Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru CA SĂ NU
Rezultatele 1181 - 1190 din aproximativ 2617 pentru CA SĂ NU.
... în capul mișcării ș-au urmat cu dragoste lucrul deșteptării, aducându-l pân’ la ușa anului ce s-a început. Le-am dorit ca mișcarea, ridicarea moldovenilor din Basarabia să ajungă cât mai degrabă o mișcare a tuturor moldovenilor basarabeni. Acum putem să zicem că noi ne-am întâlnit față în față cu cel dintâi mare lucru, care a avut să-l aducă și care l-a adus de acuma Anul Nou. Cu alegerile în viitoarea dumă, care fără îndoială sunt menite să aibă o însemnătate nespus și nemăsurat de mare în soarta norodului moldovenesc. Viitorul nostru puțin câte puțin începe a ni se deschide și ... ne vom pune pe lucru cu toată sârguința noastră, cu toate puterile sufletului nostru, atunci suntem scăpați. Atunci, fără îndoială, că în dumă vor ajunge să fie aleși numai binevoitori ai moldovenilor, iar nu niște oameni străini pentru noi, ori niște vânzători de neam de felul lui Crușevan. Iar dacă vom ședea acum degeaba și nu vom lua nici o parte la lupta ce merge înaintea alegerilor, fiind numai privitori,— atunci nici să nu ...
Bogdan Petriceicu Hasdeu - La România (Hasdeu)
... toate Gogoși de vierme rozător! Un venetic îți dă cu peatră, Îți dă un altul cu ciomag, Primiți la masă și la vatră În loc să zacă lângă prag! O nu și nu, iubito mamă! Acei ce roabă te-au trădat Prin furtișag români se cheamă, Mânjind un nume uzurpat! Ei nu-ți sunt fii. Privește-i bine: Cunoaște-ți laptele din sân Și din năpârcele străine Alege puiul de român! Nu blăstăma victima frunză, Ci scutur-o de negrii gâzi: În foi să nu se mai ascunză Cumplita droaie de omizii O nu și nu, iubito mamă! Acei ce roabă te-au trădat Prin furtișag români se cheamă, Mânjind un nume uzurpat! Deschide cronica străbună La anii marilor nevoi, Când ... din cer, Dar norul greu când îi supune Luceferii în ceață pier! Sunt mulți românii în tot locul, Sunt mulți ca floarea din grădini, Dar nu s-a dezvălit bobocul Impedecat de mărăcini! O nu și nu, iubito mamă! Acei ce roabă te-au trădat Prin furtișag români se cheamă, Mânjind un nume uzurpat! De vrei să scapi duioasa rază A mii de stele românești, Tu norul ce le-nmormântează Din cerul țărei
Alecu Văcărescu - Foarte multă văz plăcere
... suflet ca să placă, Și cusur să nu rămîie Pe cît simte să-l mîngîie. Dar o minte cu simțire, Delicată și supțire, Vrînd acestea să le-adune, Face judecăți mai bune ; Nu dă făr' de cercetare Privileghiu așa mare : Tot un fel sînt cîte trele Dopotrivă între ele. Căci la apă și verdeață Și dă este vro ... Dar o știm cu legătură Într-un fel dă la natură. Dînd dă obște o plăcere La a tuturor vedere, Și mai mult nu se-nmulțește, Nici mai scade, nici mai crește. Iar viind la frumusețe, Aici voi, idei istețe ! Căci intrăm în adîncime Și dă tălmăciri mulțime. Vedem ... Și măcar că-s mișcătoare, Mai ales și vorbitoare, Dar le-arată tot cuvîntul Că umblînd geme pămîntul. Merg acelea, bunioară, La verdeață, la apșoară, Să-mi dea singure credință, Cît nu sîtn de trebuință ! Cînd voi zice frumusețe, Voi fi suflet cu blîndețe, Cu simțiri, cu isteciune, Depărtat de-nșelăciune. Și un nu știu ce prea dulce Ce simbadie aduce ! Și să-nnoadă cu strînsoare Unde va fi dat prinsoare. Atunci este însușită : Frumusețe săvîrșită, Care poate ...
