Căutare text în Literatură

 

Cuvânt

 

Rezultate din Literatură pentru SĂ

 Rezultatele 121 - 130 din aproximativ 4001 pentru .

Petre Ispirescu - Zâna munților

... se mirau dascălii de dânsul cum de învață așa repede. Ceea ce învăța ceilalți copii într-un an, el învăța numai într-o săptămână. Ajunsese nu mai aibă dascălii ce -i dea învețe. Iară tată-său scrise carte împărătească la niște filosofi vestiți ca vie ispitească cu învățăturile lor pe fiul său. La curtea acelui împărat se afla pe atunci un vânător vestit; și, până vie filosofii cei vestiți, împăratul dete pe fiu-său acestui vânător ca -l învețe meșteșugul său. După ce veniră filosofii, învăță și de la dânșii câte în lună și în soare. Bucuria tatălui său era așa de ... el; căzu la pat și zăcea, fără -i poată ajuta cineva. Tată-său ar fi dat nu știu cât aceluia ce ar fi putut -i tămăduiască copilul. Când iată credincioșii lui veniră cu un condur. Măiastra, daca se nomoli în smoală, mai bine lăsă condurul acolo decât întârzie. Atunci [feciorul] împăratul[ui] trimise pe credincioșii lui umble din casă în casă, și puie pe toate femeile ...

 

Ion Luca Caragiale - Jertfe patriotice

... 48 jimbla exilului în formă de tainuri turcești, la Brussa, ținu o scurtă cuvântare, cam așa: - Fraților! Vremea vorbelor a trecut; acum are sune în sfârșit ceasul faptelor. Trebuie avem curaj; momentul cel mare se apropie. Până nu crape de ziuă, poate că vom fi chemați facem cea mai mare jertfă pe care are dreptul patria s-o ceară de la un om. fim gata la tot! nu ne dăm înapoi de la nimic pentru a ne împlini datoria de patrioți! Când prezidentul a terminat solemna lui cuvântare ... la Paris! Care va zică, noi ne punem contra lui Napoleon III, neică Niță... te joci! D-aia spui că dumnealor, ca tineri, pot meargă chiar până la moarte... - ferească Dumnezeu! zice nenea Niță; ar fi păcat... - Da, dar vorba e: poate? Însă dumneata, care ești altfel de om, om cu dare de mână, negustor, de, dumneata nu face pentru ca te bagi unde bagă dumnealor. D-aia a și împărțit Dumnezeu trebile pe pământ: unul, adică cu alergătura, și altul, vine vorba, cu capitalul; și pe ...

 

Ioan Slavici - Mara

... Precistă. E însă altceva la mijloc. Călugării, care umblă rași ca-n palmă și se strâmbă grozav de urât, au o știință tainică și știu facă fel de fel de farmece pentru ca boala -și vie la leac, săracul -și găsească sprijoana și nenorocitul se fericească. Bine face dar lumea care vine la Maria Radna se închine, și Marei îi râde inima când pe la Sfinte Mării timpul e frumos, ca lumea poată veni cale de o săptămână de zile, cete-cete, cu praporele în vânt, cu crucile împodobite cu floriși cântând psalmi și litanii. Acum, când ... mese și coșuri. Ea își dă însă seama cât a avut când a rămas văduvă, cât are acum și cât o aibă odată. Și chiar Mara fii te moi când simți că e bine fii om în lumea aceasta, alergi de dimineață până seara și știi că n-o faci degeaba. Peste zi ea vede multă lume, și dacă-i iese-n cale vreo femeie care-i place și ca ... de cai ori de boi, număra mereu și-i aduna de se făceau mulți, încât ochii i se umpleau de lacrimi. S-ar putea oare ...

 

Antim Ivireanul - Cuvânt de învățătură iară la prestevirea omului

... fi la ticălosul om, decât aceasta? Drept acĂ©ia, mare folos și mare dar și milostivnică vindecare s-au dat omului de la Dumnezeu, ca moară și se strice acest trup al păcatului și înviiaze la înviiarea cea de obște alt trup, duhovnicesc, fărde stricăciune și fărde moarte; că mare dobândă face omului moartea, după cum zice și sfântul Grigorie Bogoslov, că tae păcatul, pentru ca nu rămâe răutatea nemoartă și face munca milostivire și iubire de oameni. Pentru aceasta (s-au zis în Scriptură): Pământ ești și în pământ vei mĂ©rge. Pentru aceasta l ... cutarele) ce au murit. Și de vrĂ©me ce ș-au dat obșteasca datorie, după rânduiala cea creștinească și-l petrĂ©cem la groapă și desparte de noi dintr-această viață, pre carele nădăjduim și noi -l vedem în cĂ©ialaltă viață, trebuiaște -i dăm cu toții o ertăciune și mă rog ziceț cu toții, din tot sufletul vostru: Dumnezeu -l iarte. De vrĂ©me ce au viețuit ca un om și au petrecut cu noi într-această lume, poate că va fi amărât sau ...

