Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru CA ACEASTA
Rezultatele 1211 - 1220 din aproximativ 1797 pentru CA ACEASTA.
Alexei Mateevici - În dimineața duminicii
... mângâiește... De prin desimile grădinii, Din rouratica verdeață, Le râd voios de-acuma crinii Ascunși în scutece de ceață. Dar ce-i aceasta? Ceața deasă Ca printr-un poruncit se pierde Ș-o strălucire luminoasă Aprinde-mprejurimea verde... Ce strălucire minunată! Venit-au. Iată și mormântul... Dar piatra lui îi răsturnată ...
Gheorghe Asachi - Fiicei mele Eufrosina
... aleasă, în lumină ș-armonie, Mai frumoas-am revăzut-o cu duioase simțiri sfinte. Mă luă de mâni și-mi zisă: În această sferă fie Ca să vii, de se ascultă umelita-mi rugăminte; Eu sum fiea ce-n viață îți eram de bucurie, Ș-a me zi am ...
Edgar Allan Poe - Corbul din Edgar Poe
... în cer, Chiar îngerii, Lenora îi zic. Dar ce mister, Căci totul, chiar mișcarea perdelei de mătase, O strașnică teroare în nervii mei băgase, Și ca să-mi țin curajul, în mine singur zic: “O fi vr’o cunoștință și altceva nimic!â€� Și fără-a pierde vreme ... torturează, “Și să vedem, nu-i vântul?…â€� Deschid, un corb măreț, Bătând frumos din aripi, se năpusti în casă, Și fără plecăciune, ca un baron se lasă Pe bustul divei Pallas, privindu-mă-ndrăzneț. În fața unui oaspe cu mutră de cucernic, Și negru ca ebenul, cercasem în zadar Să stăpânesc un zâmbet, apoi, cu glas puternic, Strigai: “Pe țărmii nopții ce nume prințiar Ai tu?â€� El, la ... ntregu-i suflet în ele și-a închis! Atunci șoptii: “Mulți alții s-au dus de lângă mine, “Din cei iubiți; ca mâine și dânsul va zbura. “Și dânsul se va prinde în tristele ruine, “Ca stolul de iluzii ce-atât mă-nconjura!â€� Iar ... pasăre ciudată Și slabă, și stingheră, și tristă, fără grai, Printr-un refren ce vecinic răsună: “Niciodată!â€� Nu-i mai vorbii, căci ochii
Iuliu Cezar Săvescu - Corbul din Edgar Poe
... în cer, Chiar îngerii, Lenora îi zic. Dar ce mister, Căci totul, chiar mișcarea perdelei de mătase, O strașnică teroare în nervii mei băgase, Și ca să-mi țin curajul, în mine singur zic: “O fi vr’o cunoștință și altceva nimic!â€� Și fără-a pierde vreme ... torturează, “Și să vedem, nu-i vântul?…â€� Deschid, un corb măreț, Bătând frumos din aripi, se năpusti în casă, Și fără plecăciune, ca un baron se lasă Pe bustul divei Pallas, privindu-mă-ndrăzneț. În fața unui oaspe cu mutră de cucernic, Și negru ca ebenul, cercasem în zadar Să stăpânesc un zâmbet, apoi, cu glas puternic, Strigai: “Pe țărmii nopții ce nume prințiar Ai tu?â€� El, la ... ntregu-i suflet în ele și-a închis! Atunci șoptii: “Mulți alții s-au dus de lângă mine, “Din cei iubiți; ca mâine și dânsul va zbura. “Și dânsul se va prinde în tristele ruine, “Ca stolul de iluzii ce-atât mă-nconjura!â€� Iar ... pasăre ciudată Și slabă, și stingheră, și tristă, fără grai, Printr-un refren ce vecinic răsună: “Niciodată!â€� Nu-i mai vorbii, căci ochii
Ion Luca Caragiale - Teribil naufragiu, din norocire fără accident de persoane
... mult nu se mai pomenește despre dânsa. De multe ori acea magazie plină de înțelepciuni a avut imprudența să se mute cu chirie, ca un amploiat hărbar, de colo până colo, neținând seama că o mutare face cât o inundație, și două cât un foc. Călătorind multă vreme de ... când, o dată pe lună, ajung la liman, iscălesc cu bărbăție neclintită statele de prezență. Bravi mateloți! cu același sânge rece și pe vreme bună ca și pe tempeste, tot așa de neclintiți și-n siguranța statelor, ca și în primejdia naufragiului. Bravi lupi pe uscat, ca și pe mare! E drept că la ridicarea și mânținerea sus a moralului și bărbăției lor a contribuit și contribuie mult ...
