Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru CUMPLIT DE
Rezultatele 121 - 130 din aproximativ 296 pentru CUMPLIT DE.
Ion Creangă - Ursul păcălit de vulpe
... se ziua albă, vulpea iese la marginea drumului și se culcă sub o tufă, gândindu-se ce să mai facă, ca să poată găsi ceva de mâncare. Șăzând vulpea cu botul întins pe labele de dinainte, îi vine miros de pește. Atunci ea rădică puțin capul și, uitându-se la vale, în lungul drumului, zărește venind un car tras de boi. — Bun! gândi vulpea. Iaca hrana ce-o așteptam eu. Și îndată iese de sub tufă și se lungește în mijlocul drumului, ca și cum ar fi fost moartă. Carul apropiindu-se de vulpe, țăranul ce mâna boii o vede și, crezând că-i moartă cu adevărat, strigă la boi: Aho! Aho! Boii se opresc. Țăranul vine spre ... de îngheța limba-n gură și chiar cenușa de sub foc. Îngheață zdravăn și apa din băltoagă, și prinde coada ursului ca într-un clește. De la o vreme, ursul, nemaiputând de durerea cozei și de frig, smuncește o dată din toată puterea. Și, sărmanul urs, în loc să scoată pește, rămâne făr' de coadă! Începe el acum a mornăi cumplit ...
Ștefan Octavian Iosif - Răzmirița (Iosif)
... Ştefan Octavian Iosif - Răzmiriţa (Iosif) Răzmirița de Ștefan Octavian Iosif Informații despre această ediție Frînturi de oaste-aleargă pe-apucate. Ard satele... Departe se năzare Un greu convoi cu strigăt de pierzare Prin pîlcuri lungi de praf întunecate. Catîri cu saci de bani, întregi bazare De-arginturi, scule, repede-ncărcate, Chervane vechi, căruțe cu bucate Se duc spre munți și curg mereu din zare. Sînt mari averi domnești, strînsoarea, rodul Atîtor ...
... Vasile Alecsandri - Bogdan I Lăpușneanul cel cumplit [1] Stă pe scaun poleit. Curtea-i plină de boieri, Vornici, hatmani, vistieri Ce se-nchină Domnului Și se tem de ura lui Că ura lăpușnănească E peire boierească. [2] Iată, mări, că deodată Un luceafăr se arată Cu chip vesel și domnesc Și cu mersul ... el zbura, Apoi le desfășura, Și le da pe la nuntași Care-n lupte sunt fruntași, Cum era și nuntașul Așa-i da și postavul. De era el nălțișor, Îi da postav roșior, Să fie strălucitor. De era el medior, Îi da postav gălbior, Ca să-l prindă binișor. De era el mititel, Îi da postav albăstrel, Ca să se mândrească-n el! III Liteanul se bucura, El în casă că intra, Lui Bogdan că ... a săgeta din arc era mare meșter, îi plăceau jocurile copilărești și glumele" etc. ↑ Aceste două versuri fac negreșit aluzie la uciderea celor 47 de boieri mari în vreme ce benchetuiau la masa lui Alexandru Lăpușneanu. Vezi descrierea făcută de C. Negruzzi. ↑ Adică pe la sfântul Dimitrie. ↑ De sârg, cuvânt vechi ce însemnează degrabă. ↑ Răsucirea mustății e considerată ca un semn ...
Constantin Negruzzi - Aprodul Purice (Negruzzi)
... Dumnezeu milostivul p-al său popol credincios Nu-l va lăsa în călcarea ungurului fioros. Deci Sfântul Duh cu-ndurare pe un român însuflând Ce de mult se afla încă printr-e unguri petrecând Și carele auzise tot planul acel cumplit Ce asupra țării sale ungurii au schimuit Deși se găsea nemernic, pribegit din țara sa Patriotică-i simțire in inimă-i tot s ... când soarele-a răsărit În oraș la Roman, unde pre pârcălabul aflând, Și primejdia ce vine abia a-i spune-apucând, De osteneală și de trudă a căzut jos leșinat, Iar calul său lângă dânsul răsuflarea ș-a și dat. De îndată pârcălabul un minut n-a zăbovit Și un curier în pripă la Ștefan a răpezit; Iar satelor de pe mărgini, porunci se găti Cu săcuri, topoare, coase, cu ce vor putea găsi, Totodată dând de știre și pre la boierânași Ca cu oamenii de oaste, cu vecinii și slujbași, Cu toții, și mic și mare, să grăbeasc-a alerga La șesurile Moldovei unde el se va afla ... ...
