Căutare text în Literatură

 

Cuvânt

 

Rezultate din Literatură pentru ÎN MARE

 Rezultatele 1191 - 1200 din aproximativ 1507 pentru ÎN MARE.

Ion Luca Caragiale - Parlamentare

... un deputat, și ca atare nu pot lăsa suveranitatea națională să fie câtuși de puțin atinsă. Am citit și am răscitit și am văzut că în materie de drept constituțional, nimini n-a atins chestia, nimini n-a deslușit pentru ce când te mănâncă te scarpini. Toată ... ca să mă fac caraghiozul dumneavoastră degeaba! Niciodată. Le-am suit, pentru că am ferma convingere că două și cu două fac patru, și că în materie de finanțe mofturile nu fac parale! — Domnilor! momentul e solemn! gândiți-vă bine! Care dintre dumneavoastră în viața lui, având prilejul să tragă pe cineva pe sfoară, nu l-a tras? Gugum-efendi : Eu! Zăuc-ag Ă : Prost ai fost ... mărturisi că fruntea mea nu e atinsă de astfel de pată, și de aceea am curajul a vă declara sus și tare că în ziua de astăzi mai bine să ai să dai decât să ai să iei — și aceasta numai și numai pentru cuvintele: primo: că nici ... putut să le invoace; Considerând pe de altă parte părerile tutulor autorilor, despre cari era să vorbească interpelatorul — Adunarea, deplin luminată asupra chestiei, dă în

 

Ion Heliade Rădulescu - La un poet exilat

... Aceasta este soartea acelui ce pășaște La templul nemuririi cu pas nemlădios: El merge înainte, și-n urma lui se naște Și prinde aripi slava în drum vijelios. Ți-e viforoasă calea, o mare de talazuri! Și-ntr-însa ai să-ntâmpini ispite, piedici mii: Dar ai de călăuză pe Domnul în necazuri, Ce morții înviază și judecă pe vii. N-ai cugetat, viclene, în pieptu-ți de credință, Nici ai vândut Cuvântul ce lumea-a mântuit. Ai spus ce e românul, i-ai dat și lui ființă ... viclenia, zavistia-l pătrunde, L-împunge și îl scoală p-un rar, dibuit pas. Te prinde, păsărică, te ține-n colivie, Cu tine se fălește în crunte desfătări. Ești ușurică, zboară și fugi de viclenie, Care e omul, OMUL, și însuși în oftări. Cu glasul tău natura tăcând sărbătorează, Cântarea ta e imnul ce nalță ea la cer. Într-însa mergi și cântă, răsuflă și oftează, Că ... el însuși te prinde Și de odor te duce la chiar stăpânul său. Să nu te uiți la dânsul cum cumpără și vinde, Lasă-l în

 

Alecu Donici - Câinele lătrând

... ei a face, La ei dau furios, Am, am, am drit de câine Să-i latru până mâine. Așa bătea-ntr-o noapte în târg la negustor Un câine păzitor. — Mă mir — îi zise oaia tot de la acea casă — Cum nu urăști lătrând, Când lumii ... buni? — Pot, câinele răspunse, eu am instinct, am lege De-a nu spune minciuni. Vezi ist trecător simplu ce merge cu pas mare, Statornic, așezat; El este bun, își cată de drum cu nepăsare Și trece nelătrat. Dar iată, un rău vine; vezi-l cum tot pândește, Se ... gata de-orice crimă, e gata de omor. O! am să-l latru tare, Am să-l veghesc la lume spre pildă, spre-nfruntare, Și în ograda noastră un pas Nu am să-l las! Îmi azvârle o pâine, Vrea să mă-ademenească pornit de cuget rău: Îi disprețuiesc harul, am ... De care avu noroc, Căci răul era gata să-l prade dându-i foc; El netezi dulăul și-i zise: "Ar fi bine La-ndatoriri în

 

Alecu Donici - Dorința românului din 1862

... Alecu Donici - Dorinţa românului din 1862 Dorința românului din 1862 de Alecu Donici Să fie România de-acum în veci unită Și propășind în toate să fie ea menită, La răsărit să-nalțe pavilionu-i sus, Ca cele de apus. Să aibă România industrie și arte, Școli bune, răspândite ... stat bărbați. Să fie România întinsă, mare, lungă, Ca cei ce o aspiră la sânu-i să n-ajungă, Să turbe alungând-o și rătăcind în dar, Să piară la hotar. Să aibă România puternică armată, În numele lui Ștefan ș-al lui Mihai chemată, Ca orișicând prudența o luptă-ar rândui, Să știe birui. Să fie România tot binecuvântată, Ca țară ...

