Căutare text în Literatură

 

Cuvânt

 

Rezultate din Literatură pentru L��CA��

 Rezultatele 1181 - 1190 din aproximativ 2040 pentru L��CA��.

Mihai Eminescu - Un farmec trist și ne'nțeles

... atâtea lacrime fierbinți,        Vărsate zi și noapte, I te-ai rugat: dorul nespus        Din suflet să-ți alunge, Dar el se-nalță tot mai sus        Ca să nu-l poți ajunge. Va rămânea necunoscut        Și va luci departe Căci luminează din trecut        Iubirii celei moarte Și se aprinde pe-orizon        Pustiu de mări și ...

 

Mihai Eminescu - Un farmec trist și nențeles

... atâtea lacrime fierbinți,        Vărsate zi și noapte, I te-ai rugat: dorul nespus        Din suflet să-ți alunge, Dar el se-nalță tot mai sus        Ca să nu-l poți ajunge. Va rămânea necunoscut        Și va luci departe Căci luminează din trecut        Iubirii celei moarte Și se aprinde pe-orizon        Pustiu de mări și ...

 

Mihai Eminescu - Odă

... Singurătății. Când deodată tu răsăriși în cale-mi, Suferință tu, dureros de dulce... Pân-în fund băui voluptatea morții                       Nendurătoare. Jalnic ard de viu chinuit ca Nessus, Ori ca Hercul înveninat de haina-i; Focul meu a-l stinge nu pot cu toate                       Apele mării. De-al meu propriu vis, mistuit mă vaiet, Pe-al meu propriu rug, mă topesc în flacări... Pot ...

 

Mihai Eminescu - Odă (în metru antic)

... Singurătății. Când deodată tu răsăriși în cale-mi, Suferință tu, dureros de dulce... Pân-în fund băui voluptatea morții                       Nendurătoare. Jalnic ard de viu chinuit ca Nessus, Ori ca Hercul înveninat de haina-i; Focul meu a-l stinge nu pot cu toate                       Apele mării. De-al meu propriu vis, mistuit mă vaiet, Pe-al meu propriu rug, mă topesc în flacări... Pot ...

 

Dimitrie Anghel - Statuia lui Cuza-Vodă

... abilităței de prestidigitator a unui Romanelli oarecare. Și în timpul acesta, în cetatea tăcută a lașului, patrioți și demagogi cercetau solul ca să găsească un loc potrivit oaspetelui de marmoră ce trebuia să sosească, ca și cum uitase cu toții în frenezia lor națională că omul sfințește locul, iar nu locul pe om. Or tovarășii de marmoră și de bronz ... încercat dintre colegii de piatră, adecă bătrînul cărturar Asachi, părea că spune : Parcă eu n-am transmigrat și nu m-am mutat de atîtea ori ca un chiriaș nenorocit, parcă mie un fost primar nu mi-a spus ca un alt Hristos : ia-ți jilțul tău și umblă ; parcă în vremea cît am stat în fața primăriei vechi n-am riscat să-mi pierd ... vechi, le va vedea tot așa de bine din piața Unirei sau din altă piață, și cu brațele încrucișate va fi osîndit să asculte fără ca gura lui mută să poată răspunde elanului oratoric ce va urca spre el. Tumultul gloatelor și vociferările oratorice vor amuți și ele, și tîrziu, tîrziu ... mai recunoaște poate între cei ce- ...

 

Antioh Cantemir - Antioh Cantemir: Satira II

... de ce ești întristat? Te văd la față galben, iar ochii îți sunt roși, Pare că noaptea-ntreagă nu ai dormit? Pe gânduri Stai tocmai ca acela, ce vrând a fi episcop Își dărui zadarnic a sale herghelii. [1] Tu poți ca să te primbli cu patru cai în șir, Să porți bogate haine, și slugile să-ți fie Înfășurate-n aur. Au doar vinațe scumpe, Sau ... celălalt dreptatea a cumpănit-o bine, Și toți deosebite au arătat talente. De imitai acelor, cuvânt tu ai avea Să strigi de ce ca alții nu ești recunoscut. Ca aurul pre piatră, te cearcă tu pre sine Să-ți vezi a tânguirii ș-a sângelui dreptate. Pe când cucoșul cântă ... sătule și bețive, Unde o ceată mare de mincinoși prieteni, Cu-ademeniri viclene auzu-ți măgulesc; Iar tu în îngâmfare, cu capul amețit Te umfli ca beșica, crezând că nici subt umăr Nu-i vrednic să-ți ajungă oricare om pre lume. Dar uită-te, o viță de-atâția mari boieri ... ...

