Căutare text în Literatură

 

Cuvânt

 

Rezultate din Literatură pentru LĂSA SĂ CADĂ

 Rezultatele 121 - 130 din aproximativ 672 pentru LĂSA SĂ CADĂ.

Petre Ispirescu - Numai cu vitele se scoate sărăcia din casă

... se tăciuna, ba lăcuste, ba potop, ba toate relele numai pe capul lui cădea. Sătenii, megiașii lui, puseră mâna cu toții de mai multe ori -i dea câte vrun ajutor, -i facă câte vro clacă, dar toate în deșert, că nu-i ieșea înde bine nimic, în cele din urmă și vecinii și tot satul ... că așa i-a fost orânda și credeau că trebuie fi căzut asupra capului lui vrun blestem de la Dumnezeu. Ajunsese omul -și urască zilele. Și așa sufletul amărât, șezând într-o duminecă cu luleaua în gură și gândindu-se cum -și curme viața, ca unul ce i se urâse cu sărăcia, iată că vine soția lui și îi spuse că peste puțin are fie tată. El, ridicându-și ochii la soția lui, i se păru că vede o sluțenie de ființă stând grecește pre tronul cel vechi și ... tăcu și înghiți gălușca. Cugetul că are fie tată, vorba că trebuie aibă ce pune în locul Sărăciei, îi mută gândul. El voia ...

 

Constantin Negruzzi - Melodii irlandeze

... călăuzi încă la biruință. Oh, Mononie! Oare pentru aceea natura podobi cu bogate văpsele câmpii tăi, și făcu dealurile tale atât de frumoase, pentru ca vie un tiran spre a le veștezi cu urmele robiei? Nu, libertate! Niciodată nu ne vom lăsa de zâmbirile tale.Mergi de spune danezilor răpitori că e mai dulce a sângera un veac întreg pe altarul tău decât a ... murit! Soarele, care acum binecuvintează armele noastre prin lumina sa, i-a văzut căzând în câmpiile de Ossori. Oh! când el ne va lăsa în astă seară nu se roșească de a vedea că ei au căzut în zadar! Melodia III Asemenea norilor posomoriți ce întunecă strălucirea aurorei, durerea răspândit ... a eclipsat slava ta! în curgere veacurilor de tiranie și de omor rușinea va face a curge sângele patriei tale. Acum blestemul apasă asupra ei; streinii pângăresc viile sale; vin ne dezunească, ne descinstească și multă vreme vor fi tirani! mergem, înălțăm steagul verde; tot paloșul nostru ...

 

Thomas Moore - Melodii irlandeze

... călăuzi încă la biruință. Oh, Mononie! Oare pentru aceea natura podobi cu bogate văpsele câmpii tăi, și făcu dealurile tale atât de frumoase, pentru ca vie un tiran spre a le veștezi cu urmele robiei? Nu, libertate! Niciodată nu ne vom lăsa de zâmbirile tale.Mergi de spune danezilor răpitori că e mai dulce a sângera un veac întreg pe altarul tău decât a ... murit! Soarele, care acum binecuvintează armele noastre prin lumina sa, i-a văzut căzând în câmpiile de Ossori. Oh! când el ne va lăsa în astă seară nu se roșească de a vedea că ei au căzut în zadar! Melodia III Asemenea norilor posomoriți ce întunecă strălucirea aurorei, durerea răspândit ... a eclipsat slava ta! în curgere veacurilor de tiranie și de omor rușinea va face a curge sângele patriei tale. Acum blestemul apasă asupra ei; streinii pângăresc viile sale; vin ne dezunească, ne descinstească și multă vreme vor fi tirani! mergem, înălțăm steagul verde; tot paloșul nostru ...

 

Grigore Alexandrescu - Cometei anosate pentru 13 iunie

... Alexandrescu - Cometei anosate pentru 13 iunie Cometei anonsate pentru 13 iunie de Grigore Alexandrescu    Cometă cu lungi coade, însă cu scurtă minte, De ce vrei arzi globul ce noi îl locuim? El, drept, mult nu plătește, dar tot avem cuvinte Viața-i păcătoasă cîtva prelungim.    De ne vei arde-acuma, știi că or nască În locu-ne ființe mai rele decît noi, Ce-n grab or -ntărîte mînia ta stelească, Prin fapte mai cumplite, prin crime și război.    Ce! ai uitat tu oare potopul d-altădată, La care, cum s-aude ... Decît cele antice? măgarii mai deștepți? Broasca mai muzicantă în bălțile stufoase? Tigrii mai cu blîndețe, și oamenii mai drepți?    Nu, nu! bagă de seamă nu faci o greșeală, De care mai în urmă amar te căiești; Ba încă dai, poate, o aspră socoteală Preabunului părinte al rasei omenești.    Căci noi avem de lucru în Țara Românească; Legi vechi și ruginite avem le-nnoim, Regulamentul multe are pătimească, De ne-or lăsa în pace așa precum dorim.    De ești tu executor înaltelor decrete, Mai dă-ne un mic termen de zece mii de ani, ...

