierilor clasei II, neputând închipuirea ei să se ridice până la înălțimea olimpică a clasei I, și izbutea din când în când a se acăța de poalele anterielor ... toate răspântiile străzilor, lungit la pământ, bătut de Gavril cu un harapnic, apoi iară sculat pe picioare cu sila și iară pornit pe străzi, pentru ...
Constantin Stamati - Gafița blestemată de părinți
... nevrând a mă mai vedea; Apoi dar mă jur pe lege și pe-aceste lacrimi triste Că fiica ce mă alungă de-acum nu este a mea. O, Doamne, tu-i răsplătește cu a ta dreaptă urgie Ca însumi să văd cu ochii că cumplit i-ai răsplătit, Osândești-o făr’ de milă, umilește-i sumeția, Ca s-ajungă cerșetoare la mine pâine cerând. Ușa mea, ce totdeauna săracilor primitoare, Ei numai se va închide, fără o a milui; Ș ... a ta maică s-o îmblânzească cercă; Și măcar că a ei rugă, cu a tătâni-tău unită, Către drept judecătorul ca tămâia se urcă; Dar acum folos nu este. Căci Dumnezeu nu ascultă, Și pământului întoarce ruga pentru fărdelege; Așadar, fiind pe dreptul de tatăl tău osândită, Se cade cu umilință păcătosul cap să pleci. II Iată viscol se stârnește, de peste munți năbușește, Și peste pământ răstoarnă nori de omăt încărcați, Încât mesteacănul geme, se zbuciumă, se-ndoiește ... bordeieș trist, Iese, și se poticnește de o tristă arătare, De-o femeie jos căzută lângă pragul troienit... "Dar se poate, el strigară, nemernică, ticăloasă, Să te găsesc aici moartă și
Dimitrie Bolintineanu - Conrad. Cântul I. Ionienele
... vestit. Cu degete de roze amorul îi deschise Ast sîn plin de iubire, de fermece, de vise; Perfida Cytheree, pe fruntea astui loc Făcînd ca să plutească cosița sa de foc, Prefumul voluptății în aer revărsase: Tot sufletul de dînsul în Sestos se-mbătase. O, timp de fericire ce nu poci să exprim, Amor, o, foc din ceruri, o, simțimînt sublim! Cum vă schimbărați cursui și cum divina miere În cupa vieții mele s-a prefăcut ... turnul dupe mare, Și, mai plecînd în lacrimi vederea spre pămînt, Ea se aruncă-n valuri, și soarele răsăre P-albastrul ei mormînt. Așa lăsa să cînte în vaga suvenire Conrad, în Helesponte, poetica-i gîndire. Acolo fuse Troada, pe unde-au strălucit Eroii ce poetul Omer a nemurit ... ficțiuni! Ce lucru-i cîmpu-acesta? O urmă de turbare, De patimi frămîntate în oarba exaltare; Un lac fatal de sînge, ce muritorul chiar Vărsa să mulțumească instinctul său barbar; O luptă între semeni: popoarele nebune, Luptînd ca să împace fatal-ambițiune A celor ce-i guvernă, crezînd că se muncesc Să aibă-o libertate, pe cînd ei se robesc, Crezînd ...
Emil Gârleanu - Cea dintâi durere
... Deodată, gândul mi se opri la mama, care plecase în târg. Dar mama? întrebai îngrijat. Bâtrâna mă trase mai lângă dânsa și-mi răspunse: O să vie, conașule, n-ai mata teamă. Nu știu cât vom fi stat în această așteptare încordată. Mama nu mai venea, nici tata, care pornise pe urmă. Deodată răsunară niște pași trăgănați. Privirăm în lungul uliței. În curând puturăm desluși pe cei ce veneau ... a alergat mama lângă mine, și toată noaptea mi-am simțit mâna într-a ei. A doua zi m-am jucat, ca de obicei. Tot ce privisem cu o seară mai înainte se ștersese ca un vis. La întâmplarea din seara trecută nu mai gândeam, cum nu mai gândeam la zgâriiturile care mă usturaseră numai în clipa când mi le făcusem. Dar a treia zi, rânduri-rânduri, soldați treceau în ... îl duceau undeva, departe, că-l luau de lângă toți ai lui, săracul! Și-am avut acea presimțire nedeslușită a despărțirii ce cândva nu se poate înlătura, presimțire care se naște odată cu noi. Nu pricepusem tot, dar înțelesesem destul. Și, ca ...