 

Iulia Hasdeu - A fi iubită

... Ți-a fost, o, Eloise, fatală dimineața. De Abelard iubită, fu sincer dragu-ți crez, Și - crin în mînăstire - sfîrșitu-ți-ai viața... Dar, ca pe Beatrice, eu te invidiez. Tu-l plîngi pe Cid, Ximena, fiindcă, aspră, soarta Potrivnică îți este și nu-l mai poți vedea. El te-a iubit... Iubirea învinge chiar și moartea; De-aceea-ntotdeauna eu te voi învia! Ah, să te știi ... sfîntă fericire! Să plîngi atunci îți vine, dar lacrime cerești! Să mori iubind!... Ah, moarte de har și norocire. Cînd mori în nimb de soare, ca

 

Nicolae Filimon - Despre noua trupă italiană

... de a cere de la d. Hiotu a ne da un teatru nu de primul rang, căci astfel nu poate să ni-l dea din mai multe cauze, dar un teatru bunicel, compus așa ca să întreție pe spectatori și să ne formeze gustul muzical, iar nu a ne pune în trista pozițiune de a regreta ... trecutul. Cerem dar de la dînsul, și avem tot dreptul de a cere, ca să introducă o mai bună regulă la împărțirea rolelor, ca să nu ne mai vedem siliți a asista la profanarea celor mai sublime creațiuni ale nemuritorilor maeștri, cum avurăm nenorocirea a o ... vedea aceasta în stațiunea espirată la operile Lucia di Lammermoor și la Il barbiere di Seviglia . Cerem, și avem mare drept a cere, ca să ne pre-noiască repertoriul, căci cel de astăzi s-a învechit atît încît nu mai deșteaptă curiozitatea publicului. Cerem iar ca acele patru opere noi ce se obligă prin contractul încheiat cu guvernul a le reprezenta în cursul stațiunii viitoare să fie de acelea ... ...

 

Dimitrie Bolintineanu - Bătălia de la Varna

... nouă ne-mprumută. Flota genoveză credem că ne-ajută." Vlad răspunde încă regelui așa — ,,Între greci credința nu puteți lăsa. Grecii sunt slabi foarte ca să nu vă-nșale! Robi ai fericirii cei materiale, Genovezii încă nu se cumpănesc Între fala dalbă și-aurul turcesc. Să nu cereți fapte nobile ... nu fuge dinaintea morții! Tu, române doamne, ții pe dreptul Porții. Tu trădezi creștinii, cuvântând așa!" Cu virtute-antică domnul asculta. Lupta se decide. Vlad, l-a lui plecare, Regelui Lehiei zice cu-ntristare — ,,Dacă soarta, sire, mintea ți-a-nvelit, Ca să te zdrobească, fie ce-ai voit! Plec; dar las cu tine ceata românească, Fiul meu să-ți serve și să te dorească. Îți mai ... frunte... Regele-a căzut... Un spahiu retează capul său plăcut. Armia creștină fuge spăimântată. Huniad el însuși, viața-n fugă cată. Preoții ce-l

 

Ion Luca Caragiale - Inovațiune

... Român va deveni un Moft artificial, adică Moft fin de SiĂ©cle. Dar o să-mi ziceți sau or să-mi zică alții mai moftangii ca dv. (lucru ce eu crez că n'o să se găsească): ŤBine, nene, toate sunt bune, înțeleg vin artificial, pâine artificială, ou artificial, pui ... are să fie ? Ce ? e destul să te faci că strănuți ca să și miroasă ? - Ei bine, amicii mei, nimic mai adevărat ! nimic mai natural ca moftul artificial ! Uitați-vă, de pildă, la guvernul român. Credeți că e guvern natural ?... al națiunii ?... din națiune ?... Ferească Dumnezeu. E un guvern artificial ! ! Întrebați ... aceasta; ea vă va da următoarele probe: Să luăm pe d. P. P. Carp. Ce credeți, că e natural ? De loc... Dacă ar fi om ca toți oamenii, natural, nu s'ar uita printr'un ochiu ca să vază mai prost decât cu doi... n'ar avea monoclu; prin urmare iată un moftangiu artificial. Luați-i monoclul, va rămâne om ca toți oamenii, și nu ar fi bun la nimic. Să trecem la Tache... Ce credeți că e natural ? Nicidecum. Vine în Cameră cu o prostie ... ...

 

Nicolae Gane - Ion Urdilă

... sfințească-se numele tău, facăse voia ta... Cioară, ardă-te-ar para focului, striga deodată în mijlocul rugăciunii, nu vezi colbul pe scrin?... Apoi sărind, ca o leoaică, în spatele slujnicei ce-i ieșea înainte, o lua de ureche și o vâra cu nasul în colb; și iar își urma închinăciunea ... de toate zilele... etc. Ciudat era că pentru a ocărî și a bate nu avea trebuință să-și iasă din fire, ca alți oameni. După o pereche de palme, date de exemplu în timpul mesei, ea mistuia tot așa de bine ca și când ar fi băut un pahar de apă răcoritoare. Ochii ei, stăpâniți de dorința de-a găsi totdeauna pricini, alergau necontenit prin ... am avut nici o precugetare când am făcut toate aceste, căci precum spusei nu iubeam pe Ilinca, nici ea nu mă iubea, ci eram numai ca niște buni tovarăși din copilărie... Dar acum, fiind așa aproape de dânsa, legănat pe fața apei, neauzind alt vuiet decât vuietul măcinișului, neavând alți marturi ... se preschimbau în sufletele noastre cu iuțeala fulgerului, parcă acum pentru întăia dată ne vedeam și ne pricepeam. Într-adevăr, mă uitam acum la Ilinca ...

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>