Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru ÎNSĂ
Rezultatele 121 - 130 din aproximativ 1235 pentru ÎNSĂ.
Paul Zarifopol - Artă și virtuozitate
... în aceste strofe sunt o sumă de idei nepermise. Zarzavaturile și, mai întâi, tocmai spanacul; apoi varză roșie, în sfârșit, ardei. În versuri, toate astea. Însă cântecul de pitpalac ce se îngână cu fluierul, pe-nserate, în peisaj potrivit, e fără nici o îndoială poetic. Asemenea argintul apei, cerul argint viu ... Câmpuri verzi, luminoase, așa cum descriu literații primăvara. Opalul. Lapte stricat. trebuie să dispui de aptitudini ce, la un loc, se numesc, convenabil, spirit. Poetul însă ar fi vrut să scrie cu miresme de culori. Dar culori și miruri se prefăceau în cuvinte negre, la fel cu toate civintele. Și întreba ... unui altar, și de un dascăl care adăuga înțeles semnelor prin care cel mut din naștere arăta necontenit spre icoană și spre gura lui. Poate însă că pentru ceea ce voia să ne spună acum îi fusese luat graiul din început. Maniu vorbește din pătimirile sale artistice de vizual blestemat. Poezia ... și la poznaș, o conștiință rafinată de valorile acustice ale graiului românesc le găsește cititorul bine deprins în orice duzină de pagini scrise de Maniu; însă mai sigur, cred, în afară de unele tablouri din Jupânul care făcea aur și din Lângă pământ (În zăvoiul piticului, Drumul de noapte, Fântâna părăsită ...
Paul Zarifopol - Delicate lucruri vechi
... rămas până azi, poate numai până ieri, provincia conservării elegante. Sfioasele umbre ce joacă în romanul acesta ne apar desigur familiare nouă, moldovenilor; ne apar însă ca amintiri de demult, tot așa cum de demult ne sună numele eroinei Adela! Locale și trecute, figurile acestea și mișcările lor captivează prin un ... care-i este alcătuit sufletul. Atât de completă îi este expunerea, încât ușor se poate demonstra cuprinsul intim al cărții prin citate textuale. Mă tem însă că deloc nu-mi va fi ușor a manopera potrivit lumina, pentru a înfățișa cititorilor situați în o prea exclusivă actualitate ... a unei alarmante obsesiuni. Normal, apelativele acelea le substituim, în semnificare socială, fără a ne preocupa de realitățile sexuale ce le corespund; însă doctorul Codrescu ia lucrurile altminteri: el se gândește la preciziuni anatomice și fiziologice, și-i e infinit rușine să zică luni dimineața Doamnă unei tinere ... capra trăsurii rotunzimea de zăpadă îi sidefează o clipă voalul negru al ciorapului, doctorul Codrescu renunță a mai nota ce simte. E paroxismal. Însă diavolul nu se odihnește. Adela se lovise la un picior. Doctorul trebuie să o examineze, și grozăvia se întâmplă: îi vede piciorul gol. De azi ...
Constantin Dobrogeanu-Gherea - Munca creatoare și munca-exercițiu
... faptul că e mult mai rară. De altmintrelea o diferențiere absolută a acestor două munci e cu putință numai în abstracție, în realitate însă nu poate să fie între oameni normal organizați un reprezentant pur al unei munci; fiecare le realizează pe amândouă și dacă am vorbit de două ... țări întru atâta întru cât e vorba de răspândirea cunoștințelor dobândite, predomnește munca-exercițiu intelectual, decât aice munca creatoare joacă un rol mai mare. Este însă o ramură a vieții și activității omenești unde munca creatoare predomnește aproape exclusiv, aceasta e arta. Aceasta e atât de adevărat, încât uneori ... Sunt mulți care socotesc că crearea științifică e tot artă, e tot creare artistică. Pentru aceștia activitatea unui învățat, întrucât adună cunoștințele, e activitate științifică, însă întrucât inventează și creează în știință, învățatul e artist. Genialul Helmholz a arătat deosebirea între crearea științifică și artistică, dar și la el ... desigur la tragicul lui sfârșit? Și câți dintre acei care se prefac că o înțeleg, nu o fac decât de modă, de rușine; în realitate însă se uită cu dispreț la volumul subțire, pentru copierea căruia ar ajunge cu prisos o zi. Tot acestei nepriceperi, în parte, i se datorește potopul ...