Gheorghe Dem Theodorescu - Iancul Jiianul
... vii? — Ia, d-aci, de peste Jii! — Iancule, ce-ai târguit? — Dat-am aur și argint Pe vro cinci oca de plumb, Să duc la băieți în crâng; Că băieții, făr-de minte, Risipesc la gloanțe multe, Nu le stă nimeni-nainte Și nu știu trage la ținte: Că băieții, cam zglobii, Trag la naiba, prin pustii, Nu ca mine, -n cărnuri vii! Până vorba nu-mi sfârșea, Iacătă-mi și potera, Bat-o Maica Precista! Iar ceaușul poterii, Slujitorul domniei, De-l vedea, Îi tot zicea: — Iancule, Jiianule, Ado ... povara, C-o să-ți vie greu cu ea Și dă-te de voia ta, Să ne scapi de vro belea! — Ba de voie nu m-oi da, Nici povara nu mi-ți lua, Că mi-am dat bănuți pe ea! — Iancule, român turcit, Ce te porți așa gătit, Numa-n aur și argint Din ... un hoț de căpitan Ce căznește pe podari, Bea vin de la cârciumari, Ia mieii de la ciobani Și pâinea de la brutari, Bea, mănâncă, nu dă bani? Că d-oi sta să
... râs în poală Și te-am dus plângând sub cruce. Maica Domnului când vine Pune-o mână peste tine, Măr de aur ea-ți aduce Să te joci cu el. Nouă luni în zori, pe rouă, Tot ți-am descântat, Joi curate, alte nouă Să ai inimă curată Și să fii păzit de ele, Șapte stele, logostele Fie-ți scrise-n cer și-o fată Mândră de-mpărat. M-am rugat de ursitoare Pentru capul ... odrăslești, ca rupt din soare, Toată lumea să te placă; Dar nici fapt și pus-din-ură, Nici un fel de-aruncătură, Nici un farmec să nu-ți facă Nici un rău. Dormi, plugarul meu, în pace, Scumpul meu odor! Mare-al mamei, te vei face; Să te văd cu noi la masă, Și-alergând cu drag pe luncă După tatăl tău la muncă, Tânăr voinicel, prin casă Mamei de-ajutor! Uite ... ntr-altă parte, Ochii-n cap îi fug; Îl trimiți și-i și departe S-aduci poala cu surcele. Ș-aduci apa cu cofița, Tatei să-i deschizi portița Când se-ntoarce, frânt de trudă Seara de la plug! O, de te-aș vedea eu mare,
Alexandru Macedonski - Nimic, nici chiar speranța...
... Alexandru Macedonski - Nimic, nici chiar speranţa... Nimic, nici chiar speranța... de Alexandru Macedonski Nimic, nici chiar speranța în suflet nu mai cântă Când mut e viitorul și aripa ți-e frântă... Departe lași în urmă al visurilor rai... Și lacrima, chiar dânsa, când pică pe ... înghețul din inima pustie De florile din mai! Nimic, nici chiar speranța în ochi nu licărește Când ziua după ziuă bolnavă se târăște... Și poate ca să fie de aur cerul plin, Și poate s-aibă stele albastra adâncime, Verdeață nouă, câmpul, pădurea, -ntunecime Și râul alb, — suspin! Nimic, nici chiar ...
Vasile Alecsandri - Cucul și turturica
... mi-a bănui De te-oi prea iubi Și m-a fermeca De te-oi dezmierda. CUCUL Dragă turturică, Pasăre dălbică, Nu-mi fi dușmănică, Vara că ne-ndeamnă, Și frunza ne cheamă Să ne drăgostim Și să ne iubim. TURTURICA Ba, cucule, ba, Nu te-oi asculta. Dă-mi tu bună pace, Că zău, m-oi preface Azimioară-n vatră Cu lacrimi udată, Și de foc uscată, De toți ... m-a mustra Că te-oi dezmierda Și mi-a bănui Că te-oi prea iubi, M-oi face mai bine, Ca să scăp de tine, Trestioară-n baltă Subțire și-naltă. CUCUL Oricum te-i preface, Tot nu ți-oi da pace, Că și eu m-oi face Un mic ciobănaș Din fluier doinaș, Ș-oi căta prin baltă O trestie naltă, Și ... închina Și le-oi săruta De luni care pică Până duminică. Iar când te-oi zări Astfel ți-oi grăi: ,,Sfântă iconică, Fă-te păsărică, Ca să ne iubim, Să ne drăgostim La nouri, la soare, În frunzi, la răcoare, La stele, la lună În veci împreună!" [1] Turturica figurează ades în cântecele poporale ca
Cincinat Pavelescu - Mamei (Pavelescu, 3)
... povață, fiindcă poate și-un grăunte De mândrie înmuiase glasul tău când m-a certat. Și cu inima de mamă iubitoare, care știe Să-ntrevadă viitorul, îți plăcea să mă privești Stând pe gânduri noaptea-ntreagă, să cioplesc o poezie Făurită spre mărirea limbii noastre românești. Pentru mine păstrai toate mângâierile de mamă. Când eram copil, la patu-mi vegheai nopțile târziu ... boala, somnul, toată dureroasa vieții dramă, Ca să spui povești cu zmeii răsfățatului tău fiu. Socoteai c-o să m-aștepte toate gloriile-n lume, Nu era ca mine altul. O fecioară de-mpărat Trebuia să mă iubească. Și-auzind doar al meu nume, Chipul tău cel trist d-odată s-arăta mai luminat. Și-am crescut, ca și toți frații, în iubire și credință. Prunc, hrănitu-m-ai cu lapte de la sânul tău cel sfânt. Tânăr, ai sădit în gându-mi ... fruntea mândră mi-o nălțai întotdeauna, Nici prostiei, nici măririi nevoind să mi-o-ncovoi. C-un sarcasm și cu un zâmbet de-am știut să-nfrunt furtuna, Iată-mă cu ghete rupte prin zăpadă și noroi. De-am iubit, la pieptu-mi dânsa n-a vrut capul să ...
