Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru VESEL
Rezultatele 121 - 130 din aproximativ 586 pentru VESEL.
Carol Scrob - Valurile Dunării
... plină d'amor Dulcea speranță e-n al meu pept. Vino, ah! vino, că te aștept. Vino n-ai teamă, Dorul te chiamă, Să plutim vesel și să cântăm, Și-n fericire Spre nemurire, Brațe-n brațe să ne-avântăm. Să te sărut cu dor, cu foc, Timpul fugar să-l ...
Cezar Bolliac - Clăcaşul Clăcașul de Cezar Bolliac Informații despre această ediție I Oh ! legați pentru vecie De pămîntul uned stăm, Plătim vecinică chirie Și pe apa care bem. Nu avem nimic al nostru ; Tot în preajmă e străin ! Venim rupți din lucrul vostru Și dăm peste-al lipsei chin. Ca un dobitoc de muncă, Ca copaciul roditor, Ca rodirea dintr-o luncă Voi striviți pe muncitor. El și fiii, și soție, Boul, vaca și viței, Toți sunt zestre pe moșie : Robi ai muncii, robi ai ei. Sunteți veseli cînd ne vindeți În arendă la cochinți ! Camătă pe muncă prindeți Pruncilor de la părinți ! Bătrîn, văduvă, copilul Munca-le vă sunt datori ; Și sudoarea lor, suspinul V-aprind setea de comori. După ce, prin asuprire, Stoarceți, ca proprietari, Veniți iar, ca stăpînire, Născociți la biruri mari, Ș-apoi v-așezați pe jețe Jefuind ca dregători ! — Zgripțori cu-ntreite fețe, Jupuiți pe muncitori. II Noi le suntem toat-averea. Munca ne-o măsor cum vor ; Fiii noștri l-e puterea, Ș-aste mîini, comoara lor. Ei trăiesc în nelucrare ; Munca-ne de zece ani Pun p-o haină de purtare, P-un ospăț, cu șarlatani. L-a lor ...
Cezar Bolliac - Sila Sila de Cezar Bolliac Informații despre această ediție Era o iarnă aspră ș-o noapte ce-ngrozește, Și crivățul, cu viscol, mugea precum mugește Un taur ce-a rănit. Într-un cătun de laturi a unui sat mai mare, O rază îngînată de slabă luminare Subt un troian albit. Troianul era casă, cășcioară locuită, Ce-i astupa nemeții intrarea umilită — Bordei de muncitor ; Și raza îngînată venea dintr-o lumină D-o flacără-n cenușă ce vălvăia în tină Pe un uscat cotor. Cu furcile în brîne, cu fețele voioase, Întind cît pot cu fusul din caiere stufoase Două femei cîntînd. Bătrînă este una, ca iarna de albită, Iar alta este jună, bălaie și iubită De cîți o văd rîzînd. P-un pat de paie numai un biet bătrîn bolește. Femeile, cu rîndul, cînd el se dezvelește, Se duc de-l învelesc. Și rîd cînd văd că fierbe în oală o găină Ce-au căpătat pe lucru de la a lor vecină : Căci tortu-i omenesc. Oftă bătrîna însă și zise către fiică : — „Cînd am luat pe tat'tău, pe cînd erai tu mică, Eram mai fericiți ; ...
