Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru MAI MARE
Rezultatele 1191 - 1200 din aproximativ 1828 pentru MAI MARE.
Vasile Alecsandri - Visul lui Petru Rareș
... ia cuvânt: „Așa-i rândul pre pământ! Cine-i slab, vrea a fi tare, Cine-i mic, vrea a fi mare, Căci domnia-i dulce pom Care farmecă pe om!â€� „Fie bine, fie rău, Da-ne-ar sfântul Dumnezeu Un alt Ștefan la domnie ... â€� Când un vultur aurit Sus, pe cerul înnegrit, Lucind falnic ca un soare, Zicea:„Petre, frățioare, Cât de nalt e zborul meu, Mult mai nalt va fi al tău!â€� Când un lanț întins de munți Cu-ai lui codri deși, cărunți, Se-nchinau voios în cale; Și din ... dă ție, Ca să-i fii tu mire blând, Domn viteaz, dup-a ei gând. Iată deci că ne-nchinăm Și-n glas mare îți urăm: Să trăiască-a a ta mărire Ani mulți plini de strălucire Pentru-a țării bun noroc, Pentru-a ... L-a pus drept la locul său! Note ↑ Acest domn a fost fiu bastard a lui Ștefan cel Mare. Mama lui era văduva unui păscar; și însuși Petru era cunoscut sub numele de Majă, pănă a nu să sui pe tron. (n ...
Grigore Alexandrescu - Cântec vechi (Alexandrescu)
... la Stefan-Vodă S-au strâns boierii la vorbă; Stau închiși, se sfătuiesc: Ostașii la uși păzesc. Crez, vreun bine nu gătesc, Ce știi ce mai născocesc! — "Beți, boieri, și ospătați, Și în urmă vă culcați, Și vă sculați în prânz mare Să plecați la vânătoare După păsări gălbioare , Ce sunt lesne la vânare Și ușoare la purtare, Când îți avea vreun zor mare. Noi le vânăm asudând, Iar voi pe saltea șezând, Căci ne jupuiți pe noi Și vă-mbogățiți pe voi! Da-va Dumnezeu cel mare Să facem noi vânătoare, Cu flintulița-n spinare După corbi cu barba mare
Mihai Eminescu - Moartea lui Ioan Vestimie
... Mihai Eminescu - Moartea lui Ioan Vestimie Moartea lui Ioan Vestimie de Mihai Eminescu 1. Ioan Vestimie nici nu era predispus să fie vrun om mare, nici pretindea să fie. Se poate însă că era mai lipsit de invidie decât alții, că recunoștea cu multă ușurință meritele altora și nemeritele sale, din care cauză lumea-i zicea că e un spirit ... suflet era o estremă mulțumire, un sentiment de ușurare a inimei. Când se trezi acuma, se trezi nu acasă, ci 'ntr-o grădină mare și frumoasă, pe arborii căreia atârna omăt. Vro câțiva copii se jucau cu bulgări de zăpadă și fugeau repede prin grădină, iar într-alt loc ... și râsul și vorbele lor mă dureau, azi... — Ai dreptate, dar unde mergem? — Ce fel? Tu nu știi încă? Dar voi să-l mai văz o dată; el doarme acuma și visează la mine și sufletul lui mă atrage, mă atrage ca un magnet... Ciudat era că Ioan nu ... că-și pierduse în parte memoria, apoi sentimentul că cu ușurință poate intra oriunde voiește, poate face tot ce voiește, al treilea sentiment, dar cel mai ...
Mihai Eminescu - Pentru tălmăcirea aforismelor lui Schopenhauer
... formei, ce vie se dezvoaltă. LUCREȚIU Vezi prin oraș frecându-se cela și iar la palatu-i Vine degrab, deși de urât fugise de dânsul, Mai îndemână deloc nu se simte aici ori aiurea. Vezi-l mânând telegarii; la țară aleargă c-o grabă, Parcă gonește cu zor să stingă vro ... sunt Ce nu le au? Iar unii nici grijă nu duc să le aibă. * Cerul deasupra-ți schimbi, nu sufletul, marea trecând-o. GELLERT Cele mai bune daruri sunt Cu-admiratori puțini de tot. Căci cei mai mulți de pre pământ Ce-i rău drept bine îl socot. Aceasta orișicând se vede Și ca o ciumă pare-a fi. Dar ...
