Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru ARUNCA O UMBRĂ
Rezultatele 121 - 130 din aproximativ 312 pentru ARUNCA O UMBRĂ.
Vasile Alecsandri - Dumbrava roșie
... în sânul nopții prin neagra-ntunecime Și către munți se-ndreaptă l-a codrilor desime? Din când în când sub nouri, trecând ca o săgeată, Clipește o lumină și ca prin vis arată Bătrâni cu fruntea goală plecată spre pământ, Femei cu prunci în brațe și pletele în vânt, Copile spăimântate mânând ... sân de mănăstiri. Dar unde sunt bărbații, voinicii, junii, tarii, Să-și apere părinții, nevestele și pruncii? Când suflă grea furtună pe ramurile luncii Ș-o zguduie, ș-o darmă, ah! unde sunt stejarii? Stejarii sunt la locul lor, față cu furtuna! . . . . . . . . . . . . . . . . Acum de zece zile și zece nopți totuna, Din munți și pân ... cu ochi semeț, Și Trotușan și Boldur, cu suflet îndrăzneț, Și unde Ștefan-vodă înfipt-a steagul său, Strigând la cer: Ajută-mi, o! sfinte Dumnezeu! III - TABĂRA LEȘEASCĂ Pe-o culme prelungită ard mii și mii de focuri Ca stele semănate în numeroase locuri. Se pare că tot cerul căzut e pe pământ Și c ... Inima zboară, raiul în cale-i se deschide. Și însă vântul nopții prin corturi vâjâiește, De tunete cumplite văzduhul clocotește, Ș-un glas pierdut în ...
... avea o putere de fier. Toată expresiunea în sine era d-o putere generoasă, deși infernală. Luă un ziar românesc. La pagina anunțurilor citi cu o semivoce sarcastică: Opera italiană... Ughenoții. — Ai vrea să fie română? zisei indiferent. — Se-nțelege. N-am putea avea o muzică... mai dulce și mai frumoasă ca cea italiană? — Nu ești venit de mult. — Nu. — Înțeleg, zisei. — De ce? — Oamenii ... câștigat prin ceva dreptul de-a se numi români; dar nu. Ei își urăsc țara lor mai rău și mai cumplit decât streinii. O privesc ca un exil, ca o supărătoare condițiune a existenței lor... ei sunt... cum o spun înșii, români de naștere, francezi în inimă — și dacă Franța le-ar procura semidocților noștri avantajele pe care le lăeî dă nefericita lor ... ideea românesc să fie mai mare decât uman, genial, frumos, în fine, fiți români și iar români, zise el încet și răgușit. — Cine s-o facă asta? Nu sunt toți astfel? Nu sunt toți numai receptivi — francezi, italieni, spanioli, tot — numai români nu? — O! nu trebuie oameni mulți pentru asta... Spiritul public este fapta puținor oameni. ...
... înaltele ziduri și se închin în treacăt țărânii eroilor. De ceealaltă parte a râului, un șir de munți acoperiți de arbori formează mănăstirii o statornică barieră, care o apără despre răsărit și oprește razele soarelui de a tulbura fără timp (la 1386) repaosul părinților. Oltul, în mărețele lui capricii, aci desfășoară ... regală. În acel tron spun că se odihnea Mircea, care se află pictat înăuntrul bisericii, june încă, după cum era când a fondat-o. Statura lui e de mijloc, chipul blând și voios, ochii mari și albaștri, părul casta- niu-blond și bucălat. O parte din îmbrăcămintea lui e vechiul costum al cavalerilor cruciați: veșmânt scurt și spată, călțuni și culți, la genunchi are cusuți în fir vulturi cu ... a reușit s-o scape cu promisiuni trimise hanului prin deputații săi, sau că Radu Șerban I, moștenitorul tronului, și boierii țării au liberat-o cu dare de bani, crezând că este o dezonoare generală să se afle în mâinile tătarilor familia unui astfel de om. Cât pentru maica lui, Teodora, pe care în anul 1599, în timpul ... ...
