Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru L��CA��
Rezultatele 121 - 130 din aproximativ 2040 pentru L��CA��.
... în credință, C-un prieten să-ntîlnește, Îl roagă, i să jelește, Mergînd p-alături cu dînsul, Suspină, îl trece plînsul, Îi propune vorbe multe Ca să-l plece, să-l asculte. Prietenul gros în burtă Da cîte o vorbă scurtă : Că acuma n-are vreme Și cum că să-i dea să teme, Poate cumva ... Dar tot n-a vrut să se lase. A treia zi merse iară, Stătu la ușă afară. Văzînd că sluga nu-l lasă, Îl așteptă ca să iasă. El ieșind plecă ca vîntul, Necăjit călcînd pămîntul. Acest după el iar pleacă, Rugăciune să-i mai facă, Asemenea călcînd gloduri (Nefiind p-atuncea poduri), Îi puse vorbe nainte ... nouă, Pe loc la dînsul să duce Să-ntrebe căci nu-i aduce. Acesta, cum îl zărește, Acasă nu zăbovește, Pleacă pe poartă în grabă Ca după o mare treabă. Creditorul după dînsul, Crăpînd de necaz într-însul, Calcă gloduri să-i vorbească Și să ceară să-i plătească. Iar el ... Ia adu-ți aminte bine Cum umblam eu după tine Cu pălăria în mînă Mai bine d-o săptămînă, Călcînd gloduri și noroaie, Smerindu-mă ...
... se zice a fi creată pentru bunul plac al oamenilor. Dacă lumea-i nemărginită, fiecare punct îi tot așa de bine centrul ei ca și cele ce-l înconjură, așadar lumea-i făcută pentru plăcerea fiecărui din centrele sale în aceeași măsură, fiecare zice că numai pentru el, și drept, căci el e ... soarelui, zicea el. Tocmai așa cum un ceasornic ar face și pune pe rând toate rotițele și pana ceasornicului, așa D-zeu mai întâi pământul l-a făcut ca o roată neînsemnată și după aceea abia a făcut roata cea mare și, mijlocul sistemei, soarele. Istoria veche era pentru el o pregătire ... de o lume cu totului nouă în toate ale ei, o lume nu mai bună, nu mai frumoasă, dar cu totului alta. Și ceea ce-l jena mai mult era că această lume contrazicea în curentul ei curentului aceluia pe care el și-l pusese ca ținta istoriei omenești. El citise încă-n tinerețe scrieri de-ale enciclopediștilor, dar ei-i insuflase apatie. Dovezile lor îi păreau silite, căci se-ndreptau ... consulte astrologia dar, fiindcă el singur nu știa ce să-și răspundă, de aceea astrologia răspundea lucruri a căror înțeles obscur el nu- ...
Mihai Eminescu - Peste codri sta cetatea...
... ploaia cea cu soare Și din dor de fată mare. Iară umbra norilor, Calea zburătorilor, Căci îi vede Cine-i crede, Le năzare La oricare L-a chemat din noaptea mare. De-ndrăgește vreo fată, Ca luceafăr i s-arată, Dar din nouri se repede La pământ unde o vede Și-n cărare îi răsare De la creștet la picioare; Ochii ... moartă, Ori se face nor de ploaie Care cade în șiroaie Și burează-așa de lin Prin perdelele de in; Și-n fereastră, ca-ntr-un prag. Se arată nalt și drag, Cu păr lung de aur moale Și cu ochii plini de jale. Trestia l-încununează, Hainele îi scânteiază, Haine lungi și străvezii, Pare-un mort cu ochii vii. Astfel iese zburători Și din umbră, și din nori, Și din ... tei, O, primește-mă în brațe! Umbra nopții mă îngheață, Un strigoi poate în pripă Să mă prinză de aripă, Să m-ascunză în mormânt, Ca să nu știu unde sunt, Ori de aripi să mă lege De un clopot fără lege Și trăgându-l, sunător, De izbirea lui să mor, Căci eu nu sunt vrun fecior Ca ...
Mihai Eminescu - Peste codri sta cetatea
... ploaia cea cu soare Și din dor de fată mare. Iară umbra norilor, Calea zburătorilor, Căci îi vede Cine-i crede, Le năzare La oricare L-a chemat din noaptea mare. De-ndrăgește vreo fată, Ca luceafăr i s-arată, Dar din nouri se repede La pământ unde o vede Și-n cărare îi răsare De la creștet la picioare; Ochii ... moartă, Ori se face nor de ploaie Care cade în șiroaie Și burează-așa de lin Prin perdelele de in; Și-n fereastră, ca-ntr-un prag. Se arată nalt și drag, Cu păr lung de aur moale Și cu ochii plini de jale. Trestia l-încununează, Hainele îi scânteiază, Haine lungi și străvezii, Pare-un mort cu ochii vii. Astfel iese zburători Și din umbră, și din nori, Și din ... tei, O, primește-mă în brațe! Umbra nopții mă îngheață, Un strigoi poate în pripă Să mă prinză de aripă, Să m-ascunză în mormânt, Ca să nu știu unde sunt, Ori de aripi să mă lege De un clopot fără lege Și trăgându-l, sunător, De izbirea lui să mor, Căci eu nu sunt vrun fecior Ca ...