Vasile Alecsandri - Un salon din Iași
... doamna mea, nu caut într-un bal decât petrecere și nu cer alta decât să am cavaleri plăcuți pentru joc. ROCHIA DE CATIFEA (zâmbind) : Și mai ales pe vărul d-tale aghiotantul. Nu-i așa? ROCHIA DE CREP (tulburându-se) : Aghiotantul?... vărul meu?... Pentru ce mai ales el? ROCHIA DE CATIFEA (cu glas prietenesc) : Ascultă, draga mea, știi cât te iubesc, și cred că nu te-i supăra de cele ce ... ei, în vreme ce aghiotantul se apropie de dama care poartă rochie de catifea vișinie.) ROCHIA DE CATIFEA (foarte grațioasă) : Unde-oi scrie că-ți mai aduci aminte de prietene și că te apropii de ele! AGHIOTANTUL: Doamna mea, am avut totdeauna de mare plăcere a mă g[...]n compania d-tale, și dar... ROCHIA DE CATIFEA (iute) : Și dar, vii să mă poftești la cel dintâi ... Se pune pe canapea, fără voie, și în vreme ce Rochia de catifea îi înșiră o mulțime de vorbe măgulitoare, el se posomorăște cu atât mai mult că zărește mai departe pe verișoara lui, care, ochindu-l cu coada ochiului, se face că ascultă cu multă plăcere complimentele ce-i adresează D. Lângă ușa salonului ...
... făcui un mărgăritar stropit cu aur și mărgăritarul îl aruncai în fundul unei mări. Mărimea fiind numai relativă, astfel încât ceea ce nouă ni-i mare altora li se pare mic, se-nțelege că atomii microscopici din acel mărgăritar a cărui margini le era cerul, stropii -stele și lună ... lucrare ăeraî astfel încât, oricât volumul lor devenea de mic, ura lor era tot aceeași, încât mărgăritarul trebuia să crape de ură. Îl aruncai în mare și mă-ntorsei la iubita mea din lună, căreiaă-iî povestii toate ce făcusem. Iubitei mele îi făcui haina de-un gaz albastru, deși străveziu ... care, rămâind pe sânul ei, străluceau pe albul ei corp până ce, uscându-se într-un cerșaf țesut din argint, corpul ei alb era și mai neted, și mai dulce, și mai strălucit. Adesea ea se prefăcea că se supără și se ascundea prin tufișele labirinticei grădini. Deși o strigam, ea nu răspundea până ce nu-mi ... le vărsă pe masă. Astfel jucam cărți pe o frumoasă masă de marmură, și jocul nostru era o poveste lungă și încurcată, căreia nu-i mai ...
