Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru PENTRU CĂ
Rezultatele 1181 - 1190 din aproximativ 1518 pentru PENTRU CĂ.
Ioan Cantacuzino - Satiră Omul
... Ver ce-n ] lume are stare [Viță, ] pește, zburătoare : [Or dih ]ania cea mică, Nici[ oda ]tă ia nu-s strică. Omul, mîndru, să fălește. Că el toate stăpînește. Ceriul însuș s-ar fi dresu, Pentru dînsul, cel alesu Soare, lună, stele gloată, Cele dă sus, firea toată, Lui sînt gata spre slujire, Și rai are iar gătire. Să petreacă mult ... să mișcă, de acolea. Iar mîndria frumoasă, E la dînsul tot dă casă. Iată multu fericitu Și decît bou, mai cinstitu. Dar boabele fără seamă, Că-i mărețu nu bag seamă, Brînci lui dau fără dă veste Și lui spun prea rea poveste. El ce zice că-i iconit, Asemenea și nimerit. Ca ființa cea prea naltă, Ticălosul broască-n baltă. Nici rușine, nici simțire, Să priceapă c-a lui ...
Neacșu Lupu - Scrisoarea lui Neacșu din Câmpulung
... Begner ot Brașov mnogo zdraviie ot Neacșul ot Dlăgopole. [1] I pak [2] dau știre domniie tale za [3] lucrul turcilor, cum am auzit eu că împăratul au eșit den Sofiia, și aimintrea nu e, și se-au dus în sus pre Dunăre. I pak să știi domniia ta că au venit un om de la Nicopoe de miie me-au spus că au văzut cu ochii loi că au trecut ceale corabii ce știi și domniia-ta pre Dunăre în sus. I pak să știi că bagă den toate orașele câte 50 de omini să fie în ajutor în corabii. I pak să știi cumu se-au prins nește meșter den ... dat împăratul sloboziie lui Mahamet beg, pre io [4] -i va fi voia, pren Țeara Rumânească, iară el să treacă. I pak să știi domniiata că are frică mare și Băsărab de acel lotru de Mahamet beg, mai vârtos de domniiele voastre. I pak spui domniietale ca mai marele miu de ... eu eu spui do(m)nĂ¯etale jarÅ do(m)nĂ¯jata eÅ¡ti Ä©celeptÄ Å¡i aÄ�Ä›ste kuvi(n)te sÅ cĂ ...
Ștefan Octavian Iosif - Când a fost să moară Ștefan
... Multă jale-a fost în țară: Câte brațe-n deznădejde Către cer nu se-nălțară? Câte jertfe la altare, Câtă smirnă și tămâie, Pentru ca viteazul Ștefan Viu și teafăr să rămâie! Se părea că nici pământul Nu se-ndură să-l primească, Pe acel ce-a fost preavrednic Peste tot să-l stăpânească. Și de groază și ... l-or plânge; Și zadarnic, multă vreme, Din adânc de văi pierdute, Triste buciume-or să-l cheme... Însă când suna-va ceasul De dreptate pentru țară, Din mormântu-i va străbate Vârful sabiei de pară... Și va fi războiul mare Între neamurile toate; Caii, în potop de sânge, Pân-la ...
Grigore Alexandrescu - Viața câmpenească
... mândră, liniștită, Pe patu-i cel nisipos. Casa pe-o muche clădită Singură câmpul domnind, De umbră neocolită, O vezi în aer albind. Să zic că a ei zidire E lucru cu osebire, Că e de-o arhitectură Cap d-operă în natură, Deloc nu mi-ar părea greu: Însă această minciună, Deși îndestul de bună, Apasă cugetul meu ... să vorbesc, Al lor număr, micșorime, Cu a casei înălțime Atât nu se învoiesc, Încât ochiul ce le vede Cu lesnire poate crede Că se plătea altădată Vreo dajdie însemnată Sub nume de ferestrit; Măcar că nu mi se pare Nici undeva am citit, Că la vreo întâmplare Nobilii să fi plătit. Astfel de năravuri proaste, Dacă vreodată-au fost, N-au putut fi ale noastre, Ci-ale norodului prost ... ce-a-ncălzit, Și, mai întorcând o rază Ca zâmbet prietenesc, Sta un minut să o vază Ochii care o doresc; Ochii acei pentru care Este cel din urmă soare Ce ei poate mai privesc; Supus la acea uimire, L-acea adâncă simțire, Care sub ceruri senine Seara aduce ... ...