 

Dosoftei - Din Molităvnic de-nțăles

... unsă Lui Hristos svinte picioare, stăpânul mieu Dumnezăul. Precum n-ai împins pre-aceea, cu inema ce-au venitu-ț, ’ Așe mie fără greață -m laș svintele-ț picioare ’ le țâi, țî le sărut, și cu izvorul de lacrămi, Ca cu mirul cel de mĂșlt preț, țî le ung cu-ndrăznire. Lă-mă-n lacrămile mele, cu dânse mă curățește, Iartă-mi, Doamne, de greșele și mila ta-m dăruiește. Știi ... de suflet Scumpăr de-a mele greșele, -mi dăruiești fără lipsă De-a tale viață dătătoare, fără de prihană taine, -m cuminec făr-osândă, mâi precum ț-au fost zâsa Întru mine, ticălosul, nu mă găsască sângur, Fără darul tău, vicleanul, m-apuce fără veste Și rătăcit mă ducă de l-al tău dumnezăiĂ©sc grai. Pentr-aceea caz la tine și strig cu multă căldură, Cum ai priìmit pre curvariul ... acmu și-ntru toț vecii. [RUGĂCIUNEA LUI SIMEON METAFRAST LA CUMINECĂTURĂ] Carele-m dai hrană carnea ta de voie, Foc fiind și pârjolind pre nedestoinici, nu mă pârjolești, nu, ziditoriul mieu. Mai vârtos

 

Grigore Alexandrescu - Epistolă Dlui V. II

... ce-o moară nu sunt trebuincioase, Că averea n-o ducem în lumea viitoare; I-am făgăduit încă o elegie mare, Care pe larg -i spuie, curat -i dovedească Cum trebuie averea o disprețuiască, Și versuri prin grămadă i-am dat ca -și aleagă. Dar toat-a mea silință A fost peste putință Puterea armoniei -l fac s-o înțeleagă. M-aș mângâia d-aceasta, când aș vedea că, poate, Prin scrieri vom preface năravuri desfrânate; Atunci, lăsând odihna, pentru ... hârtie, Cine însă le-ascultă sau va ca le știe? De când lumea e lume, ce carte omenească Putu de fapte rele pe oameni oprească, Tiranilor -nsufle a patriei iubire, Pe cei fără de suflet -i facă cu simțire, Pe hoți -i îndemneze cu cinste trăiască, Și câți judec norocul nu-l năpăstuiască? Cânte lupii și urșii în pilde cât le place Omu-și caută treaba și tot ce-a-nvățat face. Povețele ... departe; Și prea puțini urmează moralul dintr-o carte. De aș avea-ncai darul ...

 

Petre Ispirescu - Hoțu împărat

... vesti că vine alba în sat. A doua zi se înțeleseseră ei la cuvinte, și fiul de împărat rămase sub ascultarea hoțului, ca învețe meșteșugul de la dânsul. - Tot meșteșugul este, zise hoțul într-una din zile, ciordești, fără te prinză cineva; buzunărești și pe dracul, fără te vază nici pui de om sau altă gadină; n-apuce cază și tu găsești; orice ți s-o părea că nu este pus bine de altul, tu iei și păstrezi; marghiolia, vicleșugul, îndrăzneala, istețimea, șotia și cu tot neamul lor, fie uneltele tale. Fiul de împărat asculta și băga la cap. După trecere de timp, în care fiul împăratului se îndeletnicise la meșteșugul hoției, văzând ... decât ucenicul lui. Se suci, se învârti, dete târcoale prejmetelor; ipângeaua nu e. În cele de pe urmă, după ce îl înecase necazul, se duse -și deștepte ucenicul. Acesta dormea mort. Îl zgudui, îl scutură, ca de când începui vă povestesc și abia, abia se deșteptă. Somnoros cum era, și tot frecându-se la ochi, începu se jeluiască că n-are parte

 

