Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru MAI CU SEAMĂ
Rezultatele 121 - 130 din aproximativ 414 pentru MAI CU SEAMĂ.
... singuratic un poet spre casa lui. Pînă-n Lațiul vechi e cale — dar la Roma ești în țara, Unde poți să stai de vorbă cu divinile statui... Și poetul nostru-i tînăr și naiv ca toți poeții Care cred în frumusețe mai presus de toate-n lume, E naiv, și nu-și dă seamă ce calvar e drumul vieții Pentru cei ce vor să-și facă un diamant din al lor nume. Ochii lui privesc și cerul își coboară ... cerul Într-un vers, și îi ajunge că-i bogat în luci de lună. Sună pasul lui, ș-acuma a ajuns lîngă fîntîna Cu tritonul care-aruncă gîlgîind un joc de apă, — Ah, frumos mai e tritonul, și dibace-a mai fost mîna Maistrului ce-a fost în stare așa lucru să conceapă. Astfel se gîndește dînsul, și puterile-și măsoară, Pe cînd apa ...
Grigore Alexandrescu - Satiră Duhului meu
... Meropa, Atalia și altele mai multe, Declamându-le toate cui vrea să te asculte? Negreșit îmi vei zice, țin minte ce îmi place, Dar cărțile cu mine e greu să se împace. Mai lesne pot a spune hoțiile urmate La zece tribunaluri sub nume de dreptate, Mai lesne pot să număr pe degetele mele Câți sfinți avem pe lună și câte versuri rele, Decât să bag de seamă ce carte nu e dată, A cui este mai mică și cine o să bată. Când sunt în adunare, n-am altă mulțumire Decât să se deschidă sujeturi de vorbire: Atunci sunt gata, slobod ... când alții se vor pune, Să n-asculți, să spui glume, să scoți la jucării, Și pân-a râde alții, să râzi tu mai întâi. Vezi domnișoru-acela care toate le știe, Căruia vorba, duhul îi stă în pălărie, În chipul de-a o scoate cu grații prefăcute? Hainele de pe dânsul sunt la Paris cusute: Singur ne-ncredințează. Lorneta atârnată Este și mai străină, de-o formă minunată; Vrea s-o cumpere prințul, dar ca un om cuminte Dumnealui o tocmise ceva
Panait Istrati - Chira Chiralina
... Istrati - Chira Chiralina Chira Chiralina de Panait Istrati I - STAVRU Adrian străbătu, buimac, scurtul bulevard al Maicii Domnului, care, la Brăila, duce de la biserica cu același nume la Grădina publică. Ajuns la intrarea grădinii, se opri, încurcat și necăjit. — Ce dracu! exclamă el cu voce tare, nu mai sunt copil! Și cred că am tot dreptul să înțeleg viața cum o simt. Erau orele șase seara. Zi de lucru. Aleile grădinii erau aproape ... se plimba pe stradă cu capul de țâr atârnat de haină, spre cea mai mare desfătare a trecătorilor. Gluma cu tutunul era și mai bună. Stavru nu pregeta să acosteze pe orice cunoștință îi ieșea în cale și să-i ceară să “răsucească“ și el o țigară ... stângaci! — Nu e nimic, răspundea de obicei păcălitul, examinându-și scula turtită, în vreme ce privitorii se prăpădeau de râs. Dar Stavru nu se mai întâlnea după aceea cu tabacherele pe care le batjocorise o dată. Astfel, Adrian începuse să iubească acest om pentru farsele sale. Cu toate astea, lucruri ciudate se întâmplaseră, care-l tulburau și-l încurcau: câteodată în plină glumă și năzdrăvănie, Stavru, serios, se întorcea către Adrian pironindu
Nicolae Filimon - Don Pasquale. Operă comică în trei acte
... i stătu prin putință și opera căzu. Căderea acestei opere fu un trăznet pentru nenorocitul maestro , căci el ținea prea mult la opera sa, iar mai cu seamă la popularitatea și stima ce dobîndise la Paris prin buna reușită a scrierilor sale anterioare. Ca să dăm o idee despre întristarea ce ... juneței. Nu putem însă trece cu vederea că, în actul al II-lea și al III-lea, fu puțin cam esagerat; dar asta o atribuim mai mult licenței cei mari ce permite școala operei comice italiane, decît d-lui Fruzzi. Partea muzicală a acestui rol fu și ea binișor ... căsătorie, să unește cu doctorul Malatesta și, printr-o farsă foarte ingenioasă, devine consoarta bătrînului, și aceasta nu o făcea decît numai ca să poată mai în urmă, prin dezordine și maltratări, să-l aducă în stare să dorească divorțiul lor pe preț de a consimți la maritagiul lui ... Ne permitem a întreba pentru ce solul de fagot de la uvertură nu se esecută de d-l Richter, care este un artist cu multă esperiență și capacitate, și să încredință unui recrut care, prin lipsa de curagiu, mergînd cu