George Topîrceanu - Primăvară (Topîrceanu)
... pe-o bârnă, Nu vrea să se bucure. Moțul roșu îi atârnă Moale ca un ciucure. Doar Grivei, bătrânul, n-are Cu ce roade oasele. Că de când cu postul mare, Toate-i merg de-a-ndoasele. Pentru câte-a tras, sărmanul, Cui să ceară daune?... Drept sub nasul lui, motanul A venit să miaune. Dar acum l-a ... potaia Și-a-nceput să-l scuture... Peste toată hărmălaia Trece-n zbor un fluture. Pe trotuar, alături saltă Două fete vesele... Zău că
... Mihai Eminescu - Menire Menire de Mihai Eminescu De-mi vorbiți mă fac că n-aud, Nu zic ba și nu mă laud, Dănțuiți precum vă vine, Nici vă șuier, nici v-aplaud Dară nime nu m-a ... joc dup-a lui flaut Căci menirea vieții mele E pe mine să mă caut. Bismarqueuri de falsă marcă, Mie-mi pare cum că, parcă De iubirea nemțărimei Nici un rău nu vă înțarcă. În zădar Alsasul, Posen, Cu-a lor stare vă încarcă Ochii voștri, să ... aplecat capul Și la turc a-aprins luleaua Ci în loc de ștreangul care Se cădea, i-au dat cordeaua Căci nevasta-i pentru-o târlă De cătane fu cățeaua; În zădar cu-a lor mândrie Tu îngreuni canapeaua, Crezi că lumea te admiră Când colinzi în lung șoseaua; În zădar mai taie mutre Serioase mascaraua, Cu blazoane-nchipuite Ș-a împodobit cupeaua. Știm ...
... Duși de-al iubirei farmec, – privind cerul împreună – Noi visam eternitate în durata unei clipe. "Ce n-ar da un mort din groapă pentru-o jerbie de rază" Ce din lună se coboară și pământul îl atinge; Să mai simtă încă-o dată fruntea că i-o luminează Și că-n pieptul său viața cu căldură să răsfrânge! Sigur, noi credeam că dânsul ar schimba cu bucurie A sa liniște eternă, pacea lui nestrămutată Pentr-o rază de la lună, pentr-o dulce nebunie, Pentr ... liniște eternă, eu aș da de voie bună Toate razele de lună, toate razele din soare Să te pot uita pe tine, să simt sufletul că
... l! Deasupra mea doi sori s-aprind Și-mi văd sufletul vesel! Chiar azi, haihui! eu voi chema Pe cel ce moare, hahaha, La joc, că-i azi logodna! Mă cheamă Nora la palat, Al ei sunt pe vecie! Când n-am rival, ea mi-a păstrat Întreg amorul ... în Crist jurat, Nevastă eu, și el bărbat; Azi, Trille, e logodna. Și m-ați chemat voi, să vă fiu Eu martor fericirii? Hah, iadule, că nu-s azi viu! El crunt privește mirii, Se zvârcole ca un copil; Menard s-apropie de Trill Să-i lege rana triplă. Pe mine ... pe mine? Dar n-ai ochi, n-ai, să mă-nțelegi C-aș rumpe azi din tine, Aș rumpe-n dinți?! Vai fugi, vai fugi, Că-mi pari vampir, că tot îmi sugi Răsufletul din suflet! Spre Nora-ntoarce-un ochi zdrobit: Așa să-l vezi, în rană Pierind, pe cel ce l-ai iubit ... l! Deasupra mea doi sori s-aprind Și-mi văd sufletul vesel! Chiar azi, haihui! eu voi chema Pe cel ce moare, hahaha, La joc, că
