Căutare text în Literatură

 

Cuvânt

 

Rezultate din Literatură pentru FĂRĂ NUME

 Rezultatele 121 - 130 din aproximativ 656 pentru FĂRĂ NUME.

Grigore Alexandrescu - Polovraci

... sau zâmbitoare, după cum le privești, de aproape sau de departe, la lumină sau întuneric; toate îți cuprind cu putere simțirile, și omul cel mai fără iluzii se crede transportat într-o altă lume. Ca să lăsăm un suvenir de vizita noastră, ne scriserăm numele pe o coloană care lucea de ... mii de steluțe, ca acelea ce licăresc dimineața pe un mal de zăpadă. Dar picătura muntelui, adăugând piatră peste piatră, va șterge cu încetul acele nume; sau, de vor mai rămânea câteva litere până când un alt călător va trece pe acolo, ele vor fi pentru dânsul ca acele simboluri nedeslușite ...

 

Ion Heliade Rădulescu - Destăinuirea

... și va duce, Oprindu-s-o să zică: "Odat-a ars aci." Ah! fie-n veci ca focu-mi să n-aibă vreun nume, Străin și rece fie oricând aicea jos, Și fără să-l cunoască, sa-l vază veacuri, lume Ca meteor de groază, comet prea fioros! Fără să-i știe drumul și d-unde oare vine, Dincolo el de față să se vedească bine Ș-acolo să m-arate și eu cine ...

 

Miron Costin - Viața lumii

... părere. Ce nu petrece lumea și în ce nu-i cădere? Spuma mării și nor suptu cer trecătoriu, Ce e în lume să nu aibă nume muritoriu? Zice David prorocul: "Viața iaste floara, Nu trăiaște, ce îndată iaste trecătoarea". "Viiarme sântu eu și nu om", tot acela strigă O, hicleană, în ... a surpa, iarăși gata. Norocului zicem noi ce-s lucruri pre voi Sau primejdii cându ne vin, sau câte o nevoe. Norocului i-au pus nume cei bătrâni din lume; Elu-i cela ce pre mulți cu amar să afume. El sus, el coboară, el viiața rumpe, Cu soțiia sa, vremea ... nu o lasă, nici o avuție A trăi mult nu poate. Unde-s cei din lume Mari împărați și vestiți? Acu de-abiia nume Le-au rămas de poveste. Ei sântu cu primejdii Trecuți. Cine ai lumii să lasă nădejdii? Unde-s ai lumii împărați, unde iaste Xerxes, Alixandru ... nedireaptă foarte Pre toți, ci nevinovați, ea le tae vacul. O, vrăjmașă, hicleană, tu vinezi cu sacul. Pre toți îi duci la moarte, pre mulți fără deală, Pre mulți și fără ...

 

Dimitrie Bolintineanu - Moartea lui Mihai Viteazul

... să număr mai la nouă ani De când noi ne batem cu atâți dușmani. Este-adevărat, am făcut, în lume, Neamului acesta cel mai mare nume. Însă, ce-i mărirea, fără de folos? Ceea ce-i în noapte focul mincinos! Singură mărirea nu-i destulătoare, Nu voi foc de stele, ci voi foc de soare. Câte ...

 

Nicolae Filimon - Paralelism între fosta direcțiune și cele de astăzi

... a adus cîte unul sau doi artiști buni, iar restul a fost niște nulități muzicale. Un cor discordant și compus de individe fără voce și fără cea mai mică noțiune de muzică teatrală și de limba italiană. În loc de un orchestru întonat, compus și condus astfel încît să poată esecuta ... înceapă a intra în gustul armoniei sau a adevăratei muzici, ne-a dat o adunătură de invalizi și recruți, fără estetică, fără artă și fără disciplină. Lăsăm la o parte anacronismurile în decorațiuni și costume, căci am avut neplăcerea a vedea pe Nabucodonosor și pe Saul , în loc ... a lipsii de artă a artiștilor ce le cîntau rău, a corului și a orchestrului în dezacord și fără unitate în tonuri pedale! Cîte pasage nu s-au cîntat de artiști într-un mod și se acompania de orchestru într-altfel! Scene întregi se ... de estimp; vom aprețui din puntul de vedere artistic și muzical esecutarea fiecăria opere în parte și în ansamblul ei, vom critica cu imparțialitate și fără ...

 

Alecu Russo - Poetul Dăscălescu

... a îndemna publicul; dar areopagele au fost mute, și critica a tăcut până astăzi. Prin critică nu înțelegem numai aceea care bate fără cruțare frazeologia, sărăcia ideilor, pedanteria și obiceiurile literaturilor străine introduse cu patos în pământul român, dar critică sănătoasă, ce răspândește bunul, când vine ca acuma ... Mai are românul că așteaptă să-i vie de aiurea judecata a oamenilor și a lucrărilor sale; călare pe două-trei nume, ce s-au veștezit de când se pomenesc, puterea criticii și dezvoltarea gustului sunt adormite în el. Ne pare bine că suntem cei întâi a ... întorsătura medaliei, turaua în dosul pajurei, zic franțujii. Robia în pământul nostru este un drit al codului, și driturile nu se sting, nu se prefac fără oarecare tulburare a interesurilor materiale; mai mulți din obște, ce au chemat din tot sufletul dezrobirea, stau a se răzgândi la ... pomenire, pentru că a pipăit inima norodului român din Moldova, neuitarea interesurilor materiale nu este puțin de lăudat, căci inima națiilor are aspirații fără margine; dar cârmuirilor le este dat a cumpăni acele aspirații cu căințele pungii a fiecăruia particular. În cât se poate, ofisul ...

