Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru DE��I
Rezultatele 1201 - 1210 din aproximativ 2247 pentru DE��I.
Gheorghe Asachi - Lupul prefăcut în păstor
... Gheorghe Asachi - Lupul prefăcut în păstor Lupul prefăcut în păstor de Gheorghe Asachi Un lup foarte ipocrit, Având mare apetit Pe o turmă grăsulie Ce păștea în o câmpie, Socotea că a lui plan ... Și vicleana ligheoaie Ie subsoară o cimpoaie. Chiar ca Trifon îmbrăcat, Pe-a sa cață rezemat, Lupu-ncet se-naintează, Când păstoriul repoza, De somn cânii se-ngâna, Dar nici turma era trează. Ipocritul, bucuros De prilej așa frumos, Avu încă ș-o idee, Ca cu portul cel mințit Să înșele nemerit Și un chiot să mai deie. Dar aceasta-i ... nu putu să fugă, Nici macar a s-apăra. Un fățarnic cât d-ascuns Nu rămâne nepătruns. Sune-ursariul numa-n surle, Cine-i
... mergea bucuros. Minunat om ar fi părintele Trandafir dacă nu l-ar strica un lucru. Este cam greu la vorbă, cam aspru la judecată: prea de-a dreptul, prea verde-fățiș. El nu mai sucește vorba, ci spune drept în față, dacă i s-a pus ceva pe inimă. Nu e bine să fie omul așa. Oamenii se prea supără când le luăm căciula din cap ... ce-i pică în cale. Ar fi încă bine dacă această năpădire ar ținea numai scurtă vreme. Apa rămâne însă pe vale, formând multe locuri de adăpost pentru neamul broscăresc. Iară în locul grânelor, pe lângă bălți, cresc răchite și se îmbuibă sălcișul. Este oare minune dacă în urma acestora sărăcenenii ... Știa că s-a pus prea rău la protopop pentru ca să poată crede că-l va trimite în alt sat. Iară făr' de sat nu putea să rămână. Popă făr' de sat; roată făr' de car, jug făr' de boi, căciulă pusă într-un vârf de par. Își puse dar de gând ca s-o ieie precum ...
... Iacob Negruzzi - Dor Dor de Iacob Negruzzi Informații despre această ediție O! voi pe care-amorul Cu focu-i v'a muncit, Voi singuri știți cum dorul Te arde de cumplit. Iubita e departe De peptul meu aprins, Și sufletul meu arde De dor, de foc nestins. Zadarnic peptu-mi plânge Adânc suferitor, Ah! Dorul nu se stinge În lacrime de dor. O! voi pe care-amorul Cu focu-i v'a muncit, Voi singuri știți cum dorul Te arde de
... știi unde? colo, sub vraful cela de cărți. Îl ascunsese Sandi. Și de câte ori am nevoie, de atâtea ori îl caut. Mă necăjesc, nu-i vorbă, dar cu câtă bucurie țin cuțitul în mână când știu că s-a jucat Sandi cu dânsul. Clopoțelul cela de lângă mâna ta lasăl, lasă-l acolo, a căpătat el și alte trântituri, nu ca aceea ce poate să i-o dai fără voia ta clopoțelul acesta mă trezește întotdeauna după prânz, când de-abia ațipesc după munca grea a dimineții. Dar cum mânușița lui Sandi e departe, azi, vezi tu, clopoțelul parcă nici nu mai e ... care ți-am vorbit. Și cât l-a cules, și l-a așezat, și l-a bătăturit! O să i-l trimit chiar azi. Strânsura asta de hârtii e cea dintâi gospodărie a ei, gospodărie care o să pregătească pe cea de mâine, cea temeinică, la casa ei de femeie harnică și cinstită... Dacă ar da Dumnezeu să o văd așa!... Dar sunt bolnav... Cam slăbit. La gândul unei așa de mari fericiri, neliniștea
Alexei Mateevici - Cuvânt împotriva beției