Vasile Alecsandri - Cântece din Basarabia

... muntence Cu vers dulce femeiesc Și cu suflet românesc“. X Frunză verde de pelin, Tu străină, eu străin, Amândoi ne potrivim. Hai în codru trăim, Haide-n codrii Bâcului [4] , Pe marginea Prutului, ne facem bordeieș Cu ușorii de cireș, Și cu patul de măcieș, Când vom vrea ca dormim În departe s-auzim Buciumele păstorești Din câmpii moldovenești. XI Ionel din Chișinău, Drag îmi e numele tău! De-i trăi fii al meu, De-i muri te-ngrop eu. te-ngrop la capul meu, Ca te visez mereu, dorm pe mormântul tău Până ce-a vrea Dumnezeu Ca mă sfârșesc și eu. XII Ah! amar și vai de viață! Nici o dragă dimineață nu vărs lacrimi pe față, Nici o dragă de cu seară Lumea nu-i fie-amară! Mare-i lumea, eu nu-ncap, Și mă mir: ce rău le fac? Nici averea nu le iau, Nici iubirea nu ... cu mândrelele, Și mi-a luat zilele De-a împlut movilele“. XIV Fă-mă, Doamne, ce mă-i face Sufletul mi se-mpace, Fă-mă hulubaș de-argint Cu aripile de vânt, mai zbor de pe pământ Pân’ la maica pe mormânt. Și ...

 

Ioan Slavici - Pădureanca

... făcută: n-avea decât pună caii la câteva căruțe, plece la păduri ca -și aducă oamenii, și apoi ar fi vrut el știe care-i acela, un om din Curtici, care ar îndrăzni facă gură. - Măi taică, eu zic mă duc eu, grăi Iorgovan, iar Iorgovan era feciorul tătâne-său. Busuioc nu prea stetea de vorbă cu oamenii, și unul dintre oamenii cu care ... las de bunăvoie, îi zisese ea atunci; de vrei s-o faci cu de-a sila? De acolo înainte el nu mai voia o sărute, iar acum, cu un an mai bătrțn, îi era ciudă că n-a voit, și n-ar fi vrut deie față cu dânsa, pentru ca nu cumva -l împingă păcatul -i arate că poate voi, dacă vrea, chiar și mai mult. Nu dar la Simina se gândea Iorgovan, ci numai la un fel de Simină ... spicul s-a îngălbenit. Îndată dar ce le-a venit vestea, ei s-au pornit la vale. Și adecă de ce nu pornească? Pe la dânșii nu era holeră. Porunca stăpânirii? Stăpânirea nu cerea nimic de la dânșii; îi oprise numai pentru că voia ...

 

Ioan Slavici - Moara cu noroc

... 7 VII 8 VIII 9 IX 10 X 11 XI 12 XII 13 XIII 14 XIV 15 XV 16 XVI 17 XVII I — Omul fie mulțumit cu sărăcia sa, căci, dacă e vorba, nu bogăția, ci liniștea colibei tale te face fericit. Dar voi faceți după cum vă trage inima, și Dumnezeu vă ajute și vă acopere cu aripa bunătății sale. Eu sunt acum bătrână, și fiindcă am avut și am atât de multe bucurii în viață, nu înțeleg nemulțumirile ... ca nu cumva, căutând acum la bătrânețe un noroc nou, pierd pe acela de care am avut parte până în ziua de astăzi și dau la sfârșitul vieții mele de amărăciunea pe care nu o cunosc decât din frică. Voi știți, voi faceți; de mine nu ascultați. Mi-e greu -mi părăsesc coliba în care mi-am petrecut viața și mi-am crescut copiii și mă cuprinde un fel de spaimă când mă gândesc ... lor și limba lor păstorească, pe care numai ei o înțeleg. Și fiindcă nu-i neguțătorie fără de pagubă, iară păstorii sunt oameni săraci, trebuie

 

Ion Luca Caragiale - Începem

... unei opere — nu știam... (râde.) Ei! lungi! dacă sunt frumoase... D-șoara VOICULESCU Tocmai dacă sunt frumoase. TÂNĂRUL Cum? D-na GIURGEA Mai bine zică spectatorul: „Păcat că s-a isprăvitâ€�, decât: „Uf! nu se mai isprăvește odată!â€� DIRECTORUL În sfârșit, vedem. Vom hotărî un ceas când d. autor ne citească tragedia d-sale, și, dacă se va potrivi cu mijloacele, cu necesitățile noastre... TÂNĂRUL (nervos și hotărât) Trebuie se potrivească! DIRECTORUL De ce numaidecât „trebuieâ€�? TÂNĂRUL (tonul din ce în ce mai sus) Fiindcă aveți aci un teatru românesc; am aci două ... le primiți! PROFESORUL Firește! DIRECTORUL Dacă ne convin! TÂNĂRUL Trebuie vă convină. D-v. trebuie -i încurajați pe tinerii literați români, nu -i persecutați. DIRECTORUL Dar și literații români trebuie ne încurajeze, nu ne persecute. TÂNĂRUL Cum, d-le ? DIRECTORUL ne dea piese scurte și frumoase... TÂNĂRUL Înțeleg pretextele sub cari voiți s-ascundeți pornirea d-v. contr-a tot ce-i românesc ... contra a tot ce e românesc, căci suntem aci în teatru românesc; dar nici nu putem admite că absolut tot ce-i românesc trebuie ...

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>