Alexandru Vlahuță - Slăvit e versul
... n-ai nimic de spus. Se deapănă pe rânduri, ca firul de pe fus, Din volbura de vorbe se deapănă ușor Un cântec ce sporește, mai larg, tot mai sonor, E opera vrăjită ce din nimic se-ncheagă, Și nu-i nici o nevoie ca lumea s-o-nțeleagă. În vers e mântuirea când ... ngustă făcând un labirint. Nici șir, nici sens... Acestea ne-ar dezvăli secretul, Am ști ce spui, ce cugeți. Și, pentru noi, poetul Cu cât mai nențeles e, cu-atât e mai profund. Ce mici devin chiar zeii când nu se mai ascund! Din patru-n patru versuri, și plan, și ritmu-ți schimbă, Ca tot ce scrii să pară că-i scris în altă limbă. La ... el psalmodic versul silabele să-și joace, În fierbere de glasuri, ca apa la răstoace. Iar toată poezia cui sens ar vrea să-i cate Mai limpede să-i pară citită de-a-ndarate. De-o scrii să fie pleavă în spulberarea vremii, Au strigăt nou în plenul cinstitei ... sau pe-ndelete, Și-n orice danț retoric, tu nu uita, poete, Că vorba-i ca și omul în lume sau în artă Cu atât mai jucăușă, cu cât e
... beau dintr-o cupă viața țării lor. P-a fecioarei frunte, aste sărbători Nu puneau plăpânde și suave flori. IV Noaptea toate seamăn mai spăimântătoare, Moartea le-mprumută vălul de teroare. Conjurați d-odată, în orgia lor, Ei se dau ca mieii la cei ce-i omor. Ștefan pune ... s-unește Cu teroarea morții și pe toți uimește. Zorile se varsă. Pe cetatea lată Către cer se-nalță flacăra turbată. Junele bacante, bete, despletite, Mai cătând cu gura sărutări dorite, Cu amanții tineri, spectacol amar! Într-un râu de flăcări, repede dispar. Iar Corvin cel mare
Ion Luca Caragiale - Accelerat no. 17
... să scap trenul!... Apoi, luându-și bagajul și biletul, trage la o parte pe fecior și îi șoptește pripit și cu un aer foarte sever. Mai sunt două minute. Domnul, ajutat de fecior, se suie în vagon unde e negustorul. Acesta, îndată ce s-a suit domnul, trece din ... și pleacă. — Aveți cartă permanentă? întreabă domnul. Sunteți poate la Senat... — Ba nu... am bilet de abonament... Am multe alergături și-mi vine mai ieftin... Chitila... — Puțină lume astăzi în tren. În tot vagonul suntem numai noi și încă un pasager în alt cupeu. E bine... putem dormi ... niciodată în tren, zice negustorul... Știți, umblu cu bani... Pungași... — Frate, să fie adevărat?... — Ei, bravos! Nu s-a-ntâmplat și mai acu o lună?... — Eu, drept să-ți spun, nu m-am gândit niciodată... S-o fi întâmplat așa o dată. — Numa o dată ... să se răcorească puțin în coridor. Peste câteva momente, domnul se reîntoarce la locul lui. — Mă rog — zice provincialul — trenul ăsta se mai oprește undeva până la Ploești? — Da... la Periș, două minute. — La Ploești, ne dăm jos, să luărn câte-o dulceață... — ...Ne dăm ...
Dimitrie Bolintineanu - Copilașii
... ne scaldă; Austrul ne-adoarme lin În duiosul lui suspin, Iar a nopții stea tăcută Cu dulci raze ne sărută. Dar noi nu mai adormim De când plânsul ți-auzim, Maica noastră, nu mai plânge, Plânsu-ți inima ne frânge!" Sora mare-era mireasă Dalbă, mândră-mpărăteasă. Sora mare tot aude Și cu-aceste gânduri crude — ,,Împărate, zise ea, Dacă mâine n-ăi tăia Cei doi brazi ce fruntea-nclină Pe fereastra din ...
Vasile Alecsandri - Ștefăniță Vodă
... să mi-i împac, Să-mi fie traiul pe plac!" Copilița nu sfârșea Și Domnul astfel grăia: ,,Copiliță, mândruliță, Cu sân alb de porumbiță, Nu mai plânge, că-n curând Împlini-voi al tău gând. Voi, boieri ce ospătați, Stați și nu mai închinați, Cuvântul să-mi ascultați Toți călări și înarmați Cu săgeți, cu buzdugane, Și la brâie cu arcane, Ca să mergem despre soare Să facem ... schimba, Gluga lui își arunca Și deodată se-arăta Cu zelar, cu buzdugan, Cu haine de căpitan. Apoi drept la Domn căta Și-n glas mare cuvânta: ,,Alei! Doamne din domnie! Ieri ai fost dat la beție; Astăzi veniși la trezie, Dar n-ai prins la cuminție. Ce păcate te-au ... Lângă el cât îi zărea, Mihul astfel le grăia: ,,Frații mei, neferii mei, Lotri, puișori de zmei! Îl vedeți voi pe ist om? El e mare, căci e Domn, Dar, cât e de Domn și mare, Minte coaptă încă n-are! Hai, copii, de mi-l luați, Prin săbii să-l fluturați, Dar nimic să nu-i stricați, Cale bună să ...