Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru DAT FIIND CA
Rezultatele 1191 - 1200 din aproximativ 1905 pentru DAT FIIND CA.
Grigore Alexandrescu - O nuntă
... cel mai liniștit și niciodată sabia mea n-a fost în ispită a se mânji de sânge. Dacă vrăjmașii țării ar fi știut cu ce om au a face, s-ar fi purtat negreșit cu oarece obrăznicie, la care pașnicele mele aplecări m-ar fi oprit de a le răspunde. Cu toate acestea, sunt departe de a regreta vremea ce am pierdut cu acea ocupație: traiul ... cu vinul sfânt fură gustate de mireasă sub statornicul ei voal. Când zic gustate, va să zică mâncate și băute cu desăvârșire, paharul ce era ca de o litră nemaicuprinzând în urma acestei operații nici o picătură de vin. Mâhnit de neplăcutul rezultat al cercărilor mele, mă întorsei cu nunta la ... căruia se făcea; pentru că toți ceilalți cavaleri se păreau a privi cu un fel de gelozie pe alesul ascultător, parcă ei ar fi fost la o mie de pași departe de dânsul. După ce mireasa întoarse de câteva ori danțul, două bătrâne se apropiară de dânsa și, luând ... pentru cinstea neamului omenesc, că femeia era frumoasă, și atât mai frumoasă cu cât am văzut-o mai învelită. Nădăjduiesc că ginerele, de nu va fi
... De când am văzut cu ochii o muritoare a ta, Cu frumuseța și nurul vărsate în fața sa - Am văzut-o!... și îndată ca săgeata pe ascuns O simțire de iubire în inimă m-au pătruns! - M-au pătruns... dar nu cu focul acel înfierbântătoriu Ce-l fulgeră și ... mai mare: că pătimesc de temut! Care inimă și suflet, într-a tiranilor firi, De-atâtea delicatețe, de-atâtea mărturisiri, Nu s-ar fi topit ca ceara în fața crudului foc, Afară de al ei suflet unde mila n-are loc?... Această nelegiuită și crudă supus-a ta, Decât ... uneori parc-ar iubi... Totdeauna se silește la temut a mă porni! Totdeauna cu-ndoiele, totdeauna amăgit! Niciodată lângă dânsa n-am putut fi liniștit!... În scurt, maică milostivă, mai bine voi muri azi În închisori, în pedepse și cu lanțul în grumazi - Decât să mai sufăr răul care ...
Antim Ivireanul - Prefață la Viețile paralele de Plutarh,tipărită în grecește la București, în anul
... Constantin a tradus Paralele grecești și romane ale lui Plutarh în limba obicinuită grecească, de loc n-am întârziat să întrebuințez mii de chipuri ca să înduplec pe strălucirea sa să dea în tipar. Ceea ce abia reușind prin mijlocul deselor și neîncetatelor rugăminți, disprețuind strălucirea sa, ca modest, înțelept și cuminte, svonurile deșarte și laudele ușoare, ca proprii celor ce voesc să se arate înțelepți și nu celor în adevăr înțelepți. Iată dar că se produc înțelepciunei voastre preageniale și cugetări preaînțelepte ... fii ai domnitorului, atât de lăudat în lume, ci pentru că a hărăzit Dumnezeu sfințeniei-sale învățate astfel de ucenici prea geniali, carii ca să fie icoane însuflețite a preagenialului prototip, fără osteneală și cu o mică judecată logică atrag admirabil spre ei floarea învățăturii, după cum ... și dezvelește puterea naturală atractivă. Priimiți dar cu toată plăcerea strălucita scriere ce vi se produce, ca dovadă de cĂ©le mărturisite de mine, și ca
... fără legi și grănițare. Ancorează, marinare! Iată: noaptea s-a lăsat... Și tu, stâncă solitară, fii cu brațele deschise 'Ți sunt frate, căci ca tine sunt și culme și abise, Și-ți aduc un corp în zdrențe și un suflet sfâșiat. II Seară palidă, și-n ceruri, ochi de ... Se iuțește, se-ntremează, mișcă unda și-i dă brânci Până ce-n galop o pleacă de-a-n călare pe talaze. Și, ca orgă colosală, geme tot, — se vaită tot... Izbucnește-o disperare strigătoare către astre, Ce zâmbesc din pacea naltă a tăriilor albastre, Unde ... albe-ntind spre dânsa. V Sub troiane de ninsoare zace stâncă, zace val... E-nflorirea fără seamăn de zăpadă selenară, Ce prin aer se propagă ca un vis de primăvară, Ce-ar zâmbi din flori de piersic și răsunet de caval. Coronată cu zambile, cu narcise presărată, Catifea sau țesătură de ... Și chiar sufletul meu este rază, cântec și magie! Și colorile din juru-mi, nimb al cerului divin, Le beau sacra voluptate, ce mă-mbată ca un vin, Iar întreaga mea făptură e întreagă armonie. Vai de răi! fără-ncetare de-al lor aur torturați, -- Chinuiți de conștiință, — îngrijați fără ...