Elena Liliana Popescu - Imn Libertății
... lacrimi ce-nsoțesc convoaie de sclavi mânați înspre robie, Nefericirea vine-n valuri și-n treacăt ea ne părăsește, cum marea ce izbește-n maluri o clipă doar se regăsește. Și zbaterea-i necontenită pe care o privesc tăcut cu-o dragoste nețărmurită, îmi amintește de trecut... IV Aș vrea să știu, mă-ntreb, și cine mai poate-acum să mă ajute? Cetățile-s demult ruine ... pe-atunci, să se trezească făr' a fi dusă în ispită de slaba-i fire pământească? Un vis frumos trăiește veșnic chiar de o clipă scânteiază, precum o lumânare-n sfeșnic în jur lumină radiază. Iar dacă totul pârjolește – ne-nțelegând menirea-i sfântă – cel ce prin fapta-i îndrăznește și ... ar stăpâni cuvântul din drumul drept nu s-ar abate Când, în tăcerea-i știutoare și-n pacea-n sine regăsită, ar spune pentru fiecare o rugăciune-abia șoptită... VII Ce-i nou sub soare? Doar o clipă, ce-ntruna se împrospătează când sub a vremilor risipă Iluzia o-nveșmântează. Și-atunci mai veche-i decât Timpul de-n ea se-ntâmplă tot ce este: demult, când se născu Olimpul, doar Clipei îi dădu
Ion Luca Caragiale - Noaptea învierii
... comod pe cât de nobil. Dar nu numai pe calea producerii literatura-i exigentă, ci și pe calea judecării producerilor. Un exemplu. Ca să judeci o operă de artă, un tablou, o statuie, o simfonie, mai știu cu ce, îți trebuie, pe lângă gustul înnăscut, și o deprindere îndelungată, o anume pregătire, care nu se pot căpăta decât cu vremea. Un muzicant bătrân, om care și-a petrecut o viață cu cercetarea secretelor artei sale, nu îndrăznește a se pronunța așa dintr-o dată asupra valorii unei produceri de școală nouă. Un pictor, vechi meșter, nu poate judeca lucrarea altuia, trecând numai pe dinaintea ei, dintr-o singură aruncătură de ochi. Așa cu toate artele - afară de literatură. Și e de drept să fie așa; dacă, pentru ca să o faci cu succes, nu-ți trebuie altă pregătire decât scrisul, de ce ți-ar trebui mai mult decât cititul ca să o judeci cu competență? Știi să scrii? ești literat. Știi să citești? ești critic. Prin urmare, eu, care nu am învățat arta ce profesez, nu am ... unei sărutări de foc. Este tânărul și zburdalnicul copil favorit a lui Paște-Împărat, este minunatul făt-frumos April cu părul auriu, care o ia în brațe pe adormita fecioară, ...
Ion Luca Caragiale - Un artist
... rupe la vreme copilul din mamă, acea încărcare de simțiri caută să se rupă din sufletul nostru: trebuie înapoiată cui ne-a dat-o. Ascunsă-n noi, ne muncește, ne chinuie, nu ne dă pace pân' ce n-o întoarcem în dar lumii, care n-o recunoaște și n-o primește decât învăluită în fâșii smulse din sufletul nostru — pecetia sincerității darului. Dar e oare un mijloc mai puternic ca să ne scăpăm de ... al Bărăganului! Să lăsăm însă astea și să venim la artistul meu — bărbierul care mi-a ras întâi barba și care mi-o rade și acuma... întâi o rădeam că n-o aveam, azi o raz că o am — albă... Bărbierul meu a fost în tinerețe corist la teatru. Știe să cânte cu ghitara, cu flautul și cu țimbalul â ... fire de păr de toate nuanțele posibile: ea înfățișează un munte depărtat în fund; pe vârful lui stă un călător, iar la poale i curge o apă mare; dincoace de apă e un cioban, care pășunează o turmă de o ...
Barbu Ștefănescu-Delavrancea - Fata moșului
... măritam fete, beam o butie, luam o casă în spinare, atingeam cerul cu deștul și țineam douăzeci ca voi la subțioară, treizeci în brâu și-o sută în sân. Iacă, e un basm cu ghicitoare vorba mea și, de vreți, am să vi-l spun, dacă mi-o face poala căpătâi o fată frumoasă. — Mai e vorbă? Vrem, vrem! — Uite, vin' la mine. — Ba la mine! — Ba la mine, că-ți caut în ... nici noaptea cu spuzeala de stele, nici zorile cu revărsatul lor, nici curcubeiele n-ar fi întrecut acest palat, minunea minunilor. În pragul porții bâzâia o albină, care se roti o dată și trecu în pasăre, se roti a doua oară și se prefăcu într-o ciută, se roti a treia oară și se prefăcu într-o fecioară albă ca laptele, cu părul ca un abur auriu. — Intră, îi zise ea, intră, că trebuie să fii om bun, altfel, fără să ... Murgii, și vi se va împlini dorința, că știu ce vânturi te-au adus pe la mine. Unchiașul îi sărută poala și se șterse cu o cută pe la ochi, îi sărută mâna dreaptă, i- ...