Dimitrie Anghel - Hipparc și Didona
... acum, dar Hipparc revedea înfiorat amurgul tulbure cînd ca atîția alții, lăsînd în urmă țărmul înflorit al țării lui, încredințîndu-și valurilor nesigure zilele, plecase cu Didona să-și caute norocul aiurea. Cu inima strînsă, retrăia încă minutul cînd puntea îngustă s-a ridicat, rupînd pentru totdeauna șubreda legătură ce-l ținea de pămîntul unde se ... ajungă și s-o șteargă și apoi, reîncepînd din nou, spumega de neputință. Senină, ca un copil nevinovat, frumusețea acum adormise pe umărul lui Hipparc. Cu un braț alb, ca din marmură făcut, petrecut după grumazul lui, iar cu celălalt strîngîndu-i mijlocul, caldă și vie cu întunerecul pe ochi și cu iubirea în suflet, Didona neștiutoare de ura abisului ce niciodată nu se poate stîmpăra în deplin, ca prefăcut în oglindă să poată măcar răsfrînge frumosul ... cu fărămiturile pe care era, în sfîrșit, stăpîn. Cuceritoare trecea puterea de-a lungul imensei curbe, uriașe zigzaguri fluide alergau scriind pe culmi cu ... pămîntului, așa își găsi Didona adăpost și pe mișcătoarea suprafață a neodihnei. Volnic își întinse el brațul stîng, tăind întunerecul, în timp ce cu ...
Antioh Cantemir - Antioh Cantemir: Satira III
... la lăcomie de ce să fiu supus? Îmi pare că se poate Hrisip asemăna Cu unul care merge la râu să beie apă, Deși e mai departe, pentru că este multă, Iar nu la izvorașul ce curge lângă el. Dar oare-atunci mulțimea cu ce-l va folosi, Când unda săpând malul de subt a lui picioare, Va înghiți pre lacom în valurile sale? Clearh disprețuiește iubirea ... pe-a altor, nu i-ai vedea umblând C-o gloată numeroasă de creditori pe urmă! Nu i-ar fura vatajii și ar trăi mai bine! Apoi când novitale destule-a adunat, Întocmai ca o bute umplută cu vin nou Ce fierbe, sfârâiește și dând afară dopul Spumosul vin cu vuiet pe vrană năbușește, Asemene Menandru nu poate mistui Nimic din câte știe; și de-ai avut păcat, Să te-ntâlnești cu dânsul, îndată-ncepe-a-ți spune În taină la ureche o sută de vești nouă, Ce zice că le știe din foarte sigur ... pre dușmani. Aici apoi pe-ntregul croiește la minciuni, Și nu găsești pe urmă-i o umbră de-adevăr. Dar unde se pot toate descrie cu ...
Paul Zarifopol - Poezia românească în epoca lui Asachi și Eliade
... Crezându-le toate ce vor spune... Beldiman însă îi ia, pe fiecare după nume, cum îi cunoștea din ochi sau din auzite, și-i înseamnă cu epitete ce sună din plin a neaoșă lovitură: Între ei mai era încă un curbet posomorât, Un Levidis Nikulaki, suflet scârnav și urât, Celălalt e Floreșteanul, viclean ademenitor, Ipocrit de cei de frunte și de țări ... Romandi pârcălabul, un giugea, un om pocit; O stârpitură grecească, ieșit dintr-un vas clocit. Insistent atrag atențiunea asupra frumuseții emistihului: Și de țări vânturător, cu inversiunea lui plină de arhaică savoare și cu superba lui amploare ritmică; și tot așa asupra cuvintelor pierdute astăzi: curbet și giugea; curbet înseamnă pe turcește: camarad de pederastie, iar giugea înseamnă pitic ... un Marș pentru oastea națională atunci înființată: Slava strămoșilor vestiți În cale vă așteaptă, La rând, românilor, ieșiți! Mergeți pe calea dreaptă! Îl amintim aici mai cu deosebire pentru a semnala o ciudățenie a istoriei noastre literare. Acest marș al lui Iancu Văcărescu, atât de bine susținut în ... vale... sau (tot în aceeași bucată): Încet, încet și luna, vremelnică stăpână, Se urcă pe orizont câmpiile albind, Și plină de plăcere, c-o frunte ...
