Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru (SE) MARI
Rezultatele 1201 - 1210 din aproximativ 1955 pentru (SE) MARI.
Antim Ivireanul - Cuvânt de învățătură la Bogoiavlenie
... și Hristos și câț am priimit propoveduirea lui, de am și greșit, să alergăm că ne va priimi Hristos, ca un bun și iubitoriu. Botează-se Hristos, ca să sfințească apele. Botează-se Hristos, ca să ne arate taina. Mâna prorocului slujaște, ca să botĂ©ze mâna Tatălui, adecă pre Fiiul și cuvântu lui Dumnezeu. Om slujaște și ... Zicem la aceasta cum că sunt 4 stihii, dintre carele s-au făcut omul și toată lumea și iar întru acĂ©lea stihii, va să se topească omul, până la a dooa venire a domnului Hristos, dintru carele iară va să se închiiage. Deci stihiia cea dintâi și mai de treabă iaste vântul, că fără de răsuflare nu poate trăi omul nici un ceas. A dooa ... să cădea să se sfințească și apa, de vrĂ©me ce iaste din cĂ©le 4 stihii și într-alt chip nu să putea să se sfințească, de nu s-ar fi botezat Domnul, trupĂ©ște, în Iordan, arătându-se mai vârtos și taina cea mai mare a credinței noastre; și alta, pentru ca să sfărâme capetele șărpilor, adecă a dracilor ce era în apă, după cum zice ...
... n-aș fi voit să le ascult, căci știam bine amara durere care zăcea în glasul lor, dar ele suspinară așa de rugător și notele se tânguiau așa de sfâșietor, încât am rămas pe loc, ca și când mi-ar fi fost ochii prinși de ademenirea ucigătoare a unei ... O notă stângace sălta tremurând ca o umbră ce se mișcă fantastică într-o alee umbrită de tei negri în noapte. Noapte de vară! Cărarea se desfăcea albă și prăfuită ca un pod de argint peste pământul adormit. Copacii stăteau nemișcați ca niște copaci fermecați de poveste veche și luna părea ... înainte. O notă ușoară sălta zglobie ca o rază de lună furișată prin frunzișul des al ramurilor. Ramuri întinse peste un drum de visuri! Drumul se umbrea mai tare, ramurile se întindeau mai mult și visul se făcea mai nerăbdător. Fruntea se ridică în sus ca o cugetare plină de cutezanță și inima bătea ritmul viitoarelor fericiri. Portița verde apărea scăldată în raze de lună și n ... a fost niciodată pridvor de biserică mai cu evalvie călcat decât pragul acelei portițe. Și coardele spuseră prelung și trist povestea înainte. O notă suavă ...
Titu Maiorescu - Poeziile lui Octavian Goga
... Te-a-ncins cu lanțuri împăratul," și cu cît expresia e mai măsurată, cu atît impresia e mai adîncă. Vechiul adevăr : prin strigăte violente se risipește emoțiunea și dispare, prin vorba stăpînită se păstrează și crește. Și, poate, cea mai frumoasa. strofă a mult admiratei poezii este aceea în care o priveliște descrisă ne încîntă în ... portiță": „Moșneag albit de zile negre, Așa îl pomenise satul, Pe pieptârelul lui de lînă Purtînd un ban de la-mpăratul. Domol în mijloc se așează, Și sprijinind încet toiagul, Clipind din genele cărunte Începe-a povesti moșneagul... Întreg norodul ia aminte Și-ascultă jalnica poveste. Și fusul ... tremurătoare, Aprinși feciorn stîng praseaua Cuțitului din cingătoare. Din cetățuia strălucirii Coboară razele de lună Și pe argintul cărunteței Din aur împlctesc cunună. — Cuvine-se hirotonirea Cu harul ceriurilor ție, Drept vestitorule apostol Al unei vremi ce va sa. vie." Și în poezia Plugaru ne zice: „La voi aleargă ... ușor genunchii Și ușor să-ți pleci grumazul, Și pe umerii vioarei Tu să-ți lași domol obrazul. Și să cînți un cîntec, Laie, Cum se cîntă-n sat la noi Cînd ...
