Căutare text în Literatură

 

Cuvânt

 

Rezultate din Literatură pentru PE SCURT

 Rezultatele 121 - 130 din aproximativ 421 pentru PE SCURT.

George Topîrceanu - Balada chiriașului grăbit

... popas al vieții Vreau multe schimbări de decor. Am stat la mansardă o lună. De-acolo, de sus, de la geam, Și ziua și noaptea pe lună Priveam ca la teatru, madam! Când luna-mi venea la fereastră, Orașul părea că mă cheamă Să-i văd în lumină albastră Fantastica lui ... damă cu vizite multe Și-alături de ea un burlac, Un demon serios de la Culte Cu cioc și cu ghete de lac. De-acolo, pe-o vreme ploioasă, Mi-am pus geamantanu-n tramvai Și-abia am ajuns pân-acasă: Pe Berzei, la conu Mihai. Țin minte și-acuma grădina, Ferestrele unse cu var... În față sta coana Irina Și-n curte, un fost arhivar. Vedeai ... fixez. Străine priveliști fugare! Voi nu știți că-n inimă port O dulce mireasmă de floare, Parfumul trecutului mort... Și-am stat la un unchi, pe Romană, Țiu minte... dar unde n-am stat? La domnul Manuc, o persoană Cu nasul puțin coroiat; La doamna Mary, pe Regală (O, cum mă ruga să nu plec! Mi-a scris chiar o carte poștală); Pe strada Unirii la Șbeck; Pe Grant, lângă birtul lui Sbierea; Pe ...

 

Ion Luca Caragiale - Proces-verbal

... ne în strada Grațiilor No. 13 bis unde se află imobilul în cestiune al susmencionatului propietar Stavrache Stavrescu, închiriat domnișoarii Matilda Popescu cu mama sa pe șase luni, de la sf. Dumitru corent până la sf. Gheorghe următor și pe care nu-i permite a intra în posesiune numai cu arvuna fără a complecta chiria, iar domnișoara Lucreția Ionescu cu mătușa ... No. 13 bis fiind compus dintr-o cameră, o săliță și o bucătărie, toate de carămidă și o magadie de scânduri de lemne de foc, pe care l-a închiriat cu contract în regulă încă de la sf. Gheorghe trecut domnișoarii Lucreția Ionescu pe un an, iar acum sub felurite pretexte refudă, nevoind să considere absolut nimic. Considerând că domnișoara Lucreția Ionescu pretinde că este în dreptul său deoarece ... pe d-șoara Lucreția Ionescu și pe mătușa sa d-na Anica Ionescu, căci nu le mai dă casa, neplătind regulat chiria și având chiar pe trecut o datorie de 22 de lei și soba stricată, d-na Anica Ionescu exesperată a strigat să-i crape ochii cui minte ... ...

 

Gelu Vlașin - 20:48

... Gelu Vlaşin - 20:48 â†�â†� 20:37 20:48 de Gelu Vlașin ( Atac de panică ) 21:01 →→ pe kogălniceanu un fluture alb precum cerul transparent în zorii zilei de marți ocolește semaforul plictisit de-atâta culoare și pietonul aleargă să-și cumpere de ... vinde grăunțe portocalii mari cât o zi de post spun unii că viața e prea scurtă și că sfârșitul e aproape de douăzecișipatrudeore stau întins pe

 

Ion Luca Caragiale - Ce este "centrul"

... i zici: Ce spui tu, măi badeo ! nu vezi că-i noapte ? - Mușat își îndrepta căciula și, fără să mai stea la gânduri, îți răspundea scurt: Apoi de ! domnule, o fi și cum zici dumneata ! Așa mergea lucrul cu badea Mușat al nostru pe când nu se știa la noi ce fel de negustor să fie acela - avocatul. Astăzi, mulțumită propășirii și civilizației, foiește în sânul poporului român un ... însă nu se poate numi un partid politic, pentru că - fie-ne permis a da și noi marelui om de stat o teorie pe cât de politică pe atât de morală - partid politic se numește o seamă de oameni, a căror acțiune comună se întemeiază pe niște principii cu privire la viața publică, iar nicidecum pe vederi și tendențe de parvenire personală a respectivilor. Așa este Centrul; și desigur este un mare om de stat acel ce a ... a născocit acest mare partid. Bună negustorie, dar tristă morală ! * În sfârșit, ca să o luăm iar pe partea practică, câți, câți sunt acești temperatori pe ...

