Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru CUM ERA DE AȘTEPTAT
Rezultatele 121 - 130 din aproximativ 575 pentru CUM ERA DE AȘTEPTAT.
Cezar Bolliac - O dimineață pe Caraiman
... vrut să-ți fiu preot, la lume-a te-arăta. Însă-ai plantat în mine credința, contâmplarea, Tăcuta admirare a drepților de sus; Ai pus în mine-Amorul, Speranța, Adorarea, Ș-ai încuiat Eternul în slabul tău supus. O, cât de mult slăbește cu spusul o credință! Cât e de trist și veșted amorul cel trezit, Și cât de mult își pierde obiectul de dorință Când omul ce-l adoară d-aproape l-a privit! D-aș fi putut a spune întreaga mea simțire, D-aș arăta vederii orice aș contâmpla, Când mă cobor în sine-mi, în ore de mâhnire, Ca ce fel de senzații aș mai putea afla? ............................... * Se schimbă decorarea. Cortine aburoase Se-ntind, se trag, ș-un munte ascund cu al lui cer; Îl lasă-apoi ... greu se scutur pe văile adânci; Mai trec vr'o cinci minute, și râuri turburate, Șiroaie rupând fagii, i-azvârlă peste stânci!... Și cât e de mic Omul când s-află pe un munte! Ce slabă-i e ființa în urlet d-element! Se vede cum
Emil Gârleanu - Pasăre de noapte
... Emil Gârleanu - Pasăre de noapte Pasăre de noapte de Emil Gârleanu O zi înăbușitoare ca aceasta nu mai coborâse Dumnezeu pe pământ. Se coșcovise scoarța copacilor, se scorojiseră frunzele, iarba se măcinase, pământul se ... apa niciodată. Până și buhna, cât era ea de greoaie, că nu-și întinsese niciodată încă aripile la zbor, cu penele ei înfoiate ca și cum i-ar sufla mereu un foi în coșul pieptului, cu capul ei buhos și nedormit, cu ochii nepotrivit de mari, ca de-mprumut, buhna, care pe vremea aceea era pasăre de zi, ca celelalte, și-a dezmorțit aripile și-a pornit-o la drum, să găsească un izvor, un pârâu, să bea ... așa, plecă puțin capul, și-n clipa aceea zări, chiar sub creanga pe care stătea, cum strălucește ceva. Ce să fie? se gândi buhna. Ochi de mâță sălbatică nu erau, fiindcă nu erau doi. Atunci? zbură jos, și care nu-i fu mirarea când simți pământul sub picioare jilav. Fusese pe ... ea, la rândul ei, să lumineze. Poate că Dumnezeu îi hărăzise darul ăsta să mai înfrumusețeze noaptea. Deci noaptea îi era dat ei să trăiască... De-atunci s-a deprins, încetul cu încetul, să vadă prin întuneric; și acuma
Ion Luca Caragiale - Națiunea română
... ar fi petrecut lucrul. Astfel, aveam corespondențe din Stambul, Vidin, Varna, Rusciuc, Poradin etc. și, ca să dăm o dimensiune convenabilă fiecărei corespondențe, peste faptul de care era vorba, turnam multă zeamă de fantazie, ș-apoi descrierea localității, notițe istorice și date statistice, mai toate luate dintr-un vechi, dar excelent pe vremea lui, dicționar de conversație. Națiunea română mergea cum nu mai mersese până atunci gazetă în țară. De unde până atunci gazetele politice nu se vindeau cu numărul, ci se împărțeau numai la abonați, tipărindu-se în cel mult 1.500-2.000 ... un congres european harta Peninsulei Balcanice nu se putea modifica - ce noimă va mai putea avea o gazetă care trăiește exclusiv cu corespondențe și telegrame de pe teatrul războiului? Așa mă gândeam eu; însă tovarășul meu, și mai optimist și mai prevăzător, socotea mai bine. - Dacă războiul se termină, cum e lucru aproape sigur, în favoarea armatelor creștine, nu se poate închipui ce eră de mișcare publică se va deschide în România independentă, după două veacuri și mai bine de restriște. Mișcarea economică și politică va lua un avânt nepomenit, și Națiunea română va fi