... a fi norocit, a fi în munca iadului și în desfătarea raiului, a fi cuvios și necuvios, una și alta de la minte se trage, dacă nu va strica-o omul cu fel de fel de păcate și mai ales cu beția. Patima beției nespus vatămă și sufletul și trupul, iar împreună cu trupul — și sănătatea. Sufletul îl vatămă, făcându ... trupului și sufletului lor, și copiilor săi, și la toata obștea unde trăiesc. Și încă mai îndrăznesc unii a zice că bețivului așa i-i dat de la Dumnezeu,— să fie bețiv. Tare greșesc aceia oameni cu așa cuvinte înaintea lui Dumnezeu. Se poate oare ca Tatăl Nostru Cel Ceresc să ... slujitorii idolilor, nici malachii, nici sodomlenii, nici furii, nici lacomii, nici bețivii, nici răpitorii (l Cor. 6,9—10). Vedeți acum că nici un fel de patimă rea nu este dată omului de la Dumnezeu. Tot felul de răutate de la diavolul iese, pentru că el este tatăl răutăților. Dumnezeu ne spune în Sfânta Scriptură nouă, că diavolul ca un leu umblă răcnind, căutând pe ... Unde zice Sf. Scriptură, că prin beție să se poată face ceva bun? Sau pe mintea noastră cea întunecată cu beția o punem în loc
Mihai Eminescu - Aur, mărire și amor
... negre, a[l] căror scaun [era]-mbrăcat cu lână verde, ședea risipită societatea, [la] acele ingenioase mese, care în starea lor normalreprezentează un dreptunghi de lemn de nuc lustruit, dar cari cu orice ocazie se puteau desface și întoarce astfel încât reprezentau un patrat îndoit, așa de mare ca dreptunghiul, îmbrăcat în postav verde. N-am nevoie să adaog că-n săltare găseai orișicând cărți și cridă. Am vrea să-i dăm a înțelege cititorului cum că acesta nu era un salon principal de paradă, căci într-acelea l-ar fi uimit luxul sau mai bine zis acea barbară superfluență de mobile scumpe aduse din străinătate, ci o odaie mare destinată plăcerilor intime a băutului de ceai, a jocului de cărți și a limbuției răutăcioase asupra tuturor întâmplărilor, altfel atât de corupte de pe vremea aceea. Ș-aceste lucruri se povesteau în românește, căci sunt lucruri care nu se pot spune decât în românește. Limbajul era parte acela ... ordinul sântei Ana în briliante. Fața era bine lucrată, dar rasa călugăreascacoperea cu desăvârșire conturele corpului, numai mâinile foarte fine și mici păreau mai mult de damă decât
... George Coşbuc - Scara Scara de George Coșbuc Am găsit-o ieri în prun, Dar să nu grăbiți ocara! I-am luat în pripă scara. Ea mă-njură: Ești nebun? Pune scara! Dacă-njuri, eu n-o mai pun! Mai la urmă, pe-un cuvânt ... mereu: Orice-ați spune, orice-ați face, Nu știu cum, dar mie-mi place Să sărut așa sunt eu! Orice-ați face, Doar e dat de Dumnezeu! Dar te uită! Azi mă duc Pe la ei, și iată scara! Vrând să pui la cale țara, N-am de lucru și m-apuc Să-ntorc scara, Și când colo, stau năuc! Dau să număr la fuștei Uite-i, frate, doisprezece! Și-un cuțit prin piept îmi trece Împlântat de mâna ei! Doisprezece, Iacă-mi moartea, dragii mei! A greșit, îmi spuneți voi? Cum de n-a greșit să-mi spuie Treisprezece? Să mai suie, Nu să-mi facă mai vreo doi! Nu să-mi spuie Că e ... e joi! Zici că poate n-a știut Când vorbea din prun cu mine? Dar i-a numărat ea bine Scoborându-i și-a tăcut! Nu
Constantin Negruzzi - Strofe (Negruzzi)
... Constantin Negruzzi - Strofe (Negruzzi) Strofe (dedicate d-nei Smaranda Docan) de Constantin Negruzzi Patriotismul, doamnă, e bun câteodată Precum e bun la foame și borșul cu păsat, Iar când el vrea să fie bucată neschimbată, Îmi ... s-aud nici vorba cea de patriotism, Căci văd că el nu este decât o faimă mare în vorbe, Iar în fapte e chiar șarlatanism. De-aceea orice treabă de patrioți cântată, Oricât de bună fie, eu n-o pot suferi Când văd că de ei înșii e și aplaudată Și când a lor țintire eu n-o pot nimeri. Îmi iau dar îndrăzneală să vă trimet cu ... A-i bate —în vremea veche aveau un rău nărav. La dumneata sunt sigur, mai bine vor petrece Decât la mine, care cu totul i-am uitat, Căci, zău! patriotismul îmi pare-o dusă rece De când de