Ion Luca Caragiale - Luna de miere
... este o strălucitoare frumusețe blondă, de vreo douăzeci și doi și trei de ani. Domnul cel tânăr care-mi stă în față, în aceeași poză ca și doamna, însă invers, ca un pendant arhitectonic, este un bărbat oacheș de vreo treizeci de ani, voinic și frumos, totuși cu o expresie foarte blândă. Domnul cel gros care ... și... matale. — Iacă... mă culc... Dar... culcați-vă... și voi... fiți cum... . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . ... îmi pare c-auz o muzică... Ce strălucitoare armonie!... un marș maiestos!... da!... o paradă... ce de lume... armată... multă armată... a! nu! e la teatru... nu! nu e armată... parcă e un stol de porumbei ... largă a cometului: — Cum ți-a spus Buiucliu? — Patru luni de zile cura lui Kneipp, acolo la loc... — Da Schachmann? — Mașina electrică... — Da Urechiă? — Hapurile alea americane... cum le zice? Cocoana, tare și adânc în comet: — Pink... Trei medici cunoscuți din București; cel din urmă, umoristul ... înțeles! zic eu în gândul meu. Domnul începe să sforăie. — Mișule!... Mișule!!... Mișule!!! — A adormit! zice cocoana. — Bravo! zice tânăra... Da ...
Alecu Văcărescu - Foarte multă văz plăcere
... verdeață Și un chip frumos la față Au fireasc-a lor putere Să mîngîie o vedere. Arătînd că pot să facă Orice suflet ca să placă, Și cusur să nu rămîie Pe cît simte să-l mîngîie. Dar o minte cu simțire, Delicată și supțire, Vrînd acestea să le ... umblînd geme pămîntul. Merg acelea, bunioară, La verdeață, la apșoară, Să-mi dea singure credință, Cît nu sîtn de trebuință ! Cînd voi zice frumusețe, Voi fi suflet cu blîndețe, Cu simțiri, cu isteciune, Depărtat de-nșelăciune. Și un nu știu ce prea dulce Ce simbadie aduce ! Și să-nnoadă cu strînsoare ...
... Îmi sare-n gând și le repet mereu. Atât de crud ești tu, ș-atât de moale, Furtună-i azi și linu-i glasul tău; Ca Dumnezeu te-arăți în mii de fețe Și-nveți un ev cum poate să te-nvețe. De-aș fi trăit când tu trăiai, pe tine Te-aș fi iubit atât  cât te iubesc? Căci tot ce simt, de este rău sau bine,  Destul că simt  tot ție-ți mulțumesc. Tu ... lumine, M-ai învățat ca lumea s-o citesc, Greșind cu tine chiar, iubesc greșala: S-aduc cu tine mi-este toată fala. Cu tine da... căci eu am trei izvoară Din care toată mintea mi-o culeg: Cu-a ta zâmbire, dulce, lină, clară A lumii ...