... Mihai Eminescu - Dormi! Dormi! de Mihai Eminescu De ce te temi? au nu ești tu cu mine? Las- ploaia doar să bată în ferești  Las- vântul trist prin arbori să suspine, Fii ... te uiți în podele? Uimită pari și pari a aștepta. Nu poți vedea cu ochii printre ele  Vrei să-ți aduci aminte de ceva? Lasă-te-n perini  eu îți voi da pace. Dormi tu  și lasă să rămân deștept. Pe când citesc, întotdeuna-mi place ... gura-abia deschisă-ncet respiri, De pe condei eu mân-atunci retrag. Pătrunde pacea tristele-mi gândiri. Frumoasă ești... o prea frumoasă fată. Ca marmura de albă-i a ta față. Îmi vine să alerg la tine-ndată Ș-astfel cum dormi să te cuprind în brață. Dar te-ai trezit... păcat! și nu mă-ndur. Dormi liniștit c-un braț pe după cap. Din când ... când cu ochiul eu te fur, Din când în când din mână cartea scap. Și-s fericit... Pulsează lunga vreme În orologi cu pașii uniformi... De ce te temi? Cu mine nu te teme! De
Ion Budai-Deleanu - Țiganiada:Cântecul a IX
... voioși De vin, și sătui de cârtaboși. Hârțoaga Zănoaghei chiar ne spune Din fir în păr, câte-au fost cântate. Scrie că Neanes avea strune De mătasă pe ceteră-încordate Și cum că șezând pe-o nocovală. În acest chip el cânta cu fală: [11] ,,Tânăr vânătoriu, de mult fără sporiu, După-un drăgălaș vâna sobolaș. De-ar fi și să moriu! (zisă vânătoriu) Drăguț sobolaș, ți-oi da de lăcaș. Haida hăi, căpăi, hai la la, hăi hăi! Prin desiș pe căi, hăi la la, căpăi! Așa din zori cu multe sudori Tinărul gonea ... ceste cetine Mă cunosc numa ca vânătoriu, Maica este-mi dulcea Vinere, Vânez inime blânde, tinere!... Iar' tu jură-te, pruncă tinără, Că-mi vei fi bună, eu-s AmĂ³r!..." Zisăi: ,,Juru-mă pe-astă pinară, Că pentru tine eu viiu și moriu!..." De-atunci pare că nu-s dulci fragile Cumu-s murele de-amor, dragile!..." Cântând Viorel, fetele toate De rușine fața-ș ascunsese Celor alte femei după spate, Dar' urechile nu-și închisese Și râdea pe-ascuns de cele mure A lui Viorel, mari, de pădure. [16] Bunul Parpangel cu cei de ...
... mult v-așteaptă! Cu strângere de inimă intrai la tată-meu care mă sărută pe frunte, îmi vorbi puțin după obiceiul lui, dar vedeam eu cum se lupta să învingă o lacrimă ce i se strecura de sub gene. Iar după ce ieșii de la dânsul, baba Ilinca care se ținea grapă de mine, mă duse în camera cu merinde, unde ședeau grămădite pe polițe, cutii cu rahat, șiraguri de smochine, cozonaci, păstrămuri, sticle cu vutci și vișnapuri, și câte și mai câte, de care duceam dorul la școală. — Na, gustă de ici, cuconașule, gustă de dincolo!... că la școală știu că vei fi mâncând pe sponci... Ce-i drept, gândeam eu în mine, mușcând când din cozonac, când din pastramă; decât o zi la școală mai bine două ... de lei. — Ferească Sfântul cât sunt de tari la pene sălbătăciunile aceste! zise moș Toma grădinarul. — Oare nimerit-am vreuna, moșule? — Da cum nu, mai pe toate; n-ați văzut cum curgea puful de pe ele? Era vederat că moș Toma voia să mă mângăie de neiscusința mea, de aceea încetai ...
Constantin Negruzzi - Muza de la Burdujăni
... Mai are ea niscai resturi de frumuseță? DRĂGĂNESCU. Ce are a face? O groază, frate! orice ț-ai închipui e mai puțin decât cum e în ființă. TEODORINI. Mări, ce spui? DRĂGĂNESCU. Te-i încredința când îi vide-o. TEODORINI. Planul meu e gata. Sub numele de neamț o să atac simțitatea ei, cochetăria sa sub acel de italian, și s-o fac s-o apuce năbădăicile sub acel de grec; las-pe mine, și haidem acasă la tine, trebuie să-mi fi adus costiumele; și fiindcă și casa ta e chiar alăture, n-a să urmeze zăbavă între vizitele mele. DRĂGĂNESCU. Toată nădejdea mea-i ... parcă nu-i cinstit lucru ce spune el aice? CALIOPI: Așa se pare deodată, dar, să vezi, înadins o zice; se cunoaște că-i om de gust. Zi înainte... Să vezi cum înobilează el ceea ce spune. STĂNICĂ: (cetind) . "Că siete corta e grosa, precum m-au asigurat mai multe persoane, mă jur... Dacă va fi cu volia d-tale... să te ieu de spoză." Spuză? ce va să zică el cu spuza? CALIOPI: . Spoză, va să zică soție, ne-nvățatule! STĂNICĂ: (cetind) . "De ...