 

Ion Luca Caragiale - Între Stan și Bran

... o face te iei la colț cu el, nu te lăsa amăgit și răspunde-i frumușel: Ť- Nene Stănică, eu înțeleg ce poftești dumneata: mă 'ncurci la vorbă, că te știu ce procopsit și dibaciu ești la limbă și la condeiu; decât, iartă-mă, te ierte Dumnezeu, n'am vreme acuma de palavre fără cap, fără mijloc și fără coadă; că, uite, trebue isprăvesc colea slujba ce m'am legat frățește i-o fac lui badea BranÅ¥. Dintr'atâta scurtă vorbă, cred că va 'nțelege oricine pentru ce n'am răgaz stau la polemică (așa zicem noi gazetarii, intelectualii,ŤpolemicăÅ¥; oamenii de rând, fără condeiu, zic Ťmoși pe groșiÅ¥) și mai ales cu cine ... c'așa m'a tras inima pe mine... Vreau -i rămân slugă credincioasă, și atâta vreme, câtă am, d'abia mi-ajunge -mi fac slujba cum se cade după slabele mele puteri. Și astfel, sper că, după magistrala serie a doctorului Vaida, o -mi dae și mie voe ŤRomânulÅ¥ ...

 

Mateiu Caragiale - Sub pecetea tainei

... ce răspunsese la ploconeala lui conu Rache. - "O vezi", îmi mai șopti el, în vreme ce chelnerul luând dela dânsa comanda, o ascundea de noi: " te uiți la ea bine". Timp de peste un sfert de ceas, nu făcui altceva ; nu cred mai fi privit vreodată cu atâta stăruință și mai cercetător o femeie, ceea ce-mi fu cu putință fără mă sfiesc, dânsa fiind ocupată numai de ceea ce avea în pahar și pe taler. Dar cu cât o priveam mai mult, vedeam la ea ... tot vara, potrivindu-se obșteștei dobitocii bucureștene de a se lipsi fiecare de rostul și binele de acasă pentru a merge se strâmtoreze, mucegăiască ori degere pe scump la vreo sălbăticie de munte sau de băi, Gogu Nicolau mergea -și petreacă luna de odihnă la Bușteni". "La Bușteni dar, în cea din urmă Duminică a lui Iunie din 98, a plecat ... dreaptă a clădirii finanțelor. S-au mai plimbat, s-au mai cinstit până la trenul de seară în care s-au suit împreună ca se întoarcă la București. La Câmpina, Gogu Nicolau a cumpărat două ciorchine de cireși legate pe bețișoare ca ...

 

Daniil Scavinschi - Călătoria dumisale hatmanului Constantin Paladi în feredeile Borsecului

... la Dealul-Doamnei, caii cad de grea povară Deci, ca se mai răsufle, boi la trăsuri se-njugară. Toți încep atunci pedestri la deal călătorească Ca peregrinii ce pleacă la Sinai se spăsească. Pe coasta acestui mare și bogat în veacuri munte O stînă de oi se află cu turme la număr multe. Acolo nevinovata a ... toate-s mai delicate din fire, Neputînd fi mulțămite cu-asemenea găzduire, Pe călăuzul acesta încep -l îndătorească O gazdă mai de odihnă numaidecât găsească ; Bine ar fi făcut însă de primea aici mîie, nu cate huzur casnic într-o lature pustie. Cînd la drum și împărații la-ntîmplări deosebite, Cu toată a lor mărire, dorm și ... mai de apoi iertare. Fu, înmărmurit de frică, mai că plîngeam de durere : „Să mor noaptea ce-i lăsată spre odihnă și plăcere ! Și mor mai ales încă într-o-ntunecată stare, Fără aib nici duhovnic, nici capăt de lumînare.â€� Dar de așa hal pătrunsă cereasca milostivire, Am ajuns fără primejdii pîn la sînta mînăstire, După o ... ...

