Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru CEEA CE
Rezultatele 1171 - 1180 din aproximativ 1609 pentru CEEA CE.
... Apoi turcii purcedeau, La Galați ei se duceau, Lăsând îndărătul lor Pe luciul apelor Vălurele ușurele Și vârteje-n cercurele. Iar Vulcan se cufunda Până ce de fund el da. Când în fund el ce făcea? Brâul cu dinții-l rodea. Mână dreaptă-și desfăcea, Din picioare s-opintea La lumină de ieșea. Apoi greu el înota Și din gură ... cerca două, Pân-împlinea câte nouă... Când a fost l-a nouălea, El înuntru năvălea, Că-nlăuntru el văzuse Pe Pandeli ce-l vânduse. Vânzătorul sta culcat Tocma-n fund pe un macat, Lăudându-și faptele Și bându-și păcatele. ,,Noroc bun și veselie Celor ce-s în avuție, Să-mi faceți parte și mie! Căpitane Pandelaș, Tu, ce ești un bogătaș! Dă-mi o frântă de lețcaie Că foamea cumplit mă taie Și pân' la pământ mă-ndoaie." ,,Măi străine, măi sărace! De ... această industrie și au ajuns a face meneșterguri și ștergare foarte frumoase. Femeile de la munte poartă ștergare de mătase lucrate de dânsele, ce se deosebesc prin dibăcia țesăturilor. ↑ Turcii dau Moldovei denumirea de Bogdania, după numele lui Bogdan, fiul lui Ștefan cel Mare, ...
Dimitrie Anghel - Agora modernă
... ori zîmbindu-și cu bunăvoință unul altuia. Larg însă ușa s-a deschis și într-un miros pestilențial, chintesența mahalalelor, extractul fermentatului guano , ce-a dospit îndelung la soare în locurile virane, duhoarea ce-a stagnat la gura canalurilor, barometricele efluvii ce călătoresc numai pe drumuri de noapte, nenumitele gazuri ce-și dau întîlnire numai în anumite unghere, toate alambicatele parfumuri ce le poate distila un rinichi scos din uz intră să bată în retragere și cele din urmă pături de oxigen. Mirosurile, efluviile, extractele și chintesențele ... mai pot face să vibreze. Fiind marele colector, maxima cloacă a acestor șerpuitoare rîulețe care nu mai pot reflecta cerul din multa murdărie ce-o tîrăsc în ele, ce nu mai pot face valuri ca să poată aduna lumină pe crestele lor, ce nu mai pot scoate glasuri cristaline din cauza verminei ce le amuțește ca o veșnică surdină, ei se adună și se strîng cerc ca o baltă imundă în jurul mesei celui ce-a intrat, și fiecare pe rînd, precum toți locatarii unei mahalale, se mișcă ducîndu-și cutia cu lături la zgomotul clopoțelului ...
Dimitrie Bolintineanu - Veneticii
... țară neatârnată Și nobila martiră a orpitalității? Dintr-înșii izvorăște pârâul nedreptății, Corupții, trădării și tristei umilinți. Vedeți aceste triste și palide credinți. Ce fac din fiecare să nege ce-i moral Șin interesul public la acel personal. Cinci posturi nu ajunge la unul și hrăpirea, Trădarea și minciuna, calomnia, lovirea, Ei le întrebuințează, p-ai Românii fii Să-i pearză, înalță ... Doamen! Azi românul, mai slab ca o femeie, Își vede a sa țară, pământul lui iubit, Robit și el o slugă la cel ce-a sprijinit. Și inima lui moartă, de țară nu mai bate, Nu poate să supuie nici brațe dezarmate. Arabii dispărură sub mamelușii sclavi ... luptă sub jugul ce Grecia Le puseră prin datini și-omoară România. Acest venin viază chiar azi ascuns în flori, Și face slăbiciunea acestor servitori, Ce învățați să fie robi la streini în țară S-agață cu furoare d-ale lor crude feare. Când vede veneticii pălește și se pleacă. O ...