Petre Ispirescu - Hoțu împărat
... are parte să doarmă și el măcar un somn, și că din pricina asta o să se ducă de la un asemenea stăpân, cre nu-i dă răgaz cât ar aromi cineva. Hoțul văzu că ucenicul lui are să-l întreacă, și zise: - Ia lasă astfel de vorbe, ci dă-mi ipângeaua, că acum ești calfă, ai scăpat de ucenicie. Când auzi fiul împăratului de unele ca acestea, se duse într-un suflet de-i aduse ipângeaua, și legară amândoi tovărășie pe bine și pe rău. Începuse a mișca binișor la meseria lor, de când se făcură tovarăși. Vezi că fiul împăratului era mai ager de mână, mai isteț și mai îndrăzneț. Într-una din zile, feciorul de împărat se duse la vânat, ia așa cam în dorul lelii, fiindcă n-avea altă treabă. Umblând el prin pădure, odată aude un grohăit de ... mulți tovaroși, cum zărise mistrețul și se luase după dânsul, și cum nu-l lovise bine, și el se năpustise asupra lui și-l prăvălise de era să-l trimiță pe lumea cealaltă. Pasămite și acesta era fiu de împărat, și încă fiul împăratului locului aceluia. Se împrieteniră și se duseră la palaturile împărătești. Împăratul nu știa cum să mulțumească streinului că i ...
Barbu Ștefănescu-Delavrancea - Zobie
... răspunse liniștit: — Și pe Mama-Pădurii... Făt-Frumos a ucis-o cu paloșul... Zobie-și sfârși povestea și-și mângâie prietenul. Buza de jos se frângea pe bărbie. Scuipatul i-aluneca în creștetul copilului. La urmă se sculară de jos mulțumiți ș-o porniră spre târg. Mirea-și netezea pisoiul, îndrugând: — Și era o fată de împărat, frumoasă-frumoasă... * * * 4 Și mergea Zobie bombănind o limbă pe care nimeni nu o înțelegea. Capul, greu și mare, i se clătina pe umeri. Obrajii scofâlciți atârnau în jos. Ochii i se duseseră în fundul capului. Nasul său, turtit și lat, cu nări răsfrânte și adânci, îi răpea orice asemănare de om. Rezemându-se de ciomag, târându-și piciorul drept, moale de la gleznă, se ducea cu sacul gol la spinare și se întorcea greoi, să-l vadă pe Mirea ce-i pășea în urmă cu pisoiul în cârcă. Cum ajunseră în dreptul Bărăției, copiii de pe drumuri își făcură cu ochiul, asmuțindu-se asupra gușatului. — Ho! Ho! uite și Zobie, frumușelul maichii! — Miau! miau! — Huidu-ho! potca ... milogilor! — Ai, cărăbăniți-vă! N-are omul să se miște de
Ion Luca Caragiale - Ultima oră
... Ion Luca Caragiale - Ultima oră Ultima oră de Ion Luca Caragiale 1900 Mă aflam în toiul conflictului româno-bulgar, în parcul de la Sinaia. Vreme splendidă, deși prea călduroasă, și o mișcare neobicinuită: pe de o parte afluența trenurilor de plăcere, ale căror bilete, fiindcă lunea cădea între două sărbători, erau valabile până miercuri dimineața; astfel, se-ngrămădea lumea pentru bâlciul de a doua zi marți, sf. Maria, când e și hramul mănăstirii; pe de altă parte, era hotărâtă pentru după amiazi plecarea suveranilor noștri spre străinătate. Fizionomia parcului era destul de caracteristică. Persoanele oficiale - curtea regală era în mare doliu - redingotă și mănuși negre, pălărie înaltă; generalii și ofițerii în uniformă de mare ținută; mult public de elită și lume de jos destulă. Unii steteau la mese în fața bufetului, pe când alții se plimbau în sus și-n jos. Așteptând să-mi aducă o cafea ... dinamita și să-l lege, repede a dat brânci unuia dintre agenți, pe alt agent l-a răsturnat cu o lovitură de picior în pântece, pe urmă a scos un pumnal și un revolver și amenințându-