Naum Râmniceanu - Pentru nedreptatea ce i s-au făcut
... din nălțime Rog ca să vă deschideți, Și-a răutății mulțime Ce-i asupră-mi s-o vedeți ; Arătați milostivire La al meu cumplit suspin, Și de este răsplătire Spălați-mi al meu venin. Nu mi-au mai rămas putere Nici alt unde s' năzuesc, M-au pătruns a mea ... nemernicii barbari, Mumă bună-ngrijitoare, Făr-a ști că sînt tîlhari. I-am priimit părintește Pe flămînd, gol, însetat Și ei acum tîlhărește De tot m-au dărăpănat. I-am ajutat cu mijloace În tot chipul d-ajutori, Socotindu-i fii de pace, Iar nu hoți răzvrătitori. Izgoniți, fugiți de silă D-al lor loc înstrăinați Au aflat la mine milă Ca și-ai mei cinstiți bărbați. Și mai mult decît se poate I-am ... i-am fost cinstit A mă răpi pîn' la moarte Asupră-mi au cugetat, M-au slăbit cu totul foarte, N-am nădejde de scăpat. Ca niște lupi pre o turmă P-ai mei fii au prăștiat, Gonindu-i din urmă-n urmă, De mine i-au depărtat. Toți năvalnici cu urgie Asupră-mi au fost porniți, Ai mei fii cu vrăjmășie Se află de ...
Grigore Alexandrescu - Prieteșugul și amorul
... Grigore Alexandrescu - Prieteşugul şi amorul Prieteșugul și amorul de Grigore Alexandrescu Emiliei Zici c-ai vrea prietenește Să iubești, să fii iubită; Zici c-amorul te-ngrozește, Că e patimă cumplită; Zici că este ... nu e trecător? După vara cea bogată Vine iarna-ntărâtată, Bate vânt îngrozitor. Trandafirul din grădină, Înflorit de dimineață, Zace veșted pe tulpină, După ziua de viață. Dar căci iarna și durerea Sunt condiția vieții, Trebuie să las plăcerea, Bunurile tinereții? Căci zâmbirea-ți grațioasă Vremea o să ți-o răpească ... Nimeni să nu te iubească? Așa cum miroși o floare, Care trece, care moare, Care mâine n-o găsești? Primăvara,-a ei zâmbire, De ce-nvie-a ta simțire, Iarna nu ți-o-nchipuiești? O, ascultă-mă, dorită, Scumpă, dragă Emilie! O zi bună, fericită, E o ... Fiecare ți se-nchină, Și amorul cu mâhnire Te privește și suspină. Dă-le, dă-le ascultare; Pentru tine adunate, Poezii și proză Sub colore de mirare, Vor ști lumea să-ți arate. Până n-ajungi timpul rece, Bucură-te de natură: Apoi când vremea va trece Peste-a inimii căldură, Când din hora încântată, Ce viața ta cuprinde, Cu o față întristată, Grațiile
... Vasile Alecsandri - Păsărica Păsărica de Vasile Alecsandri — Albă păsărică ! Ce stai singurică Lîngă cuibul tău ? Nu-i ziua senină, Sau nu curge lină Apa la pîrău ? De ce plîngi cu jale ? Vezi sorile tale Cum se veselesc. Prin luncile-umbroase Vezi cît de voioase Zbor și ciripesc ! Ce durere, spune, Ce dor greu supune Inimioara ta, De stai singurică, Dragă păsărică, Și nu poți cînta ? — Frate,-n depărtare O pajură mare Se-nalță mereu. Gheara-i se lungește, Ochiu-i se ... cuibul meu. Apa-i lină, frate, Frunza lin se bate În codru-nflorit. Dar cuibu-mi jos cade Că de mult îl roade Un șerpe cumplit
Ion Luca Caragiale - Teribil naufragiu, din norocire fără accident de persoane
... Ion Luca Caragiale - Teribil naufragiu, din norocire fără accident de persoane Teribil naufragiu, din norocire fără accident de persoane de Ion Luca Caragiale Statul nostru avea odată, pe cât își poate aminti oricine, o mare magazie de cărți, pe care o numea Biblioteca Națională. De mult, foarte de mult nu se mai pomenește despre dânsa. De multe ori acea magazie plină de înțelepciuni a avut imprudența să se mute cu chirie, ca un amploiat hărbar, de colo până colo, neținând seama că o mutare face cât o inundație, și două cât un foc. Călătorind multă vreme de colea până colea, ca o corabie îndrăzneață pe întinsele mări, a trebuit până în fine sa se prăpădească în neguri ca oricare Leviathan ... să răspundă la aceste întrebări indiscrete, nici chiar personalul bibliotecei... Căci uitasem să spun că, din norocire pentru statul nostru, deși nu se mai știe de urma Bibliotecii Naționale, personalul ei există și se află în bunăstare, în afară de orice pericol. Statele de prezență achitate în regulă la Amiralitate, adică la Ministerul Cultelor, sunt o dovadă sigură despre scăparea echipajului complet al corăbiei dispărute. Nici un odăiaș măcar