 

Nicolae Filimon - Jocul bănățean

... mai săltătoare figuri; femeia, cu un aer modest și plecat, urmează pe cavalerul său, ținîndu-l numai de mînă, conformîndu-se cu ondulațiunile lui, însă fără săltări, fără zgomot, ci ușor și grațios. Figura are acum aerul veseliei după trecerea celui dintîi moment a furiei unei victorii. Fi-va aceasta reprezintarea ... reprezinta suvenirea răpirei sabinencelor de către romani. Dar oricum ar fi, el este grațios și viril, așa precum se poate juca de un popul răzbelic fără a fi feroce. Credem însă că, în timpul acestor figuri variate, voinicul joacă pe tăcute, fără a zice nimic? Și cum vocea sa poate fi ținută, pe cînd inima îi saltă sub presiunea a mii de impresii ... mai bine o poezie naturală care esprimă simțirile inimei lui. Această poezie e simplă și naivă, ca și autorul ce a produs-o, fără artă și pretențiune; scurtă și întreruptă, însă originală, națională și așa încît să inspire curiozitatea celui ce o ascultă. Dar avut-a cineva ... Cînd eram un holteiaș, Îmblam seara prin oraș, Tot cîntînd și fluierînd, Mîndrulița căutînd. Fetele cînd m-auzea, Luminile aprindea, Porțile le deschidea, Și mie ...

 

Barbu Ștefănescu-Delavrancea - Din memoriile Trubadurului

... se petrece dincolo de mușuroiul lui; șerpii se târăsc, farmecă cu privirea și sug cu o sete nepotolită sângele altora; fluturii, niște secături cochete care, fără a iubi pe nimenea, zboară cotiș din floare în floare; găinușele și licuricii, craidoni de noapte, își colindă felinarele și serenadele lor vechi ... atât de fericite după aparență — câte lupte, câte nedreptăți, câtă durere și câte pungășii, ziua, la lumina soarelui, sub ochii tuturora nu se întâmplă, fără ca vreo ființă veșnică și sfântă să puie capăt răului care izbutește! Se fură îmbucătura din gura celui slab, se strică cuiburile, se mănâncă ouăle ... dau sufletul de spaimă. Trece cel mare, cel brutal, cel prost, dar cel mai tare... Cum n-o să înspăimânte pe-atâția lași, slăbănogi și fără de caracter? Câtă asemănare între oameni și micile dobitoace! Și cât de ipocrit nu-și ascunde natura, sub velințe de flori, nemerniciile și crimele ei ... din mlaștină, să-mi aud numai gândul, să uit această poftă nestăpânită de bine și de armonie universală. Nebunii pe care cel sătul le găsește fără a le căuta, iar cel flămând le caută ...

 

Vasile Alecsandri - Dumbrava roșie

... mii, mii de mii de șoapte Crescând în zgomot falnic, gigantic, imnător, Un uragan de glasuri ce clocotea prin lume, Purtând, nălțând ca fală un nume... al său nume! Albert, craiul Lehiei, trufaș, semeț, ușor, Ademenit, se crede stăpân pe viitor Ș-aruncă ochi de pradă pe țările vecine: Care din ele, zice, mi ... mai bine? El stă puțin pe gânduri, apoi cu mare glas: Moldova este pragul întâiului meu pas! În țara acea mică, neîncetat lovită De dușmani fără număr și-n veci nebiruită, În care toți bărbații sunt zmei ce s-au luptat Cu leahul, cu maghiarul, cu turcul încruntat, Și unde pe ... dorită a zilei viitoare! Ostașii pretutindeni formați în dese grupe Frig boi întregi, rup cărnuri ca lupii flămânziți, Desfundă largi antale, beau lacom fără cupe, Se ceartă, râd în hohot și urlă răgușiți. Ca dânșii, câini de lagăr la praznic luând parte, Schelălăiesc sălbatic, rod oasele deoparte, În mijlocul ...

 

Constantin Negruzzi - Dervișul

... grăi: "O, tu, înalte vizire, lumina lui Mahomet! Tu ce ții topuz în mână și șezi întâi în devlet, Vestite Ali Tepeleni! Tu ce-ai nume așa mare, umbră a lui padeșah, Care stăpânește lumea și e umbra lui Alah, Lui Dumnezeu adevărat; Ca să-ți spui un lucru ... și sângerânde înainte-ți dănțuind Și înfruntându-ți păcatul și aminte-ți aducând De muncile care le ai dat. Acestea-i să le tragi toate fără să-ți poat-ajuta Flota ta ce numeroasă, tunul din cetatea ta Și toată oastea câtă ai, Măcar de ți-ai schimba nume precum jidovul înstrăinat Ca să-nșăli îngerul negru în seama cărui ești dat Pentru ca să poți întră în rai." Aii avea lângă dânsul o ...

 

Dimitrie Anghel - Domnu' Hube

... al amenințării. Ochii vizi, înconjurați de niște ochelari cu cercuri negre ca două nule, ce i s-ar fi urcat din catalog pe nas, priveau fără să adune soarele în ei. Părul, încărunțit și plin de dungi albe ca tabla pe care se jucau copiii, împrăștia veșnic ca un praf de ... neguri, crescute de vînt ori asurzite de surdina zăpezii, se auzeau sunetele clopotului, veșnic și neîndurat suna din oră în oră măsurînd timpul care trecea fără să mai poată aduce nimica nou pentru dînsul. În sunete clare și sunete triste era țesută viața lui, o ploaie fărîmată de sunete erau ceasurile ... lor odraslele, un alt crîmpei al hidrei, un alt eu chinuitor, un alt specimen pe care domnu' Hube trebuia să-l boteze, căutîndu-i un nume în vasta-i nomenclatură. El singur rămînea locului după catedra lui ca îndărătul unui fragment de baricadă, în fața atîtor generații ce-i dau năvală ...

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>