Mihai Eminescu - Andrei Mureșanu (Tablou dramatic într-un act)
... vijelii și torente. În fund se văd ruinele încă fumegânde a unui sat de colibe  risipite ca cuiburi mari în dosul stâncelor. Mai în avanscenă, turnul vechi și negru a bisericei satului. Biserica de lemn, cu ferestre mari cu zăbrele, cu muri parte risipiți, cu acoperământ de șindrile negre și mucezite. Asupra întregului plan se revarsă o galbenă lumină de lună. Avanscena o cuprinde de-a curmezișul un ... ei admiră toate ce le-aduce pieire? Omoară fericirea unui popor întreg, Liniștea unui secol și ești numit erou. Beată de bucurie mulțimea te primește, Cu lauri te-ncunună... O gintă ce se-nalță Pe spatele altora e mare  și cu cât Mai mult se ține-n locu-i prin rău și prin asprime, Cu-atâta e mai mare. Dreptate-universală E-aceea ce-o urăște puterea brută. Peste Tărie nu decide nimic. La bine ne-i putea S-aduci doi oameni; răul ... colț în orice cuget, În oricare voință, în orice faptă mare. Invidia de pildă e mam-egalității, Și îngrădirea contra răutății reciproce Dreptate se numește. Cu cât mai răi sunt civii Cu ...
... întindă mîna și s-o frîngă. Dar cînd să ridice brațul, visul se destrăma și floarea nu era nicăiri. Și așa, ziua chinuitoare trecu, și mai chinuitoare veni noaptea. Cu cercuri viorii sub ochi se trezi a doua zi, mai ofilită se deșteptă a treia zi, iar peste o săptămînă nu mai fu de recunoscut. Floarea, roșia floare, pata de sînge ce trebuia să se îmbine cu galbena haină ca aurul, un trandafir roșu îi trebuia. Și dacă a priceput împăratul că i se ofilește odorul văzînd cu ochii, a trimis crainici în toate părțile lumii, să caute ceea ce era cu neputință de găsit. Grădinile nu aveau așa minune ; codrii, nici ei ; cîmpurile, nici atîta. Dumbrăvi și sihăstrii au cercetat, înșelătoare culori i-au chemat pretutindeni ... ei. Și de atunci numai trandafiri roșii voi să poarte domnița, poruncind grădinarului ca în fiecare dimineață să-i aducă unul. Și în fiecare zi, mai ofilit, mai palid, mai lunar, venea tînărul cu ochii albaștri ca două cicori și cu mîna tot mai tremurătoare îi întindea trandafirul pe care strop cu strop îl împurpura ...
... bălai Ea mai are. Și-apoi doi ochi, pentru care Doua-mpărății să dai! Blândă ea, ca faptul sării, Vara când e cer senin, Visator, cu un suspin, Ea privește-n latul zării Cum, din negrul depărtării, Vine-un nor, privind la nor Nina cântă; cu mult dor Nina cântă, Și-a ei gene tainic zvântă Picurii din preajma lor. Dar pe loc ea schimbă glasul Și silește zâmbet ... Roze două; a sfărmat Roze două, Și-n potop întreg de rouă Ochii ei i s-au scăldat. Oh, tu știi de bună seamă, Că din suflet îl iubesc Și tu știi că pătimesc Pentru Sandru, dragă mamă! Cât de cu iubiri mă cheamă Sufletul, să mi-l fac steag Pentru Sandru: câte trag Pentru Sandru! El abia-i un copilandru, Vai, dar cât îmi e ... tu, Nină? Poate-n râs te-a supărat Sandru doară? te-a lăsat Sandru doară? De, dar taci tu, surioară, Că mai sunt feciori în sat. Oh, și Sandru, Doamne sfinte! El care de alte dăți, Ar fi smicurit bucăți P-acel om cu ...
Vasile Alecsandri - Prietenii românilor
... vizitat Principatele Dunării, le-a studiat cu luarea-aminte a unui filozof și a publicat în jurnalul DĂ©bats mai multe scrisori asupra stării morale a provinciilor noastre, asupra relațiilor Rusiei cu ele, asupra influenței puterilor suzerane și protectrițe, asupra Reglementului Organic etc. 2. Dl Eelix Colson, care la 1839 a publicat un volum de ... de dl Bouquet. Dl Michelet, unul din cei mai mari scriitori ai Franței, care în volumul său LĂ©gendes du Nord vorbește de biata Românie cu toată îndurarea unei inimi adânc simțitoare și cu tot entuziasmul unui mare poet. Dl Michelet numește țara noastră Italia orientală și a știut a ghici chiar din poeziile sale ... Principatele nu sunt în stare de a avea viață decât, precum Belgia și Svițera, prin ajutorul unei neutralități recunoscută și respectată de Europa. Cu toate aceste, deși neutralitatea de care vorbim ar fi sprijinul lor cel mai puternic, totuși ar trebui să fie reprezentată prin o putere militară, precum ea este reprezentată în Belgia și în Svițera, și aceasta nu cu ...