Ștefan Octavian Iosif - Către lună
... Ştefan Octavian Iosif - Către lună Către lună de Ștefan Octavian Iosif Lună, tu, care te duci peste zi, O, ce se-ntâmplă cu tine? Spune, crăiasă a nopților și Candelă a nopților line! Torță de-argint ce spânzură-n cer ... pe geamuri. Tu, ce-n frumoasele nopți de florar Și-n drăgăstoasa lui lună, Când își recapătă versul ei clar Privighetoarea nebună, Tu, care spânzuri o candelă sus, Albă în noaptea cea sumbră, Și luminezi pe divinul Isus, Chipu-i ce luce din umbră, Tu, ce pe vârfuri de brazi îți strecori Horbota, albă podoabă, Duci în genune albastrele flori Care pălesc prea degrabă. Tu, care rătăcitoare năluci Faci ...
Vasile Alecsandri - Român Grue Grozovanul
... mănăstire; Dacă vedea și vedea, Grue vreme nu pierdea, Două cruci numai făcea, Doamne-ajută! el zicea, Bardă-n mână apuca Și-n tătari se arunca Ca un vânt înviforat Într-un lan de grâu uscat. ,,Aman!" ei cu toți răcneau [11] Și din fața-i toți piereau! Dacă vedea și ... cal îi trebuia. El afară mi-l scotea, Frumușel mi-l înșeua, Înșeua și-l înfrâua Și pe ochi îl săruta Și pe dânsul s-arunca. Trei dezbinuri că mi-i da, Scântei verzi din ochi îi da, [13] Și deodată s-arăta Chiar la ușa cortului Sub stejarul mortului. Ghirai ... rodește, Că mult bine-n lume face Sufletul să și-l împace. Creștinează [19] Și botează, Da de fin Câte-un tretin Și de fină O tretină. Și cunună fete mari, Fără grijă de tătari, Și ridică mănastiri Pentru timp de năvăliri, [20] Iar pe negru sprintenel Îl face frate cu ... stejarul mortului din baladă să fie chiar acel din tradiție. ↑ Adică nevestele mârzacilor și tătarilor de gloată. Mârzacii erau de sânge hănesc și formau o castă puternică între tătari. Numele lor era Myrza. ↑ Românii dau numele de păgân la toate neamurile ce nu erau de religia lui și cu ...
Vasile Alecsandri - Despot Vodă
... eu. Greu e suișul, frate!... Dă-mi mâna. DESPOT Ține. LASKI (sărind pe scenă) Greu! Uf!... Caldu-i!... de m-ai stoarce ai face, zău, o baltă. (Se pune jos la rădăcina bradului.) A fost un timp odată când stânca cea mai naltă Mi ți-o urcam eu, Laski, ca cerbul cel ușor. Acum simt ca o cange înfiptă în picior, Și pare că mă trage... DESPOT La deal? LASKI Ba nu, la vale. DESPOT Oricum, ești verde încă și ai oțel ... Și are mii de nade a scumpelor plăceri, Copile, ah! ce copile!... muieri, ah! ce muieri! Îți fură ochii, mintea, și inima ți-o fură C-o rază de sub geană, c-un zâmbet de pe gură. Și însă moldovenii orbi, crunți, nepăsători, Stropesc ades cu sânge grădina lor de flori. DESPOT ... voi merge... Născut pe-al mării mal, Deprins sunt din pruncie să lupt cu-al mării val. Voi ști să-nfrunt eu soarta. LASKI Înfrunt-o bărbătește; Iar dacă ea de tine ar râde muierește, Găsind că nu ești vrednic de-a fi ce zici c-ai fost, Atunci ... ...
Vasile Alecsandri - Mănăstirea Argeșului
... frate. Deci dacă vroiți Ca să isprăviți Sfânta mănastire Pentru pomenire, Noi să ne-apucăm Cu toți să jurăm Și să ne legăm Taina s-o păstrăm: Ș-orice soțioară, Orice surioară Mâini în zori de zi Întâi s-a ivi, Pe ea s-o jertfim În zid s-o zidim!" [5] III Iată-n zori de zi Manea se trezi, Ș-apoi se sui Pe grad de nuiele Și mai sus, pe schele, Și ... Când, vai! Ce zărea? Cine că venea? Soțioara lui, Floarea câmpului! Ea s-apropia Și îi aducea Prânz de mâncătură, Vin de băutură. Cât el o zărea, Inima-i sărea, În genunchi cădea Și plângând zicea: ,,Dă, Doamne, pe lume O ploaie cu spume, Să facă pâraie, Să curgă șiroaie, Apele să crească, Mândra să-mi oprească, S-o oprească-n vale S-o-ntoarcă din cale! Domnul se-ndura, Ruga-i asculta, Norii aduna, Ceru-ntuneca Și curgea deodată Ploaie spumegată Ce face pâraie Și umflă șiroaie. Dar ... mereu venea, Pe drum șovăia Și s-apropia Și amar de ea, Iată c-ajungea! IV Meșterii cei mari Calfe și zidari, Mult înveselea Dacă o vedea, Iar Manea turba, Mândra-și săruta, În brațe-o