 

Traian Demetrescu - Nostalgii de antichitate

... de se curmă: Trăesc în alte vremuri, cu veacuri multe-n urmă, — Sînt dragul unei fete frumoase din Corint. Cînd zilele-s senine colind pe sub arcade, Admir statui și temple, nu simt cum zboară clipa; Salut c-un gest molatic pe cetățeanu-Antipa, Ce-nșiră unor tineri prieteni lungi tirade... Nu sînt urît, pe semne, am ochi duioși, statura Subțire, mlădioasă, și dinții mei sînt perle, Căci azi o curtezană, cu ochi ca două stele, Privit-a lung ... risipit c-o vorbă, cum risipești gunoiul Cu o sunare, — 'n cale-i rostogolind butoiul, S-a dus grăbit s-asculte vorbind pe Antisithene. La un banchet, dăunăzi, ca de-obicei, femeea Dădea prilej de sfadă; Lais era cu noi, Și-avea drept s-o sărute pe umerii săi goi, Cine știa să spuie un vers din Odiseea! ................................................ ................................................ Dar nopțile de vară sînt scurte... Mă trezesc, Căci visurile mele nostalgice se curmă ...

 

Nicolae Filimon - Roman Năzdrăvan

... și numaidecît sări buzduganul din cui și puse o masă împărătească, cu douăsprezece feluri de bucate, pe care le otrăvise zmeul înadins, ca să omoare pe olteni, dar o pîine, o strachină cu apă, o lingură și o ploscă cu vin nu putu sa le otrăvească. Zmeul atunci chemă pe olteni la masă; dar Roman Năzdrăvan îi zice: — Să trăiești, măria-ta! noi suntem niște oameni săraci, învățați să mîncăm cum om putea și ... zile și trei nopți și dederă peste un palat mîndru și frumos și se puseră cîtetrei la poartă. Împăratul îi văzu dupe geam și trimise pe vătaful de curte să-i întrebe ce caută. Vătaful spuse împăratului cererea lor, iar el porunci să puie pe cei doi rîndași la grajd, iar pe Roman Năzdrăvan să-l îmbrace bine și să-l facă copil în casă. Nu trecu mult timp și împăratul făcu pe Roman Năzdrăvan mai mare peste toate slugile curței împărătești. Frații lui, cum auziră aceasta, hotărîră să-l piarză. Într-o zi, cînd împăratul voia să ... Roman se puse în scară și începu să-i numere. Din întîmplare, frații lui tocmai atunci treceau cu hîrdăul cu apă la grajd; văzînd însă

 

Grigore Alexandrescu - Cozia

... blând și voios, ochii mari și albaștri, părul casta- niu-blond și bucălat. O parte din îmbrăcămintea lui e vechiul costum al cavalerilor cruciați: veșmânt scurt și spată, călțuni și culți, la genunchi are cusuți în fir vulturi cu două capete, pe deasupra poartă mantie roșie cu marginară de aur, și pe cap o coroană. Valorosul domn este înmormântat în biserică, în cea dintâi intrare; două mari pietre acoperă mormântul. Inscripțiunea uneia a început a ... o luntre, însoțiți de un june călugăr, și trecurăm pe malul din dreapta, ca să vizităm un metoh al Cozii, numit Ovedenia, ce se află pe coasta muntelui în desimea pădurii. După ce mergi câtva pe marginea râului, te sui pe un fel de galerie tăiată în piatră, care negreșit face parte din drumul romanilor; apoi o scară cu câteva trepte, iarăși de piatră, facilitează suirea ... oricum ar fi trăit în lumea aceasta, este sigur că ar fi mântuit în cea viitoare. Aceste cuvinte semănau zise ca să ne îndemne și pe noi la asemenea faptă; dar din nefericire ne lipseau și mijloace, și voința de a pune în lucrare îndemnul. Ca să nu fim ...

 

Ion Luca Caragiale - O scrisoare pierdută

... fie? dăscălimea: lonescu, Popescu, popa Pripici... TIPĂTESCU: Și popa? PRISTANDA: Da, popa și d. Tăchiță, și Petcuș, și Zapisescu, toată gașca-n păr. Jocul era pe isprăvite... și fumărie de tutun... ișea pe fereastră ca de la vapor. Mai juca popa și cu Petcuș. Ăilalți ședeau de vorbă. TIPĂTESCU: Și Cațavencu mă-njura? PRISTANDA: Grozav, coane Fănică, pe ... Fănică. Din vorbă-n vorbă, Cațavencu zice: „Mă prinz cu d-voastră că o să voteze cu noi cine cu gândul nu gândiți, unul pe care contează bampirul — și acolo, pardon, tot bampir vă zicea — pe care contează bampirul ca pe Dumnezeu... și când l-om avea pe ala, i-avem pe toți... Ia ascultați scrisoarea asta"... și scoate o scrisorică din portofel... „Ia ascultați..." Diavolul de popă, n-are de lucru? se scoală repede de ... eu... să-mi aprinz numai țigara..." Și, coane Fănică, se scoală de la joc, aprinde chibritul, trage din țigară și vine să arunce chibritul aprins pe fereastră drept în ochii mei... Mă trag înapoi, alunec de pe uluci și caz pe ...