 

Dimitrie Bolintineanu - Deșertul

... Dimitrie Bolintineanu - Deşertul Deșertul de Dimitrie Bolintineanu Primește-mă în sânu-ți, natură, bună mumă, Auzi cum al meu suflet suspină-n doru-i greu! Eu ție îți voi zice ce dor adânc consumă Acum ... junețe. Așa în primăvară un câmp a înflorat. Dar visele căzură sub vântul de tristețe, Sub plânsu-mi înfocat. Așa un arbor pare în toamna ce sosește El poate să-nfrunzească în timpul de plăceri; Dar inima-mi zdrobită ce viața părăsește Nu are primăveri. Ea nu mai are viață, nu are nici iubire. S-a ... suflet d-acum nu-l mai atinge Elanul generos. A inimii junețe s-adapă de credință Dar inima-mi nu crede d-acum în viitor. Din dimineața lumii trăim noi cu dorință Și tot gemem în dor! Frumoase zile, nouă, de soartă n-au fost date! O singură dorință măcar nu s-a-mplinit! Nici să vedem în lume o oară de dreptate? Vai! Răul crud domnește oriunde ai privit. Neamicul cel mai mare al omului e omul. Voi, stânci pe care iarna își face-al ei locaș, Colnice, unghiuri sterpe din care crește pomul, Tu, vulture trufaș, În ...

 

Mihai Eminescu - Când amintirile...

... mpreună. A noastre inimi își jurau Credință pe toți vecii, Când pe cărări se scuturau De floare liliecii. Putut-au oare-atâta dor În noapte să se stingă, Când valuri de isvor N-au încetat să plângă, Cum luna trece prin stejari Urmând mereu în

 

Barbu Ștefănescu-Delavrancea - Palatul de cleștar

... ce-i fi având ca să te mai tânguiești? Împăratul, de ochii neamurilor ș-ai norodului, curmându-și plânsul, mulțumi tuturora și, furișând sfios ochii în sus, văzu că stema nu e nici mai mare, nici mai mică de cum trebuia să fie. Se potoli și făcu semn ca toți să plece, își sărută părintește copilele și opri lângă dânsul ... cu suflet de bărbat, zise balaurul, ține-ți îngerii, și ce-i vedea să nu te sperii că cine ține cheile tainelor e și mai mare și mai tare ca mine! N-apucă să-și vie în fire sora împăratului, că strălucirea camerei de diamant îi luă ochii cu sclipirile de toate fețele. Când se trezi, se feri în lături. Lângă ușă, trei femei, în cătușe și priponite la zid de trei belciuge groase. Cea dintâi ar fi fost frumoasă de n-ar fi zâmbit și n-ar fi mișcat ... Așa ziseră pe rând cele trei surori: Zavistia, Pizma și Prostia. Sora împăratului se simți, o clipă, rea, cum nu mai fusese, cu o mâncărime în vârful limbii și proastă ca un buștean. Se strecură pe lângă toate tainele încătușate în cruci, până

 

Mihai Eminescu - Doină

... Nistru pân' la Tissa Tot Românul plânsu-mi-s'a, Că nu mai poate străbate De-atâta străinătate. Din Hotin și pân la Mare Vin Muscalii de-a călare, De la Mare la Hotin Mereu calea ne-o ațin; Din Boian la Vatra-Dornii Au umplut omida cornii, Și străinul te tot paște De nu te mai ... săracul! Îndărăt tot dă ca racul, Nici îi merge, nici se 'ndeamnă, Nici îi este toamna, toamnă, Nici e vara vara lui, Și-i străin în țara lui. De la Turnu 'n Dorohoi Curg dușmanii în puhoi Și s'așează pe la noi; Toate cântecele pier, Sboară păserile toate De neagra străinatate; Numai umbra spinului La ușa creștinului. Își desbracă țara ... Mânca-i-ar casa pustia, Și neamul nemernicia! Ștefane Măria Ta, Tu la Putna nu mai sta, Las' Archimandritului Toată grija schitului, Lasă grija Sfinților În seama părinților, Clopotele să le tragă Ziua 'ntreagă, noaptea 'ntreagă, Doar s'a 'ndura Dumnezeu, Ca să 'ți mântui neamul tău! Tu te ... i suna de două ori, Îți vin codri 'n ajutor, De-i suna a treia oară Toți dușmanii or să piară Din hotară