Vasile Alecsandri - Cântecele lui Ștefan Vodă
... Vasile Alecsandri - Cântecele lui Ştefan Vodă Ștefan, Ștefan, Domn cel mare de [[Autor:{{{autor}}}|{{{autor}}}]] Poezie populară culeasă de Vasile Alecsandri Ștefan, Ștefan, Domn cel mare Seamăn pe lume nu are Decât numai mândrul soare! Din Suceava când el sare, Pune pieptul la hotare Ca un zid de apărare! Brațul lui ... stă-n mirare, Țara-i mică, țara-i tare Și dușmanul spor nu are. A L T U L Ștefan, Ștefan, Domn cel mare, În Suceava cuibu-și are Ca un șoim voinic și tare. Din Suceava când el sare Zi și noapte, de călare, Se bate-n patru hotare. Pe tătari îi căsăpește, Pe unguri îi pârjolește, [1] Și pe turci îi risipește. Iar pe leși cu chica tare [2 ... și pe câți din ei a robit i-a spânzurat de păr în copaci. După acea nenorocită expediție, regele polon, întorcându-se în țara lui, a dat un decret poruncind ca toți leșii să poarte chica scurtă. (Tradiție). ↑ : Cântecele lui Ștefan Vodă Și-i ...
Gheorghe Asachi - La doctorul Pezzoni
... Gheorghe Asachi - La doctorul Pezzoni La doctorul Pezzoni de Gheorghe Asachi carele se înturna din Moldova în Italia, a sa patrie Tu, pe carele îndeamnă al patriei dorul mare, Azi întinzi a tale pasuri cătră țara ceea unde Marginile-s d-o parte Alpii, d-alta gemănată mare, La a căria fortune muntele-Apenin răspunde; Acolo de mine-urzite vei vedea două altare, Unul consacrat lui Febus, iar în altul se ... ochilor lumină ce d-amor nobil pătrunde. Cugetările duioase acolo-mi sunt ferecate Și a mea toscană liră a sta mută se deprinde, De când soarta rea le ține de la mine depărtate. Înaintea lor espune patima ce mă cuprinde, Zi că chiar un verde arbor, dacă ...
Iuliu Cezar Săvescu - Regina visurilor mab
... Iuliu Cezar Săvescu - Regina visurilor mab Regina visurilor mab de Iuliu Cezar Săvescu Informații despre această ediție Regina visurilor Mab Mai mare nu e ca rubinul De la turbanul de Nabab, Și e ușoară ca suspinul. Căruța ei, cum unii zic, E jumătate de alună, Și caii ... lună. Un arțăgos și gros muscoi, Într-o livrea catifelată, Conduce mândrul ei convoi. Regina șade răsturnată. Și fie ploaie, fie vânt, Picior peste picior se duce, Ca fulgul cade la pământ, Și vise-n foi de nuc aduce. Iar când s-aude-un bâzâit Ca de lăcustă sau albină, Atunci ... fustii-și pune-n brâu, Să nu o calce în picioare, În mână ia un spic de grâu Și cu un gest de vrăjitoare: Fecioarei se arată în vis Ca un flăcău frumos și dulce Și-n inimă îi lasă scris La el cu gândul să se culce. Flăcăului îi zice: “vezi, Cutare după tine plângeâ€�, Și-n somnu-i pătimaș îl vezi Cum perina în brațe strânge. Și soacrelor le ...
... o broșură „Simptomele unei pasiuni contrariate sunt: mai întâi, pierderea treptată a memoriei, ș-apoi o indiferență din ce în ce mai mare pentru tot ce ne înconjoară..." ( se aude în coridorul din fund zbârnâitura unei sonerii electrice. Victor se oprește din citire pentru a reflecta. Zbârnâitura se repetă prelungit, apoi cu pauze scurte și cu un tact muzical și nervos. Victor trezit din reflecțile lui privește galeș spre fund. ) Voila, voila, on ... din stânga, oftează greu, și pleacă încet spre fund reflectând. Soneria merge mereu înainte. ) „...Ș-apoi o indiferență din ce în ce mai mare pentru tot ce ne înconjoară." ( soneria, cu hotărâre. ) Nu! la indiferență încă n-am ajuns. ( când voiește să iasă în fund se întâlnește cu Liza și cu Furtunescu, care intră. ) SCENA II VICTOR, LIZA încărcată cu două geamantane, apoi FURTUNESCU asemenea, în costum englezesc de călătorie LIZA ... Victor rămâne înmărmurit la vederea Fifinii. ) LIZA ( stăpânindu-și emoția ): Aici, coconiță, așteptam să deschideți. ( intră la stânga, aruncând o căutătură lui Victor, care nu se mișcă din loc. ) FIFINA: Garçon! ( Victor tresare și se ...
