Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru L����I
Rezultatele 1191 - 1200 din aproximativ 2105 pentru L����I.
Ion Luca Caragiale - Pomada fermecată
... a desperat. Cu nestrămutată încredere într-un “viitor mai mare, mai bun, mai frumosâ€�, el a urmat fără preget să caute ce-i trebuia — pomada fermecată — și iată că, în fine, providența i-a încununat cu prisos strădania seculară, dându-i acum de curând ceva mai mult decât el ar fi îndrăznit să-și închipuie a spera. Acesta este de aminteri un obicei cunoscut ... ci pline biruinți!â€� Lume nouă... senină... răul... năzuinți... chinuri... biruinți... Așa e că am un ideal social? Apoi, dacă am un ideal social, nu-i așa că am ajuns talentat? și poate încet-încet, tot dând cu pomadă, s-ajung și genial. Nu-i decât idealul social în artă! Dar ceva mai mult, nici nu se poate să fie talent sau geniu fără să fi întrebuințat pomada mea. â ... recentă. — Așa? strig eu, fără să-mi pierz cumpătul. Ia stăi, să vezi! Și pun mâna în borcanul meu cu pomadă și-ncep să-i frec si pe Anacreon, și pe Machiavelli, și pe toți, și-i frec, și-i
... Mihai Eminescu - Maria Tudor Maria Tudor de Mihai Eminescu De ce cu ochii-ncremeniți sub bolte De marmur  tu-l privești cu spaimă crudă? Pândești ca leii, fruntea ta asudă Și pumnu-ți vra mânia-i s-o dezvolte. Secerătorul tău l-ai pus la trudă Și snopi de viețe sunt a lui recolte; Pentru-al lui cap ai înfruntat revolte Și astăzi simți că ...
Barbu Ștefănescu-Delavrancea - Irinel
... pe amândoi obrajii: "Iorgule, Iorgule, plângi, Iorgule, pe acela care nu se va mai întoarce!" El. Unchiul cu polițele. Și când să mă podidească lacrimile, l-am privit. Mi-am întors ochii și-am întâlnit atâtea perechi de ochi, că... mi-a fost rușine și n-am mai plâns ... pe la mijloc. Îmi plăceau casele?... Da. Iubeam pe unchiul meu, care-mi îndoise averea?... Da. Mi-era rușine ca, îndată ce ajunsesem vârstnic, sa-i cer socoteală, ca și cum m-aș fi îndoit de cinstea lui?... Da. Ei șir?... De aceea rămăsesem eu la epitropie? Dacă v-ați uita ... de case și de un câine lățos... mai era cineva... Ei, acest cineva pe câți ștrengari nu strânge de pe drumuri, pe câți timizi nu-i amețește, pe câți negustori nu-i preface în poeți, pe câți filozofi nu-i scoate din fire, suflând în sistemele lor, ca în niște pânze de păianjen! E nespus de fermecător acest cineva , care te face să rămâi sub ... alta: mai caldă, mai nu știu cum. Veselia ei nu mai era egală și continuă ca altădată. Nu mai vorbea repede și întruna. Și dacă-
... meritata satisfacție, îți dă dreptul - dacă ai cumpărat un obiect mai scump ca 15 bani - să... miroși puțin ciocul lui Grummer și, dacă vrei, să-l strângi cât de tare de o bășică cenușie de cauciuc, pe care o are înșurupată la spate, puțin deasupra feselor, ceea ce îl face să ... poeme se prefăcu bolnav și, sub plapomă, le mâncă singur pe furiș. Algazy, simțind, intră după el acolo cu intenția sinceră de a-i face numai o ușoară morală, dar cu groază observă în stomacul lui Grummer că tot ce rămăsese bun din literatură fusese consumat și digerat. Lipsit ... El o vomită în mâinile lui Algazy... Dar bătrânul, în pântecul căruia fermenții bășicii înghițite începuse să trezească fiorii literaturii viitorului, găsi că tot ce i se oferă este prea puțin și învechit... Înfometați și nefiind în stare să găsească prin întunerec hrana ideală de care amândoi aveau atâta nevoie, reluară ... hărăzit. Cerem scuze d-lor Algazy & Grummer pentru observările ce ne permiserăm mai sus; o facem însă și din dorința de a-i servi, deșteptându-i ...