 

Antioh Cantemir - Antioh Cantemir: Satira I

... nu vede vrun folos, Ci numai nebunie pentru societăți. La față roșul Luca, ce hojma râgâiește, Ne spune că știința prietenia curmă; Că noi suntem pe lume creați de Dumnezeu, Cu darul cugetării obștește să trăim; Căci ce folos au alții, când eu închis în casă Pe morți schimb adunarea acelor vii prieteni? Când nu mai este alta societatea mea, Decât o călimară, hârtie și condei? Viața este dată spre râs și ... veacul nostru însă, a răilor povețe Țin duhul în strânsoare, împiedicând știința Ce n-are atâta numai protivnici și vrăjmași, Câți eu în scurt aice acum am arătat, Sau care puteam încă și mai fățiș să-i număr. Azi cumpăna-aurită a Temidei se află În mâinile ... Pre cel cu mâna goală sărman jăluitor, Nu crede-ale lui lacrimi, el e deprins a plânge. Când îți citesc docladuri tu dormi pe jilț în ticnă, Și de-ți aduc aminte de vreun paragraf Din legile civile, din dreptul natural, Nu-i asculta; le spune c-aceste toate ... se-nciudează că nu-i în slujbă pus, Când șapte boieri are trecuți într-a lui spiță Și două mii de oameni hrănește

 

Calistrat Hogaș - Amintiri dintr-o călătorie

... în 1912. Cuprins 1 SPRE MÂNĂSTIRI 2 DE LA VĂRATIC LA SĂCU 3 LA AGAPIA 4 SPRE PIPIRIG 5 HĂLĂUCA 6 ÎN VALEA SABASEI 7 PE ȘEȘTINA 8 JUPÂNEASA ZAMFIRA 9 ION RUSU 10 UN POPAS SPRE MÂNĂSTIRI Orice călătorie, afară de cea pe jos, e după mine o călătorie pe picioare străine; a avea la îndemână cupeaua unui tren, roatele unei trăsuri sau picioarele unui cal înseamnă a merge șezând și ... neînțelese, care nu puteau fi decât niște puternice protestări conjugale... Pentru a sfârși mai iute cu toate acestea, îl întrebai încă o dată pe gospodar despre drumul la Almaș. Ogheal — plapumă. — Pe aici, ne răspunse el în cele din urmă, arătându-ne spre deal; și spre acolo apucarăm și noi. Desigur că speriatul nostru cicerone ne va ... se ivea geana de aur și de purpură a unui soare tânăr, care într-o clipă șterse într-o nemăsurată depărtare umbra de pe fruntea munților neguroși. Noi ne urmarăm drumul cu sufletul stăpânit de măreția priveliștii, iar rarii drumeți ce întâlneam, și pe ...

 

Ioan Slavici - Semitismul (1902)

... aprĂ³pe douÄ• miÄ­ de anÄ­ de atuncÄ­. EvreiÄ­ aÅ­ fost risipițÄ­ cam pe timpul când coloniștiÄ­ romanÄ­, străbuniÄ­ noștri, s’aÅ­ așezat în Dacia. Pe când însă noÄ­ am stat strânși la un loc și am apărat în luptă necurmată cu dușmanÄ­ maÄ­ puternicÄ­ de cât noÄ­, vetrele părintescÄ­, EvreiÄ ... azÄ­ se pĂ³te zice: “Dacă daÄ­ tu în Evreul tÄ•Å­, daÅ­ și eÅ­ în al meÅ­.â€� Chiar aceia, carÄ­ îÄ­ apără pe EvreÄ­, îÄ­ apără numaÄ­ pentru-că nu cum-va, alungați de alțiÄ­, să vie la dĂȘnșiÄ­. De ce Ă³re EvreiÄ­ le-aÅ­ fost tot ... suntem determinațÄ­ în faptele nĂ³stre maÄ­ mult de compătimire de cât de egoism. De Ă³re-ce bucuria ivită în inima unuia ne înveselesce pe toțÄ­ și toțÄ­ suntem atinșÄ­ de durerea orÄ­ și căruia, numaÄ­ împreună putem să găsim mângâierea vietiÄ­. In EvreÅ­ lipsesce acest simțimînt comun ... rte puținÄ­ dintre noÄ­ se maÄ­ îmbărbătĂ©ză să dee un rÄ•spuns hotărît la întrebarea acĂ©sta. E par’că te degradezÄ­ tu însuțÄ­ pe tine, dacă mărturiseștÄ­ adevÄ•rul, și pe ...

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>