... Alexandru Vlahuţă - Iubire Iubire de Alexandru Vlahuță Iubire, sete de viață, Tu ești puterea creatoare, Sub care inimile noastre Renasc ca florile în soare, Și, îmbătate de-al tău farmec, Ce peste lume se așterne, În tremurarea lor de-o clipă Visează fericiri eterne. Din haos și din întuneric Te-ai smuls, fecundă și senină: Al tău surâs de alma parens Fu prima rază de lumină. Și, de căldura ta, planeții Treptat se dezmorțesc, învie... Pe toți ca într-o mreajă-i leagă Universala simpatie. Tu faci să circule în lume Puterea ta ... batistă... Mi-s ochii înecați de lăcrimi, Și trapul cailor stârnește Un nor de praf; în juru-mi totul Se-ntunecă, se-nvălmășește. Pustie, nesfârșit de lungă, S-așterne vremea înainte, Și de pe-acum încep să-mi pară Povești aducerile-aminte; E-atâta fericire-n urmă, Și-atâta-mi pare de departe, Încât mă-ntreb dac-am trăit-o, Sau am citit-o într-o carte. Mă văd în larma de la școală, Pierdut, neînțeles de nime, Cercând neliniștea-mi ascunsă Și dorul să mi-l pui în rime. Viața mea se-nstrăinează ...
Alphonse de Lamartine - Crucelița soției mele
... Alphonse de Lamartine - Cruceliţa soţiei mele Crucelița soției mele de Alphonse de Lamartine Traducere de Constantin Stamati O, cruceliță sântă! eu plângând te-am luat De pe-a ei buze arse la cea de-apoi suflare; Simbol dumnezeirei, de ea mie lăsat, Să-mi fie mângâietoare. Cu câte fierbinți lacrimi te spăl, o, cruceliță, De când mi te-au dat mie, ca să te port la sân, Așa cum te purtară amata muceniță A boalelor cu chin! O ... rece Suflarea contenise, și-n pieptul amorțit, Și pe ochii săi galeși geana vru să se plece, Însă au țepenit... Și eu stam lângă dânsa, de moarte îngrozit, Nu-ndrăzneam să pun mâna pe trupul mult scump mie, Căci cuvioasa moarte îndată s-au gătit Lumei ce va să fie. Eu ... eu aievea și treaz, și-n somn privesc; A mele lacrimi, însă, cu vreme te vor roade Cu care te stropesc. O, simbol de credință, acei ce am iubit Pe pieptul meu ți-i locul... Deci spune-mi, cruceliță, Ce-ți șoptea ea atuncea când te ținea lipit La ... eu Locul pe cruceliță unde-au fost a ei guriță, Ca să se întorloace și suflețelul său Cu-al meu din împreună. Ah! ...
Constantin Stamati - Crucelița soției mele
... Constantin Stamati - Cruceliţa soţiei mele Crucelița soției mele de Alphonse de Lamartine Traducere de Constantin Stamati O, cruceliță sântă! eu plângând te-am luat De pe-a ei buze arse la cea de-apoi suflare; Simbol dumnezeirei, de ea mie lăsat, Să-mi fie mângâietoare. Cu câte fierbinți lacrimi te spăl, o, cruceliță, De când mi te-au dat mie, ca să te port la sân, Așa cum te purtară amata muceniță A boalelor cu chin! O ... rece Suflarea contenise, și-n pieptul amorțit, Și pe ochii săi galeși geana vru să se plece, Însă au țepenit... Și eu stam lângă dânsa, de moarte îngrozit, Nu-ndrăzneam să pun mâna pe trupul mult scump mie, Căci cuvioasa moarte îndată s-au gătit Lumei ce va să fie. Eu ... eu aievea și treaz, și-n somn privesc; A mele lacrimi, însă, cu vreme te vor roade Cu care te stropesc. O, simbol de credință, acei ce am iubit Pe pieptul meu ți-i locul... Deci spune-mi, cruceliță, Ce-ți șoptea ea atuncea când te ținea lipit La ... eu Locul pe cruceliță unde-au fost a ei guriță, Ca să se întorloace și suflețelul său Cu-al meu din împreună. Ah! ...