Dimitrie Anghel - Culegătorul de stele căzătoare
... aștepta el cu atîta nerăbdare, ploaia de artificii multicolore, jocul nebun de rachete pe care îl schimbă între ele bătrînele planete începea să brăzdeze tăria... Ca un preludiu, sau ca picurii răzleți de ploaie cînd trece un nour gonit de furtună, în întunericul albastru alba fulguire începea. Vii, scînteiele aprinse ale atîtor sfărîmături, ca un roi de albine de aur împrejurul stupului de foc al soarelui, prindeau să rotească. Unele se desprindeau parcă, luate de cine știe ce vînt ... cu fruntea răzemată de fereastră, deodată, din înălțimile tăriei, un fulg luminos se dezlipi, străbătu vertiginos spațiul, se mări din ce în ce și apoi, ca un buchet căruia îi tai ața ce-l leagă, se desfăcu într-o ploaie de flori viorii, care căzură cu zgomot peste grădina unde sta pe gînduri visătorul. Viu crengile arborilor se mișcară ... de alte întîmplări, de altă viață. Nepăsătoare, natura își reluă somnul, ca și cum cerul n-ar fi rămas văduv de un astru de foc, ca și cum o nestemată n-ar fi căzut din uriașa salbă ce-o poartă la gît universul. Enric alergă însă și în locul lacrimilor de ... ...
Mihai Eminescu - Făt-Frumos din lacrimă
... de palatul de nori al lunii; căzând din nori, nu se rupse de degetul voinicului. Atunci Făt-Frumos își luă ziua bună de la părinți, ca să se ducă, să se bată el singur cu oștile împăratului ce-l dușmănea pe tată-său. Puse pe trupul său împărătesc haine de păstor, cămeșă de borangic, țesută în lacrimile mamei sale, mândră pălărie cu flori, cu ... izvoarele își turburau adâncul, ca să-și azvârle afară undele lor, pentru ca fiecare din unde să-l audă, fiecare din ele să poată cânta ca dânsul când vor șopti văilor și florilor. Râurile se ciorăiau mai în jos de brâiele melancolicelor stânce, învățau de la păstorul împărat doina iubirilor, iar ... unde trece ea, fața pământului se usucă, satele se risipesc, târgurile cad năruite. Mers-am eu asupra ei cu bătălie, dar n-am isprăvit nimica. Ca să nu-mi prăpădească toată împărăția, am fost silit să stau la-nvoială cu ea și să-i dau ca bir tot al zecelea din copiii supușilor mei. Și azi vine ca să-și ieie birul. Când sună miazănoaptea, fețele mesenilor se posomorâră; căci pe miazănoapte călare, cu aripi vântoase, cu fața zbârcită ...
Mihai Eminescu - Pentru păzirea auzului
... cu firea dragă. Nu fluierați de-aceea urechea-n versul iambic: Picioru-ușor se mișcă în saltul ditirambic, Fără de rânduială, și dulce și molatec, Ca ceara ea îți face sufletul muieratec. De vrei să scapi de ele, de-urmarea lor amară, Astup-a ta ureche tu singur chiar ... de moarte, DorÄ› pază și șie, urechei, înțeleptul, Cu gândul să-și ferească și inima și pieptul. Căci făr- de rânduială e al femeiei vers, Ca de pe-o tablă gândul din minte ți l-a șters: Te farmecă, urechei neavând învălitoare, Sirena dezmierdării de moarte purtătoare. Cu drept cuvânt de-aceea se prihănesc de carte Asirienii antici ... Asia departe, Ce nu se-mbată însă nicicând cu dulce vin Ci cu cântări molateci, cu-al glasului suspin. Ei schilozesc băieții ca glasul să-l subție, Ca gura lor ca gura muierilor să fie. Păreau c-a lor ființe sunt cu muierea gemeni, Cântau cu glasul dulce și rugător asemeni. La cânturi desfrânate ... pasări cu penele-mpistrite. Sunt oameni cari vecinic cu oameni nu se-mpac. Și Xerxes se-ndrăgește mai iute de-un copac: Platanu-mpodobește el
Vasile Alecsandri - Român Grue Grozovanul