 

Antioh Cantemir - Antioh Cantemir: Satira VI

... află mulțumit. De cugete deșerte ce tulbură pre mulți Ferit în toată vremea, pășește cu pas sigur Pe calea faptei bune pân-la sfârșitul vieții. șed într-o căsuță la moșioara mea, Din care -mi pot scoate tot ce îmi trebuiește, aib-o masă bună, prielnice zăbăvi; Ca un cinstit prieten cu mine potrivit depărtez urâtul în prisoselnici ceasuri; -mi pot petrece vremea, departe de-orice zgomot, Cu grecii și latinii din timpurile vechi; cercetez efectul lucrărilor; -nvăț A ști și a cunoaște din pildele străine, Ce au urât în ele și ce au de plăcut, În traiul ... nsemnată. Atunce datoria te duce sau pe câmp fii rănit în lupte, stai cu pieptu-n foc; Sau cu o pană-n mână suferi a șicanei Necaze zgomotoase; dorind cu îngrijire nu cumva scapi ceasul de slujbă hotărât, De-a purure cu frică sentințele -nchei, nu jignești prin ele vreo persoană mare. Ori stând pe lângă curte din ziuă pân-în seară, ...

 

Emil Gârleanu - Boierul Iorgu Buhtea

... dar boierul îi luă mâna de la ochi: — Băiete, știi că nefericirile, ca și fericirile, de la Dumnezeu vin și trebuiesc privite fățiș. fii bărbat cum a fost tată-tău și -i porți numele cu cinste. Eu am fiu lângă tine ca te povățuiesc... Sărută-i mâna. Copilul lipi buzele de mâna rece a tatălui său și își șimți sufletul mai puternic... Boierul își puse ... nepotului. Cu atât mai mult se silise ajungă acest scop, cu cât vedea că tinerii ce răsăreau pe urmele bătrânilor nu mai erau destoinici ducă înainte trăinicia neamului. Chibzuise mult până se hotărî -și trimită nepotul în străinătate. Îl momise dintru-ntâi în toate felurile, ca -i cântărească firea: Din încercări sufletul iese mai tare sau se nimicește, zicea dânsul. Când văzu că băiatul rămâne neînduplecat deșertăciunilor lumești, că era strâns ... trai ce avea ducă de acum încolo, boierul îl plimbă pe la toate moșiile și-l întrebă: — Pe care ți-o alegi, băiete, -i porți singur de grijă? — Pe toate, tată, e timpul ...

 

Vasile Alecsandri - Legenda ciocârliei

... în ceruri vadă-a mea iubire! Tu, singura-mi dorință, tu, dulcele meu mire! Pleca-voi, ah! pleca-voi, luând urmele tale, te-ntâlnesc ferice, te culeg în cale, fii al meu și numai al meu, o! mândre soare, nu mai plâng de moarte când tu săruți o floare, Căci te urăsc atunce... cu dragoste și dor, Și văd că de-acea ură duioasă ... de străluciri, Cu poarta de rubinuri și stâlpii de safiri? Acolo-mpărățește frumos ursitul meu, Acolo-mi zboară gândul, acolo eu mă vreu! Dar cum fac, vai mie!... ah! calul meu nu poate calce și pământul, și mările -noate! Stăpână! zice Graur, ce nu pot eu pe lume O poate al meu frate, născut pe-a mării spume. Cum zice, cum ... soare ferice născătoare Trăiește-n luminoasă și magică splendoare, Dar tristă și orbită de vecinica-i lucire, Și-i este scris de soartă atunci numai vadă Când fiul ei în cursă ar fi expus cadă. Sărmana-ncet aude sunând pasuri străine, Tresare și întreabă: Ce om, ce fiară, cine A îndrăznit ...

 

Mihai Eminescu - Părintele Ermolachie Chisăliță

... frige cineva de mână ș-o rupe de fugă. Popa-i ia prin întuneric cojo[c]ul și-l încalță de spaimă. N-are vreme bage de samă, ia poalele cojocului în cap și năvălesc spre ușă. ― În fereastă: Băh! Când dă iasă pe ușă, Nicodim zice: ― Uite-l mă, uite-l, repede ușa-napoi ș-o închide cu lăcata. ― În fereastă: Beh! Popa scutura ... ― Chiu! popa-n biserică. ― Țineți, mă, nu lăsați ușa. În fereasta bisericii: Beh! ― Pintilie! mergi de trage clopotul, eu alerg la crâșmă chem oameni! ― Aduceți păcură, mă, dăm foc bisericii. ― Chiu! popa-n biserică. O, muză! învață-mă cânt tragicul acestei scene, vedeți-l pe micul Buchilat sărind ajungă funia de la clopot și trăgându-l tot în sărituri, vedeți pe boarul alarmând satul și trezindu-l cu toaca, ca la mănăstire. Popa ... acest venerabil om a-ncercat a bate tot satul pentru necinstea făcută, fără ca satul s-o simtă. Mai întâi gândea citească molitve și cheme urgia dumnezeiască asupra satului. Dar i-a venit în minte de devreme că Domnul ar prefera

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>