Grigore Alexandrescu - Viața câmpenească
... plătea altădată Vreo dajdie însemnată Sub nume de ferestrit; Măcar că nu mi se pare Nici undeva am citit, Că la vreo întâmplare Nobilii să fi plătit. Astfel de năravuri proaste, Dacă vreodată-au fost, N-au putut fi ale noastre, Ci-ale norodului prost. Numai el singur plătește, Fiind mai obișnuit; Iar de ce, nici se vorbește: Păcatul ar fi cumplit. Pricina e delicată, Și prea puțin câștigăm, La mulțimea nensemnată, Adevărul s-aruncăm. Dar în vorbă neplăcută Ca să nu ne încurcăm, Și ca nu, din întâmplare, S-aduc la mulți supărare, Descrierea începută, Mai bine să o urmăm. Aproape de casă-ndată, Spre miazănoapte s-arată O biserică ... nflăcărată Lumea el o cuprindea, Și o mreajă purpurată Peste dealuri întindea. Când acea stea arzătoare, Aproape de-al ei sfințit, Părea a da sărutare Pământului ce-a-ncălzit, Și, mai întorcând o rază Ca zâmbet prietenesc, Sta un minut să o vază Ochii care o doresc; Ochii acei pentru care Este cel din urmă soare Ce ei poate mai ... mă opream să privesc Cerurile semănate De globuri nenumărate, Care, făclii luminoase, În umbra nopții lucesc. Prin aluniș sufla vântul, Frunza ușor clătina, Nucii bătrâni ...
... Emil Gârleanu - Nadişanca Nadișanca de Emil Gârleanu Boier bogat, bun la inimă și cu slăbiciunile lui ca fiecare om. Așa, printre alte slăbiciuni mai mici, avea una mare, foarte mare: ținea, ca la ochii din cap, la Bălanul dumisale, un cal bătrân care de-abia mai ducea acum nadișanca în care se încerca să steie chipeș, cu ... Dimineața, când ieșea în cerdac, striga cam pe nas, dar destul de tare: — Bălaaane, măăă; vin la tata! Dintru-ntâi Bălanul se ițea numai, ca și cum ar fi făcut mofturi; apoi o lua la fugă până lângă cerdac. Aici se suia cu picioarele de dinainte două-trei scări, apoi își întindea gâtul. Boierul ... îndată sporeau la muncă: — I-auzi mă, vine Sfântul Ilie! Vechilii încălecau și dădeau raite; oamenii mișcau mai repede brațele; și câmpul întreg mișuna, ca de furnici, într-atâta hărnicie. Pe boierul Gavrilă nici capul nu-l durea; hodorogeala crescând treptat cu numărul zbanțurilor, dumnealui, ca și Bălanul, se deprinsese cu dânsa și nici n-o auzea măcar... Dar într-o zi argatul veni și-i spuse că Bălanul nu vrea ... ochii și-și sprijini botul pe umărul stăpânului său. — Ce-i, măi Bălane? Ce ai tu? Ce ai, băiete? Bălanul deschise ochii, se uită, ...
Dimitrie Bolintineanu - La piramide
... tăcute Era odinioară acel vestit Memfis. Luminile, știința și artele plăcute Făcuseră acolo al lumii paradis. Aici era cetatea cu magice palate, Aici locuitorii trăiau ca-n sărbători Dar una dată moartea aice se abate Și mâna lor îngheață pe cupe și pe flori D-atuncea, în tăcerea anticelor deșerte, Șacalul ... sunt fieroși și falnici și pletele lor albe Sub arme au albit. O mantă de purpură pe umerii-i s-abate, Iar brâul lui lucește ca cerul înstelat. Alături stă amanta-i; divina-i voluptate Pe toți a fermecat. El trece; dar s-arată ordiile păgâne. Sub pașii lor ... O luptă crudă-ncepe și armele răsună Pe albele schelete ce strălucesc la lună, Pe hârcele de os. Dar mamelucii zboară prin câmpii cei sălbatici Ca pulberea în vânt, Și umbrele lor mute, cu caii lor fantastici. Reintră în mormânt. O, tu, sublimă umbră a unui zeu mărit, Tu ...
... Topîrceanu - Nebunul Nebunul de George Topîrceanu Am îndrăgit, fără nădejde, Pe zâna moartă — Fericirea. Să nu vă bateți joc de mine, Sunt om — ca voi — în toată firea... Și-o văd, în fiecare noapte, Mireasa tânără cum vine; Ca o vedenie ușoară Încet s-apropie de mine. Din creștet, vălul alb, subțire De-a pururi fața i-o ascunde. Prin străvezimea lui ... fim, iubite, În veci aproape și departe. Pierdut ești pentru totdeauna, De-mi ceri să-ți dau o sărutare, Că, dacă mă cuprinzi în brațe, Ca fumul, trupul meu dispare. E vai de cel ce-n viața asta, În suflet, taina mea o poartă. Când toți vor crede că sunt vie ...