... luminos îl fac!... III De-atunci, când tânăra fecioară La judecată a venit, De-atuncea lui a prins să-i pară Că el din moarte s-a trezit. În piept a curții desfrânare Dorinți curate-i ucisese Dar a iubirii înfocare ... odată-n circ a răsunat: V — ,,Eu gura mea tremurătoare N-oi mai deschide-o-n viitor: Iertați creștina, căci ea moare Pentru al său Mântuitor; Și într-acesta ceas de moarte, Iertând chinuitorii mei Eu rugăciunea mea, ce arde, O duc în ceruri pentru ei... Să-i ierte dar Mântuitorul Pentru sfârșitul sângeros, Primească-i Răscumpărătorul În marea turmă-a lui Hristos! Lumina-nvățăturii sfinte Ce focul dragostei aprinde Și-a păcii ... din nou pândește, Ca șarpele, încet mergând... O clipă... Sângele țâșnește, Pământul galben înroșind... Dar Roma râde, face glume, A morții taină nici că-i pasă, Și la a sfintei rugăciune Din palme bate zgomotoasă. Această mândră povestire Trăiește din adânc trecut, Vorbind făr' nici o părtinire ...
Ioan Slavici - Ileana cea șireată
... vadă și să se desfăteze de frumusețea ei. Într-o zi împăratul primi carte și veste de la vecinul său împărat mare și puternic, cum că iaca, nu e bine, și are să se bată cu dânsul pentru o mare pricină împărătească. Împăratul se puse la sfat cu bătrânii țării și, când văzură cum că nu e încotro, porunci voinicilor să încalece pe armăsari, să-și apuce armele și să se pregătească de bataia cea grozavă ce-avea să se ... mai mari fete de imparat, ca ele sa faca ce vor face ca sa trimita cumva pe Ileana la curtea imparatului celui cu trei feciori, pentru ca ei sa se poata razbuna asupra ei pentru batjocura ce a pus pe capul lor. Cand cea mai mare fata de imparat primi cuvantul feciorilor de imparat, ea se facu bolnava ... ieie si sa aduca. Sosind la curte, Ileana intra in ruptul sufletului in curtea imparateasca si grai catre bucatarul cel mare: - Pentru numele lui Dumnezeu! n-auzi tu cum te striga imparatul? Mergi iute, ca sa vezi ce si pentru
Constantin Stamati - Sentinela taberei de la Copou la 1834
... A cărora fioroase și dogorite obraze Îngălbenindu-le luna și când dorm înfiorează. Așa era într-o sară ceata acea ostășească, Ce se părea că și lunii privind-o i-au plăcut, Că putu iarăși să vadă o tabără românească, Ca din pământ răsărită după timpuri ce-au trecut... Iar soldatul de la strajă de armă se sprijinește ... mă săruți... Măriucă, mă sfârșesc, De dorul tău mă usuc; Și totuna mă bocesc, Când mă scol și când mă culc... . . . . . . . . . . . . . . Cântând oșteanul aceste, pare că au fulgerat!!! Deci el tace și se uită, și vede jos lângă sine Că un nour se lăsară de raze înconjurat, Pe care sta în picioare un voievod vechi de zile... Pe al lui larg piept și spete purta ... lui steaguri patruzeci de ani de rând, Și-n patruzeci de răzbeluri crunte, dar biruitoare, Văzui eroul Moldovei inimicii săi bătând! Acest suveran celebru era pentru dânșii fulger, Iar țării noastre părinte sau un ocrotitor înger. Dar murind eroul Ștefan, au apus al țării soare Și într-un mormânt cu dânsul ...