Duiliu Zamfirescu - O noapte în pădure
... noapte în pădure O noapte în pădure de Duiliu Zamfirescu Peste codri varsă luna Clarul feței visătoare, Luminînd ca-ntotdeauna Taina apei din izvoare. Unda se oprește-n maluri Și se umflă, se ridică, Crește, geme, bate-n valuri Și deodată se despică. Se desface apa-n două, Iese-o zînă din bolboacă Cărei ramurile plouă Sărutări de promoroacă. Rîd stejarii, fioroșii, Scot din flori mirezme teii, Ies din ... că le deznoadă; Ursu , vameș de prisacă, Ține hîțele lui slabe: Scoate sabia din teacă Și salută-n două labe. Vin cu toții, mic și mare, Și purtînd la coifuri mîna, Stau la front în nemișcare, Așteptînd să treacă Zîna. Zîna trece plutitoare În lumina albăstrie, Legănîndu-și pe izvoare Scurta ... stea pe valea vremii, Ies voinicii la răscruce Din versetele poemii: Făt-Frumos Cercel-Palincă Sare jos dintr-o poveste, Bate malul din opincă Și se-nchină la neveste. Măriuța , bibilica, Se spășește de rușine: I-a-nlemnit gurița frica Și-a uitat să se închine; Gînditoarea dadă Uță Stă c-o labă sub bărbie, Scrisă-n chip de pisicuță Gata de călugărie; Magdalina , găinușa, Numai-n horbotă de pene ...
Ion Heliade Rădulescu - La moartea lui Cârlova
... mai multă Sorbit în armonia a cetelor cerești, Unde ostaș d-aicea acol-ai și grăbit. Sub tânăra ta mână, degetele-arzătoare, Acum se-nfiorează liră de serafimi; Asculți tu alte imnuri, începi altă cântare Și-ndemni tu alți războinici, vitejii heruvimi, Și alt post mai cu slavă ți ... sa privire Parcă ar zice lumii din marele său zbor: Pământul mi-este leagăn, dar locuiesc în cer. O, fenomen ce-n veacuri abia când se ivește, O, stea care răsare chiar într-al său apus! Ce fu a ta lucire? Și ce ne prevestește? Ce înger te întoarce ... plânge după tine, Prin focuri de durere trecut și lămurit, Și patimile repezi izbind inima-n mine, Fieștecare scoate un sunet osebit, Care-astupat mugește, se-neacă iar în ea. Lutoasa mea ființă aci se zăbovește, Dar eu sunt după tine, pe urmă-ți te-nsoțesc; Râvna p-ale ei aripi acolo mă răpește Și soarta ta cea lesne în ... veci eu o doresc, Dar... plumbul datoriei mă trage iară jos. Cu care legătură afirea mea se-ntină, Întocmai ca ștejarul adânc rădăcinat?! Vântul când ...
Mihai Eminescu - Apari să dai lumină
... ntâia rază din ochii tăi cei reci... O, marmură, aibi milă de stingerea-mi pe veci! Ca iarna cea eternă a Nordului polar Se-ntinde amorțirea în sufletu-mi amar, Nimic nu luminează astei pustietăți, Doar sloiurile par ca ruine de cetăți, Plutind de asprul viscol al morții cei ... de înger mă mângâi și mă minți, Căci ei cuprind o lume de dulci făgăduinți, De-amor fără de margini, de scumpe fericiri, Cum nu se află-n lumea aceasta nicăiri, Căci este umbra blând-a iubirii cei de veci, Ce trece cu întreaga-i putere, pe când treci ... n lume iubirea să mi-o leg, Pustiul și urâtul de-a pururi mă cuprind... Doar brațele-ți de marmur în visul meu se-ntind! Precum corăbii negre se leagănă de vânt Cu pânzele-atârnate departe de pământ, Cum între cer și mare trec pasările stol, Trec gândurile mele a sufletului gol, Întind ale lor aripi spre negre depărtări... Tu numai ești în visu-mi luceafărul ...
Alecu Donici - Vulturul și paingul
... Vulturul și paingul de Alecu Donici Prin nouri, vulturul, spre muntele Ceahlău Întinse zborul său. Pe cea mai naltă stâncă a lui, el se așează Și lumea dedesubt privind, se desfătează. Un șir de munți măreți, Moldova de o parte. A ei câmpii, păduri, a ei frumoase sate! Și ape: Bistrița ... bucuros. — Da' știi, prietene, că ești lăudăros! Paingul de pe mușchi atunce îi răspunde. Dar uită-te de vezi: și eu sunt oare unde? Se uită vulturul și vede, înadins, Paingul lângă el, cum mreaja a întins. — De unde te-ai luat? Întreabă el mirat. Și cum ... îl suflă la pământ. Cum socotiți și dumneavoastră; Dar eu gândesc că-n lumea noastră, Sunt mulți asemene ca și paingul meu, Ce fără ostenele se trag în sus mereu, De coada unui mare