... Vasile Alecsandri - Bobii Trage, mândro, cu bobii, [1] Nu-ți mai lăcrima ochii. De-or cădea bobii în zece, Să știi că dorul nu-mi trece. De-or cădea bobii în opt, Să știi că mi-e dor de tot. ↑ A trage în 41 de bobi este un obicei foarte răspândit la români. Bobii prevestesc ... noastre, însemna că pomenea cineva de dânșii. Iar mai ales strănutatul avea o importanță nemărginită în ideile lor. Ei credeau că amorul strănuta când vroia să le înștiințeze îndeplinirea dorințelor. Catul, pentru ca să exprime fericirea statornică a doi tineri însurați, zice că amorul le-a strănutat în dreapta și în stânga. Properțiu, ca să arate că amorul înzestrase pe Cyntia cu toate darurile, o întrebă dacă acel zeu a strănutat când ea s-a născut ... piețele publice din Roma și din celelalte orașe romane. Romanii credeau și în puterea farmecelor. Adeseori o amoreză, lăsată de iubitul ei, întrebuința farmece pentru ca să-l întoarne iar la picioarele ei. Afară de descântece, ea fabrica două păpușele, una de ceară și alta de lut, și le apropia de foc ...
... ce-i atârnau de pe spate spre pinteni, băteau în verde ca fierea. Aripile, negru-aspru, ca mangalul. Pieptul luciu, cu ape tăioase, uneori sure, ca oțelul. Și penele lungi, mlădioase, și întoarse ca niște arcuri, ale cozii, cu sclipiri albăstrii, ce se stingeau îndată. Numai deasupra capului cu ochii neliniștiți ca niște gâze, creasta plecată, ștrengărește, roșie, aprinsă ca para focului. Celălalt, alb. Alb pieptul, cu unde brumate, ca argintul odoarelor vechi; albe aripile, un alb moale, ca al omătului de curând căzut; alb gulerul, cu vârfurile penelor puțin-puțin gălbui, ca suflate cu aur; albă coada bogată-n pene, ușoară, răsfirată. Și, deasupra capului cu ochii galbeni, plutitori în mărgeanul pleoapelor, o creastă cărnoasă, bătută și ... o garoafă. Nu se puteau suferi; își aruncau priviri tăioase printre spărturile gardului; fiecare se silea să trâmbițeze mai înainte zorii zilei. Și totuși prilejul nu-i adusese încă față-n față, să se măsoare. Astăzi însă clipa dorită de amândoi sosise pe neașteptate. Cocoșul alb, cu găinile lui, ieși pe tăpșanul de din dosul casei, la scurmat ... coapse. Erau grozav de voinici amândoi: cel negru ceva mai iute, cel alb mai cumpătat. Și iarăși se deteră-napoi, cu gâturile întinse de mai să
Ion Luca Caragiale - Accident parlamentar
... pe sub bancă — nicăieri; busola oratorică s-a pierdut! — E o infamie! strigă ministrul mânios, trântind cu mâinile pe pupitru! Asta nu e parlamentar! asta nu se face! — Ce e?... ce e?... și un cerc simpatic începe să se strângă împrejurul ministrului, care spumează de ciudă. — Mi s-au prăpădit notele! mi le-a sustras opoziția desigur! Asta nu e leal! N-am dormit o noapte întreagă ca să mi le aranjez, și poftim! Domnii din opoziție mi le sustrag! Astea sunt farse neomenoase! În timpul acesta, domnul Urdăreanu ia cuvântul: — Eu, domnilor ... D-ta, desigur. Fii bun și dă-mi notele! nu umbla cu mofturi de-astea. Astea sunt glume puțin parlamentare... în nici un parlament european nu se fac astfel de farse!... — Dar, domnule ministru, îți jur! și toată lumea începe să râză. — Atunci desigur d-ta, zice ministrul cătră un altul. — Pe onoarea mea! Asupra acestora, i.p.s. sa mitropolitul, atras de aglomerația de dinaintea ... — Astea vi sunt mijloacele de luptă? Notele! Dă-mi notele! Am lucrat o noapte la ele; dă-mi-le înapoi că te zdrobesc. — Să n-am parte de ochii mei, coane Alecule! ...