... de Crăciun. Ne-ai promis că vii să prânzești cu noi. Te rog, nu uita. Te aștept până la șapte fără un sfert la berărie, ca să mergem împreună. În tot cazul, daca nu ne-ntâlnim, vino direct la noi; dar vino negreșit; se supără Acrivița. Stasache â€� Acrivița este soția ... destul de supărată. — De ce? — Închipuiește-ți? monșer, că acum câteva zile nenea Andrei senatorul (știi cât ține el la familia noastră!) vine, ca după obicei, la noi și zice: „Eu, mă înțelegi, s-a închis Senatul și se duc toți p-acasă, și n-am ... Ei! — Ei! Ieri dimineața, eu lipseam de acasă. Vine Mișu, profesorul — știi, Mișu al nostru, care dă meditație la băieți — vine pentru ca să le dea vacanță, și nevastă-mea pleacă să târguiască de-ale casei câte ceva, că știi, daca le lași toate pe ajunul Crăciunului, nu ... Dacă nu veneai, mă supăram foc pe d-ta. — Se putea să nu viu, madam Panaiotopolu?... Pentru mine invitația unei dame așa de grațioase ca d-ta este o poruncă strașnică, la care peste putință să mă gândesc măcar a nu mă supune. — Mersi! zice doamna. Dar ...
... câmpie senină, Cu râuri de lapte și flori de lumină, Când norii cei negri par sombre palate, De luna regină pe rând vizitate. Te văd ca o umbră de-argint strălucită, Cu-aripi ridicate la ceruri pornită, Suind, palid suflet, a norilor schele, Prin ploaia de raze, ninsoare de ... mi rele sugrum cele bune... Când sorii se sting și când stelele pică, Îmi vine a crede că toate-s nimică . Se poate ca bolta de sus să se spargă, Să cadă nimicul cu noaptea lui largă, Să văd cerul negru că lumile-și cerne Ca prăzi trecătoare a morții eterne ... Ș-atunci de-ai fi astfel... atunci în vecie Suflarea ta caldă ea n-o să învie, Atunci ... Văd vise-ntrupate gonind după vise, Pân' dau în morminte ce-așteaptă deschise, Și nu știu gândirea-mi în ce să o stâng Să râd ca nebunii? Să-i blestem? Să-i plâng? La ce?... Oare totul nu e nebunie? Au moartea ta, înger, de ce fu să fie? Au e ...