George Coșbuc - Filozofii și plugarii
... sfetnicii se fac ocol: Pentru dânșii, cum se vede, cată vâjul numa-n gol! Moșule, mai spune-mi una! Văd bine că ești slab tare Însă niște oi cu lapte, să le mulgi ai fi în stare? Zise craiul, și cu zâmbet către sfetnici lung privi, Și-apoi vâjului, cu stângul ... pasă! Pot să mulg oile, doamne, de la asta nu mă trag; Chiar berbeci încă ți-aș mulge, de ți-ar fi mai mare drag! Însă, n-am cu dor pe nime să-mi deie berbecii-n strungă! Fii pe pace! zise craiul, și noroc o să te-ajungă! M-oi ... e, zău, deloc cuminte, E nebun! Atâta-i totul!... La-ntrebarea cea dintâi A răspuns moșneagul bine, a vorbit cu căpătâi; Însă cât și-a deschis gura la a doua întrebare Am văzut pe loc că dânsul logică firească n-are, Nu cunoaște ... capul, sărmanii, au cercat în mii de părți, Au citit prin lexicoane, prin gramatici și-alte cărți, Au ținut consiliu mare; sfătuiescu-se, s-adună. Însă vai, Frustra conatur cui Deus non... pace bună! Bolboresc și schimbă fețe, zor de spaimă mi-i apucă! Ultima speranță numai este că ei să ...
... Mihu are doi feciori voinici și o fiică frumoasă. Feciorii, fiindcă sunt doi și feciori, oricât de voinici ar fi, stau sub porunca părintească; Marta însă e una singură, adică nu mai are în casă pe nimeni deopotrivă cu dânsa. Încă pe când era în fașe, Marta avea obiceiul de a ... numai așa, ca să nu tacă, cei ce n-au ce face le pun floare la ureche. Cu totul fără nici un temei nu sunt însă nici vorbele babelor. Prea se potrivesc tinerii la stare și la făptură, prea sunt deopotrivă în sat și-n șapte sate! E vorba, cine-a ... câte o doină plină de duioșie, încât oprea răsuflarea celor ce-l ascultau. Din când în când, numai arareori, scotea Miron fluierașul său; îl scotea însă totdeauna când Marta îl ruga; ba era chiar destul ca ea să privească la șerpar, pentru ca Miron să puie mâna pe piept, gata de ... nu zică ba, mai ales știind să-l roage atât de frumos cum avea obiceiul. Fetele dar, când voiau să asculte, rugau pe Marta; Marta însă mai totdeauna le răspundea că Miron nu voiește, fiindcă nu e tocmai în voia lui cea bună. Numai din când în când, foarte arareori, Marta ...
Ion Budai-Deleanu - Țiganiada:Cântecul a V
... Abea-în urmă și ia să deșteaptă Ș-uitându-și de arme, de bătălie, ApucĂ fuga cea sănătoasă Năzuind la tufa cea mai deasă. [4] Însă-acuma nu e cu putință CĂneva să scape, să să-ascundă; Pentru-aceaia toți cu bizuință Acolo să bagă și s-afundă Unde văd ... acum avea chief să să și bată, Dar' ceata muntenească fuga-întinsă Ș-altul nu era nime cu care Să-ș' poată stâmpăra râvna mare. Însă, de-ar fi-inimă și vărtute La om, tot într-aceaiaș' măsură Cu gura,-o! câte și câte sute De viteji ar fi biruiți cu ...
... lăsați pe mâni? — Auzi vorbă!... Și de ce m-aș teme?... Vremea e liniștită, drumul bun, și șargul iute de picior. — Așa este, însă mă veți ierta să vă spun că mâni e Sfântul Andrei. — Ei și?... — Apoi, dă?... nopatea înspre Sfântul Andrei știți că umblă lupii ... îmi curmeziși drumul. Îi dădui un foc din fugă ca să nu zică că a trecut fără cinstea cuvenită pe lângă un vânător, însă el numai va fi știind de i-a rămas cojocul întreg sau ciuruit. Iată zării curțile nalte ale lui Neagu, a căror ... venit între noi, vecine; astăzi nunta, mâni vânatul. Cu inima strânsă mă apropiei de Elena pentru a-i zice câteva cuvinte de urare, însă numai fruntea mea se aplecă dinaintea ei, iar vorbele îmi amorțiră pe limbă. Elena atunci se uită lung la mine, parcă mi-ar fi gâcit ... a Anului Nou! Anul Nou!... Măria-sa a binevoit să mă ierte!... Curios, această veste nu-mi făcu nici o bucurie. Văzând însă că ușa temniței se deschide, ieșii fără să știu încotro mă duc. Eram pe stradă. Casele cele nalte cu balcoanele de fier, droștele care se ...