Cincinat Pavelescu - Așteptatei (Pavelescu, 2)
Cincinat Pavelescu - Aşteptatei (Pavelescu, 2) Așteptatei de Cincinat Pavelescu Nu te cunosc. Setoși de admirare Nu te sorbiră ochii-mi niciodată, Nici forma ta, în marmură sculptată, N-am prins-o-n brațe beat de adorare. Au ochii tăi culoarea-albastră-a mării Ce scaldă țărmii veselei Italii? În păru-ți blond își ninse portocalii, Înfiorate, florile uitării? Ori poate ochii tăi sunt diamante Cu-nflăcărări adânci și-ntunecoase... Ca și figurile misterioase Din infernala Comedie a lui Dante? Nu știu, dar te iubesc și cu-atât dor, Aștept mereu sosirea ta divină, Că viața mea-i de tine-așa de plină, C-am și uitat că-mbătrânesc și c-o să
Cincinat Pavelescu - Amintiri literare (Fragment)
Cincinat Pavelescu - Amintiri literare (Fragment) Amintiri literare de Cincinat Pavelescu [FRAGMENT] Părinții mei oameni de cultură n-au contrariat nicio- dată modesta mea vocație literară. Tatei, deși profesa ingin- eria și era un om de știință desăvârșit, având chiar reputația de a fi fost întâiul matematic al epocii sale, îi plăcea mult literatura, și biblioteca sa era plină de ediții frumos ilustrate ale clasicilor francezi, latini și italieni. El avea o fizionomie deschisă, ochii vii sub o frunte largă și un zâmbet binevoitor îi lumina veșnic buzele vesele. Mama, mică, talia în miniatură, avea un cap grec, expre- siv, cu un nas fin, drept și sculptat. Iar ochii, mari, negri și adânci erau mai totdeauna învăluiți într-o pânză de melan- colie dulce. Amândoi se ocupau mult de instrucția noastră. Mama învățase latinește și grecește ca să ne asculte seara lecțiile și venea la liceul Sf. Sava mai în fiecare săptămână să se intereseze de progresele noastre. Obiceiul de a răscoli prin cataloage notele mi-a pricinuit chiar o mare supărare în clasa V-a, dacă nu mă-nșel. Eram la toate materiile notat excelent, afară de muzică, pentru care nu ...
Cincinat Pavelescu - Anului nou
... Cincinat Pavelescu - Anului nou Anului nou de Cincinat Pavelescu Dlui C. C. Arion În ciocnet de cupe și-n șoapte, Ce vesel răsună-n urechi, Degrabă intra-vei în noapte, În ciocnet de cupe și-n șoapte, O, anule vechi! Și moartea cu neagra-i aripă Te ...
Cincinat Pavelescu - Cântec de primăvară (Pavelescu)
Cincinat Pavelescu - Cântec de primăvară (Pavelescu) Cântec de primăvară de Cincinat Pavelescu Visând la ochii dulci ai dragii mele, Am aruncat, spre casa ei trecând, Într-un mănunchi, albastre viorele Și dorul meu turburător de gând. Un stol de rândunici gălăgioase L-au prins din zbor și-acum, în adevăr, Îți bat în geamuri, vesele, să-ți lase Amoru-n gând și florile în
Cincinat Pavelescu - Din schit
... Cincinat Pavelescu - Din schit Din schit de Cincinat Pavelescu Maestrului C. Dissescu În diminețile de vară, Sub cerul vesel și albastru, Când pieptu-ncepe să tresară, Atunci pricepi cât de amară E-n schituri viața de sihastru. Și-ți vine ca să plângi pe ...
... Și te mulțumești. A răbdat măgarul Până, într-o zi, Omului nemernic Astfel îi grăi: Cât de proaste fură Paiele ce-mi dai, Vesel le mâncai Și-am tăcut din gură, Neîndrăznind vreodată Ca să-ți cer, stăpâne, Hrană mai curată. Dar târâie-brâu A răcnit măgarul ...
Cincinat Pavelescu - O epigramă
... putut fi instalat pe scaunul directorial de la Teatrul Național mi-a dat o seriozitate și un aer grav, incompatibil cu caracterul meu vesel și firea mea zâmbitoare. Până în momentul acesta încă n-am luat contact cu generalul ilustru care mă ocrotește cu multa sa bunăvoință și cu ...
Cincinat Pavelescu - Pastel rustic
... Barca liniștit. Lopătând cu drag, flăcăii Cântă dorul ce-i apasă, Pe când fetele spre casă Duc în ochi tăcerea văii. În al apelor senin Vesel preajma se răsfrânge; Doar o cruce strâmbă plânge Lângă puț pe un creștin. Și-n căldura ce apasă, Din clopotnița-n lumină Sună toaca. Toți ...