... floarea trandafirului era așa de gingașă, așa de albă, că parcă de la ea se inviorase dimineața ceea de primăvară. Ș-avea crengile lucii, rumene ca mărgeanul, frunzele verzi ca smaragdul. Iar mirosul florii se împrăștia îndată peste întreg cuprinsul câmpiei; fluturii cădeau adormiți, celelalte flori se plecară în fața adevăratei stăpâne, pe când păsările ... și văzu că-ntr-adevăr spinul avea ghimpi. Și nu mai pregetă: se rugă îndată lui Dumnezeu să-l acopere și pe dânsul de ghimpi, ca să-i păzească floarea. „Vezi, își zise Atotstăpânitorul, era dat ca pe pământ să nu rămâie ceea ce numai în rai trebuia să dăinuiască.â€� Și, bucuros, îndată a făcut semn și tulpina lucie ... a pătruns, încetul cu încetul, în pământ, s-a ridicat până în bluza, și-ntr-o dimineață floarea trandafirului se desfăcu roșie, aprinsă, ca sângele. Spinul stătea ursuz alături. Iar de la o vreme se trezi și-n dânsul pizma că prea nu-l bagă nimeni în seamă. â ... toți tradafirului, și mie nimeni.â€� Și se rugă de Dumnezeu să-i schimbe și lui floarea, să i-o facă roșie, bătătoare la ochi
Vasile Alecsandri - Adio (Alecsandri)
... mai blândă-a mea gândire, Cea mai gingașă simțire, Cel mai falnic dor al meu Ție numai, numai ție Le închin pentru vecie Ca la însuși Dumnezeu! Tu, ființă de slăvire! C-un cuvânt, cu o zâmbire, Cu un dulce sărutat! Mi-ai dat suflet, mi-ai dat viață ... a sfârșit! Așa-i soarta! așa-n lume Tot ce poartă-un dulce nume, Tot ce-i falnic și frumos Curând trece, curând moare, Ca un cântec, ca o floare, Ca un fulger luminos! Steaua vine, steaua piere! Astfel dulcea-mi mângâiere A pierit de pe pământ; A pierit, s-a ... locașul de lumine... Și eu plâng pe-al tău mormânt! Singur, singur cu-a mea jale, Rătăcit pe-a vieții cale, Ca un orb nenorocit, Viața-mi scade, jalea-mi crește, Ș-al meu dor în veci s-oprește Pe mormântul tău iubit! Adio! pe-aceste maluri ...
Barbu Ștefănescu-Delavrancea - Milogul
... scârțâitul ascuțit al unui cărucior ce se apropie de pragul potcovăriei. — Vine, săracul de el, ș-o fi rebegit de ploaie, că e gol ca un deșt... Așa îngână în fundul întunericului Raluca, atârnându-se de lanțurile foalelor. — Deh! mai bine să vină mort decât cu mâna goală, răspunse ... ar fi fost un om care cânta în vis. Ai fi zis că e vântul, care-și colinda vuietul. Aci se întuneca glasul, ce tremura ca de fiori, și vioara s-auzea limpede și puternic, aci glasul se deștepta și încurca cuvinte ciudate, iar vioara-și zbârnâia coardele ciupite. Când căruciorul ... sus, iar în locul lor, două răni cârpite petic de petic. Niște bețe subțiri îi sunt mâinile cu degetele ascuțite, lungi și murdare. În tot acest monstru nu trăia decât capul. Și ochii săi mari, negri și plânși, cu genele sumese până la frunte, priveau adânc și blând. Pe fruntea sa ... — Oh! târgul e rău! zise blajin Milogul. E rău de tot, că oamenii sunt bine îmbrăcați. Trebuie să fii frumos, voinic, întreg și bine, ca să-ți dea de pomană cei bogați. Și deschizând ochii mari și bășicați de lacrimi, își rezemă vioara de piept și urmă cu un glas ...
Ion Luca Caragiale - Sfânta Ghenoveva
... pântre necredincioși; și că astfel, Dumnezeu, spre a-l răsplăti pe acel senior de osârdia lui, îi trimisese bucurie, pe acea copilă minunată, ca să-i rămână ca părinte numele pe veci cinstit. Alții iar povestesc că Ghenoveva era fata a doi sărmani muncitori de pământ, cari d-abia-și duceau ... Fata a rămas multă vreme în rugăciuni, și-n ziua aceea s-a-ntors cu oile de la pășune mai târziu ca de obicei. Mamă-sa, pe care o chema Gherontia, supărată de cine știe ce necazuri, a mustrat-o cu asprime, și dacă a ... ridice nemernicul mâna si a picat grămadă trăsnit. Puțin mai târziu, iată că se apropie de Paris năvala hunilor; vine asupra Galiei Attila, ca un potop, în fruntea a nenumărate valuri de oști sălbatice, cum nu s-a mai pomenit pe fața pământului... Jaf și ...