George Topîrceanu - Poșta redacției
... repet-o, Amicul meu necunoscut. Tu, colaborator in petto, Primește primul meu salut! De cum începe să vorbească Românul nostru e poet. Nu-i om în țara românească Să nu fi scris un triolet, O strofă p-un album de fată Sau cel puțin un acrostiș Pe care, tremurând ... cu capu-n jos; De vrei să fii trimis în frunte Când s-o isca un nou război, Și nenorocul să te-nfrunte Când te-i întoarce înapoi, — Necazuri cu nemiluita În lunga ta captivitate, Să-ți pierzi amicii și iubita Ș-un post la Universitate... Visând, în urmă, o ... lângă Acestea, ș-alte mici belele: De vrei ca gheata să te strângă Și ca iubita să te-nșele, Flirtând cu primul nătăfleață Pe care-l are la-ndemână, Ș-apoi din nou să-ți cadă-n brațe De șapte ori pe săptămână; De vrei ca după astea toate De-a ...
Vasile Alecsandri - Dorul (Alecsandri, 3)
... cu jale C-am iubit fără de cale, Eu zic dorului plângând C-am iubit fără de rând. Dorul râde și se duce, Bate-mi-l-ar sfânta cruce. De-ar fi dorul vânzător Și badea cumpărător, Eu pe dorul vinde-i-aș, Pe badea cumpăra-l
Dimitrie Bolintineanu - La ziua aniversală
... pământ; Iarba verde crește pe coperământ. Pasărea de noapte geme fără seamă; Câinele în lanțuri când și când mă cheamă. Când se va întoarce tânăru-i stăpân, Nu-l va mai cunoaște, căci va fi bătrân, Inimii îi place să se amăgească... Tot sperând că viața poate să-i
Dimitrie Bolintineanu - Mărioara
... de Dimitrie Bolintineanu - "Dragul dulce-al vieței mele La oaste s-a dus, Și de-atuncea soare, stele, Toate au apus! Mâna mea l-a lui plecare Calu-i a-nfrânat. Și-ntr-o dulce sărutare Inima mi-a dat." Astfel cântă Mărioara Dup-al ei iubit, Și pe față ...
Elena Liliana Popescu - Imn Tăcerii
... Elena Liliana Popescu - Imn Tăcerii Imn Tăcerii de Elena Liliana Popescu Informații despre această ediție Adâncul tâlc al existenței Tăcerea mută-l revelează, când făr' de chipul aparenței Realitatea o probează. Cel ce aspiră încă să-și rostească sensibila trăire-n poezie, Cel invitat la cina-mpărătească ... cu har umila-i fantezie, Cel ce ofrandă-aduce tot ce are Aceluia ce-nseamnă însăși Viața, cel ce se-ntoarce veșnic la izvoare și-i pregătit oricând pentru povața Oricui ar fi dispus să îl învețe, cel ce se-ncumetă-a privi-n tăcere să-L vadă în faptele ce par răzlețe pe Cel ce, Singur, știe-a lor durere Și le păstrează-n viață prin Iubire, cel ce ... n cuvinte întreaga lui iubire așternută, din toate câte sunt, luând aminte, Cel ce avea cât de mult a spune, cândva, prin rimele-i
Ion Luca Caragiale - Broaște... destule
... pe atunci șeful registraturii într-un minister. El era un băiat a cărui vârstă nu se putea ghici ușor: o mutră, căreia uneori i-ai fi putut da vreo patruzeci de ani trecuți; alteori nu ți-ar fi venit să crezi că merge pe al treizecelea — aceasta mai ... broaște... destule! Primisem al cincilea bilet de cununie din partea lui. Știam acuma bine că „broaște destule"! Mai au trecut apoi câteva luni, nu-l mai văzusem pe Leonică... Într-o zi, trecând prin Lipscani, mă întâlnesc cu un alai de înmormântare... Douăsprezece fete, îmbrăcate în zăbranic alb cu beteală ... minister, pe cari-i cunoșteam și între cari se afla și prietenul care-mi recomandase odinioară pe Leonică. Mă apropiai prin înghesuială de dânsul și-l întrebai cine a murit: — Leonică, îmi răspunse. — Dumnezeu să-l ierte! zisei. Adio, Leonică... Lac să fie, că broaște... destule!. Unde e spiritul liber al lui Leonică în momentul acesta? în cer, în văzduh. Ce ...
Alexandru Macedonski - Rondelul pagodei
... E pagoda argintată De zâmbirea matinală. Umbra pomilor, mișcată, O dezbracă, virginală, De mari fluturi sărutată Pe-o movilă — artificială. Picurând, diamantată, Porțelanul roz i-l