Ștefan Octavian Iosif - Pintea
... umblînd cu turma, Întîlnește-n cale-o zînă : — Bună vremea, măi voinice ! — Bună inima, stăpînă ! — Spune-mi mie ce te doare Și de ce ești trist la față ? Poate eu voi fi în stare Să-ți ajut cu vreo povață... Pintea stă prostit și rîde... Ce să-i zică ?... Ce să-i ceară ? Mai nu crede, mai ... Și răspunde-așa,-ntr-o doară : — Dă-mi putere, sfîntă zînă, Ca să-i bat pe toți ciobanii ! I-aș snopi numai o dată, De m-ar pomeni cu anii !... — Dacă vrei să prinzi putere, Du-te, Pinteo, de te scaldă Colo-n iezer unde apa E ca laptele de caldă... Crișu lui ! Nici mai așteaptă Altă vorbă de la zînă, Face cum i-a fost porunca Și se-ntoarce glonț la stînă... Însă cînd ajunge-acolo, Stă la gînduri și se miră : Ori crescuse el ... și puie mintea ? Milă-i fu ca să-i mai bată, Și-a plecat în lume Pintea !... II Rătăcea acu prin codri, Uluit de bucurie, Și, copil fără de
... fiu? Eram ceea ce mă vezi: cămeșă albă, cu care se îmbracă oamenii. — Nu-i așa! Ai fost o sămânță, apoi o burueană, clătinată de vânt, ca toate buruenele: așa naltă, supțirea, tocmai de potriva mea; erai in cu floricică albastră, fata mea. Când ai fost crescut și copt, cum sunt eu acum, oamenii te-au smuls din pământ, te-au legat în fuioare, te-au pus copăcel și te-au lăsat la soare ca ... ai să te faci tearfă, din care se face scamă pentru bolnavii din spitale și pentru soldații răniți în bătălie. Apoi te caută, ca iarba de leac, să facă la fabrică din tine hârtie. — Mare minune mi-ai spus, dragă burueană, zise cămeșa. De-a fi așa, apoi toate lucrurile nu sunt ceea ce se văd, ci altăceva au fost odată, altăceva sunt acum și altăceva au să fie. — Tocmai ... înainte? Mătasa, frunză de dud întrată în pântecele unor gândaci. Varul, ce-a fost mai înainte? Dar funiile și odgoanele? ș.a. Femeile leneșe de la țară au cântecul acesta: Puseiu pânza, când da frunza, Ș-o gătiiu în Sân-Văsii Și-mi păru că mă grăbiiu... i de
... București, Oprișanu-n Stoienești! Ce-am văzut la Oprișanul N-am văzut nici la sultanul, Că el are-n câmp, la soare, Mii și sute de mioare... Ies în vară fătătoare; Berbeci are sute-ntregi, Cu cozile pe telegi, Și ciobani tot înarmați, Cu postavuri îmbrăcați, De nu crezi că sunt ciobani, Ci chiar neaoși căpitani. Nu mi-e ciudă de asta Cât mi-e ciudă de alta: Oprișanul încă-și are Herghelii în număr mare, Două, trei, cinci mii de iepe Tot alese și sirepe, Pintenoage la picioare Cu cergi albe pe spinare Și cu doi mânzi fiecare. Nu mi-e ciudă de asta Cât mi-e ciudă de alta: Oprișanul are-n sat Ogari, copoi de vânat, Cu zgărzi late, țintuite, Pe la margini poleite, Și mai are grajduri mari, Cu cincizeci de armăsari, Jumătate arăpești Și ceilalți moldovenești! Nu mi-e ciudă de asta Cât mi-e ciudă de alta: Scutarul lui Oprișan N-are față de țăran, Pe deasupra-i cu suman, Dar pe trup are catan Și cârligu-i de scutar Nu-i de-alun, nici de stejar, Ci de aur tot săpat Cu pietre scumpe lucrat, Și-n vârful cârligului Sub mâna scutarului Este-o ...
George Coșbuc - Blăstăm de mamă
... Și ea mândru s-a gătat, Haine albe și-a luat Și-apoi ambii au plecat Pe cărarea cea mai lată De voinici codreni călcată, Pe cărarea cunoscută De codreni voinici bătută. Iar pe cale cum mergeau Păsările-i urmăreau, Munții răi din grai grăiau: De când soarele e soare Și pe câmpuri floarea-i floare, Și de când e lumea lume N-a mai fost așa minune: Să meargă viul cu mortu Tot alăturea cu codru, Să meargă viul aproape ... iar s-a ridicat: Constantin era-ngropat VI Și Lenuța cât ce-ntra În sat, mult se minuna, Căci erau toate schimbate, Toate de jale sfărmate, Dar mai mult s-a minunat Când acasă c-a aflat Porțile stricate, rele, De puteai sări prin ele, Staulul stricat și gol, Iarbă mare prin ocol. Ea sărmana aștepta, Că frații vor alerga În prag a o-ntâmpina, Dar nimeni nu s-a ivit: Constantin n-a fi ... a mai suferit ea: A dat sfântul Dumnezeu Multe boale și mult rău Și-au murit feciorii mei Și-am rămas fără de ...