... n Bugeac eu am intrat Mulți tătari, zău, ți-am stricat Și tătarce-am văduvit, Fete mari am bătrânit Și Bugeac am pustiit, De bahmeți l-am sărăcit, [8] Bugeacul pe jumătate Și Crâmul a treia parte. Iar Nistrul când l-am trecut, Pod pe dânsul am făcut Ca să duc, să car la noi Averile de la voi; Să duc care mocănești Cu copile mârzăcești Și cu roabe tătărești. Alei! Doamne han bătrân ... când mă-sa l-a făcut. [12] La el Grue se ducea, Mâna-n coamă că-i punea, Din loc nici că mi-l clintea! Așa cal îi trebuia. El afară mi-l scotea, Frumușel mi-l înșeua, Înșeua și-l înfrâua Și pe ochi îl săruta Și pe dânsul s-arunca. Trei dezbinuri că mi-i da, Scântei verzi din ochi îi da, [13] Și ... boală vă scutește Și vă lasă-n urma lui Ca momâi de-a câmpului! Apoi Grue se pornește Și-n Moldova se ivește Ca un soare ce-ncălzește, Încălzește și rodește, Că mult bine-n lume face Sufletul să și-
Vasile Alecsandri - Serb-sărac
... că-și are-un bidiviu [8] Cu sânge de argint viu, Un fugar neîntrecut Care soare n-a văzut De când mă-sa l-a făcut". ,,De ținut unde și-l ține?" ,,De trei ani e ținut bine Într-o boltă-ntunecată Sub pământ, în grajd de piatră." [9] ,,De hrănit cu ce-l hrănește?" ,,De doi ani îl întărește Cu floarea trifoiului, Hrana dulce-a roiului." ,,De-adăpat cu ce-l adapă?" ,,Tot cu lăptișor de iapă, De și-l face lat pe sapă. Ș-așa, frate, mult mă tem De căzlarul din harem Și de mândru-i bidiviu Cu sânge de argint viu; Că ... hanului, Hanului tătarului, Nepoata sultanului! lată, iată Serb-Sărac Pe-un șoimuț de la Bugeac Că venea, mări, venea Cuvântul de-și împlinea. Pe căzlaru-l ajungea, Ajungea și întrecea! Iar căzlaru-l viclenea Și din urmă-i tot răcnea: ,,Copilaș cu cal de foc! Oprește negrul pe loc, Că-i pică potcoavele Și-ți răpune zilele." Serb ... Hanului tătarului, Nepoata sultanului, Cu ocheana prin zăbrea Pe voinicu-l urmărea Și când Serbul se-ntorcea, Ea-nainte-i se ducea, Cu năstrapa mi-
Petre Ispirescu - Prâslea cel voinic și merele de aur
... se pârgui; atunci fiul său cel mijlociu păzi și el; dară păți ca și frate-său cel mare. Tată-său, deznădăjduit, pusese în gând să-l taie; dar fiul său cel mic, Prâslea, veni cu rugăciune către tată-său, și-i zise: - Tată, atâția ani l-ai ținut, ai suferit atâtea necazuri după urma acestui pom, mai lasă-l, rogu-te, și anul acesta, să-mi încerc și eu norocul. - Fugi d-aci, nesocotitule, zise împăratul. Frații tăi cei mai mari, atâți și atâți ... lăsa cu una cu două, ci, arătând împăratului dâra de sânge ce lăsase pe pământ rana ce făcuse hoțului, îi spuse că se duse să-l caute și să-l aducă împăratului chiar din gaură de șarpe. Și chiar de a doua zi vorbi cu frații lui ca să meargă împreună pe urma hoțului și să-l prinză. Frații săi prinseră pizmă pe el pentru că fusese mai vrednic decât dânșii și căutau prilej ca să-l piarză; de aceea și voiră bucuros să meargă. Ei se pregătiră și porniră. Se luară, deci, după dâra sângelui și merse, merse, până ce ieșiră ... ce vom vedea daca face vreo izbândă, și atunci ori bine ori rău de va face, să- ...
Grigore Alexandrescu - Epistolă către Voltaire
... Acele nalte cântări, acele gândiri cerești Care-al naturii stăpân el însuși le-a însuflat, Spre slava numelui său, poetului împărat? De nu ca om, ca creștin, dar însă ca autor, Vrednic erai, socotesc, să simți înălțimea lor, Și geniul tău frumos, până acolo să-l sui. Cerul, tăria vestind faptele mâinilor lui, Din pavilionu-i de nori, acel prea înalt tunând, Cu fulgerele-i de foc vrăjmașii lui răsturnând, Pământul ... acelei mânii ce mările-a-ntărâtat, Aste mărețe trăsuri tu cum le disprețuiești? Idei, icoane, figuri, toate în ele găsești. Racine, pe care-l iubeai, din ele s-a adăpat; Rousseau, pe care-l urai, adesea le-a imitat: Toate acestea le știi, dar furia-ți te-a orbit. Tu, ca odată Satan, pe om din rai l-ai gonit, Nădejdea, rodul ceresc, în inimi o ai călcat, Și care despăgubiri în locul ei ne-ai lăsat? Ucideri și desfrânări, iată ce-ți ... aici urmează neîncetat. Uniți am face ceva, am fi de vreun folos: Avem un dialect bun, ușor și mlădios; În el fiece cuvânt nu e ca ...