Vasile Alecsandri - Introducere la scrisorile lui Ion Ghica către Vasile Alecsandri
... de vreo lucrare mai serioasă și ziua trece făr-a băga de seamă dacă ninge și dacă suflă crivățul. Sunt zile în care... însă te văd zâmbind și clătinând din cap... sunt zile în care ies pe afară, învelit cu blana nr. 3, și fac o primblare scurtă, de ... totdeauna pline de veselie sau de uimire, pline de încântări culese în grădina trecutului, sau de visuri patriotice vânate pe câmpul viitorului necunoscut. Am îmbătrânit însă fără a pierde patima acestui vânat, căci dintre toate pasiunile omenești amorul de patrie este singurul care nu se stinge niciodată. Dacă am ... locuitor de țară, retras în pașnica singurătate de la Mircești, apreciator și iubitor de roduri intelectuale, îți mulțumesc cu sinceritate pentru corespondența ta îmbelșugată. Totodată însă mă îngân cu ademenitoarea speranță că vei da un frate gemene volumului tău, dacă nu mai mulți. Tu ai încă un tezaur de suvenire care ...
... cântec al titanicelor zile, Fața lui se luminează de un zâmbet, e răpit... Vitejia îi uimește, perșii mor, e mulțumit, Leonida îi sfărâmă: Thermopile! Thermopile! Însă ei când se înalță prin al muzicii transport Și cuvântul libertate când pe buze le răsună, Cruntul agă se ridică și c-o furie nebună ... corabia întreagă când de somn e-ngreuiată, Aga cheamă înăuntru pe zyfatul prefăcut Și în ochi privindu-l strigă: Câine, spune-mi ce-ai văzut! Însă dacă a ta vorbă ar voi să mă înșele, Dacă lacomul tău suflet e vânzării închinat, Vai de tine, n-am să aflu ... țărmuri, noaptea-n umbră stau la pândă. Bine, câine, zice Aga, voi vedea dac-ai mințit! Și-nchinându-se judeul ca un șarpe iese-afară. Însă luna prin ferestre se răsfrânge liniștit, Troienind cuprinsul tainic cu a ei lumină clară, Și Osman lângă Zopira uită grija ce-l pătrunde ... sunt cazacii, negreșit. Aga strigă: Șoimi de mare, îndreptați într-înșii tunul! Spre Stambul că-i poartă gândul mi-a spus jidovul hain, Însă jur pe semilună că peri-vor pân la unul, Pentru fiecare-n parte născoci-voi câte-un chin... În zadar s-a pus ...
... s-a dus prin țară Poveste și veste, Și-apoi nu-i poveste, Firei plăcea tare Feciorul pe care Fată-sa-l iubea, Însă el n-avea Averi grămădite, N-avea căsi și vite; Fira deci fierbea Și mi se ciudea, Căci dânsa voia Fata-i să iubească Pe ... au spus vecinii, Oamenii și finii Să nu-și bată gândul Unde nu-i cu rândul, Să n-apuce codru, Unde nu-i cu modru. Însă Fira sta, Sta și cugeta, Mult se frământa Și-ntrebat-a iară Prin lume și țară Și-a-ntrebat anume Prin ... gândi, Și-apoi va veni Și-al tău Ionel, Iară dacă el Plânge după tine, Atuncea vezi bine, Că el te iubește De se prăpădește, Însă dacă el Nu va fi-ntristat, Nice supărat, Atunci nu te are Dragă, cum îți pare Ție, că te are! Ana-ntâi râdea, Căci bine ... veseloasă Cât ce-l vede-n casă, Prinde-a suspina, Prinde-a lăcrima, Prinde-n gura mare Să geamă mai tare. Însă cum plângea Inima-i râdea: Dinafară plânsul La inimă râsul, Pe limbă suspinul Sub limbă veninul. Ana tremura, Fira cuvânta, Vezi drăguța ta?! Doamne, Doamne ...
George Topîrceanu - Pe un volum de Eminescu
... dar nu se pot confunda. Eminescu a fost un artist atât de mare pe cât a fost poet. Nici un critic însă nu a analizat definitiv structura intimă a poeziei sale; nimene nu s-a coborât în laborator să surprindă tainele ... a ajutat pe poet să găsească tocmai „umbletulâ€� și „portulâ€� e fără îndoială sinceritatea lui absolută, de care voi pomeni mai departe. Aici însă e vorba numai de procedeele artistice, iar nu de însușirile sufletești care au condiționat aceste procedee.) Așadar, la cele spuse în primul vers se alătură ... care nu se va lecui niciodată. Un soliloc. Singur el e în stare să-și priceapă opera pe care totuși o oferă cititorilor. Procedeul lui, însă, nu exclude posibilitatea unor imagini noi și câteodată admirabile. E și greu să bați câmpii așa, fără să găsești din întâmplare câte o floare rară ... care n-ai găsi-o dacă ai fi nevoit să străbați drumul sever al unui șir de idei. Tocmai acestea derutează pe unii cititori. Oricum, însă, cu toată aparența lui de farsor, poetul ni se pare, în fond, și mai naiv decât admiratorii lui... În cele mai multe cazuri ...