 

George Topîrceanu - Infernul

... Din pragul tristei mele-adolescențe. Dar vrând să-mpac a' patriei zâzanii, Mărunte intrigi, lupte intestine, Cu ură grea m-au prigonit dușmanii. În crud exil, pribeag prin țări străine, Visai atunci o vastă trilogie Pe care-am prins-o-n șiruri de terține Săpate în granit pe veșnicie; Și ca o răzbunare milenară Am publicat Divina Comedie. Un op, pe care anii-l îngropară Sub comentarii sterpe și pedante, Ce ... mi fac contemporanii de ocară... — Cum, tu, ești tu nefericitul Dante, Cel care-a Morții jalnice mistere Le-a evocat în rapsodii vibrante? Nu pot, Maestre, nici n-am precădere Să te slăvesc așa cum se cuvine!... Dar mult aș vrea, spre umedele sfere, În patria eternelor suspine Să mă conduci, precum odinioară Virgiliu te-a călăuzit pe tine. El, mie: — Oare, crezi că tot ce zboară ... misterul nopții clare, Pe buze-Amor și-n inimă Neantul... Iubirea ei crescuse ca o floare Sub ziduri de fățarnică Gomoră, O dulce-mpătimire arzătoare: În ceasuri caste, mângâieri de soră. Sărutul ei — văpaie purpurie, Privirea — luminiș de auroră... Și-o clipă fu de-ajuns: pe veșnicie Se risipiră

 

Grigore Alexandrescu - Pisica sălbatică și tigrul

... Grigore Alexandrescu - Pisica sălbatică şi tigrul Pisica sălbatică și tigrul de Grigore Alexandrescu         Un cotoi sau pisică,         Din două nu știu care,         Nici mare, nici prea mică,         Dar foarte mîncătoare, Și din soiul acela ce-n păduri locuiește         Și pe copaci trăiește,         Văzu un tigru mare         Trecînd pe o cărare. De sus de pe ghindaru unde era urcată,         Pisica socoti         Că poate a-l îngrozi; Și făr-a ... Știi din ce neam mă trag și că strămoșii mei         Sînt fii de dumnezei? Nemuritorii toți, din cer cînd au fugit, Subt nume de pisici în lume au trăit. Preoții egipteni în templuri îi slăvesc, Și niște tigri mici cu noi se potrivesc!“ — „Dacă strămoșii tăi cu tine semăna, Negreșit era proști cîți ... fi cîte spui, zău, prea rău ai ajuns.“    Deși mulți au zis-o, eu tot o mai zic:    Slava strămoșească pe strămoși cinstește;    În

 

Petre Ispirescu - Aleodor împărat

... ajunse la marginea groapei. Când fu la ceasul morții, el luă copilul pe genunchi și-i zise: - Dragul tatei, iată că Dumnezeu mă cheamă. Sunt în clipa de a-mi da obștescul sfârșit. Eu văz că tu ai să ajungi om mare. Și chiar mort, oasele mele se vor bucura în mormânt de isprăvile tale. Asupra cârmuirei împărăției n-am nimic să-ți zic, fiindcă tu, cu iscusința ta, știu că ai s-o duci bine ... ceri iertăciune de la mine ca toți fricoșii. - Ba să mă ferească Dumnezeu! Eu ți-am spus curatul adevăr, și daca vrei luptă, alege-ți: în săbii să ne tăiem, în buzdugane să ne lovim, ori în luptă să ne luptăm. - Nici una, nici alta. Ci, ca să scapi de pedeapsă alt chip nu e, decât să te duci să-mi aduci ... slutului. Mai știa iară că de omul dracului, să dai și să scapi. Să n-ai nici în clin, nici în mânecă cu dânsul. Făgădui în cele din urmă să-i facă slujba cu care-l însărcina. Jumătate-de-om-călare-pe-jumătate-de-iepure-șchiop știa că, deoarece Aleodor i ...

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>