... tu dorești; Toate-mi sunt deopotrivă, dacă mă duci în pace, Dacă cu mulțumire vederea-mi rătăcești. Voi cunoașteți, o unde, cu câtă bucurie, De ce sfârșit pornită, cu ce cuget curat, Barca mea totdeauna pe-a voastră-mpărăție Ca-ntre-ale ei cuprinsuri jucând s-a preumblat. Înghițiți pe tâlharii ... ca pe ai voștri fii; Eu vă cunosc mărirea, eu vă slăvesc puterea, Când alerg pe-ale voastre mult umede câmpii. Din rătăcita-mi barcă, ce-o las la întâmplare, Ochii mei către ceruri uimit îi ațintez; Seninul lor însuflă sfială și mirare; Eu mă rog în tăcere, vărs lacrimi și ... mi rămâne-aș da-o ș-aș zice: am trăit. Mergi, mergi, ușoară barcă, în dreptu-acelei stele, Căreia i-am dat nume... un nume ce slăvesc, Nume ce-n înfocarea închipuirii mele Pe strălucita-i frunte îl văz și îl citesc. Acolo te oprește, acolo priveghează, Cât raza ei asupră-ți ș-asupră ...
Panait Cerna - Părâul și floarea
... Panait Cerna - Părâul şi floarea Părâul și floarea de Panait Cerna Părâului se tânguiește-o floare: "Ce blând erai în vremuri mai senine! Purtai în unde numai dezmierdare. Plecată peste valurile-ți line Aveam tăria pururi lângă mine, Iar noaptea-mi coborai ... a răpit acea blândețe; Tot crești mereu, și fără stăpânire, Azi îmi arunci cuvinte îndrăznețe; Azi cerul meu numai arar se-arată, De mult ce plângi și te frămânți în spumă, Mi-e fața-n veci de lacrimi râurată; Iar când vorbesc cu steaua mea, vâltoarea Îmi fură vorbele și ... și chemi, și blestemi: Vino! Vină! Și tot mă-ndoi… Dar ce sunt eu de vină, Că tu îți farămi trupul în vâltori? Și pentru ce-aș porni cu tine-n vale? Să văd cum oglindești tot alte flori, Plecate peste zâmbetele tale? Prefă-ți în aburi picurile grele, Și spulberă ... e dor de tihna de-altădată!..." Secă izvorul, cu durere mare, Ca să-mplinească ruga ei fierbinte Dar cine nu ascută-o rugăminte, Chiar crudă, ce-a pornit de la o floare? Fugi nebun părâul; dar cu dânsul Se șterse și a cerului icoană Și-acolo unde ...
... Matilda Cugler-Poni - Durerea Durerea de Matilda Cugler-Poni Îți mai aduci aminte de-un timp, ce nu mai este? Mai știi acele locuri, unde ne întâlneam? Și n-ai uitat-o încă acea dragă poveste De vecinică iubire, ce-n taină ne spuneam? Poveste-așa de dulce, șoptită în deseară, Când păsările cântă c-un glas fermecător, Când toate-ți par eterne, și flori ... durerea nu se stinge, Durerea ne petrece prin viață la mormânt, Purtând pe cap coroana-i de lacrimi și de sânge, Ca semn al stăpânirii ce
George Topîrceanu - C. Hogaș: Pe drumuri de munte
... ar îndreptăți și mai mult această surpriză. Închipuiți-vă, acum treizeci de ani, un profesoraș de liceu într-un orășel de provincie din Moldova. Cu ce fel de oameni ar veni în contact și în mijlocul căror preocupări cotidiene ar trăi un profesor de provincie, astăzi, necum cu treizeci de ani ... munții Moldovei. Iar la întoarcere, din propria-i pornire, dintr-o necesitate sufletească imperioasă și tainică, s-apucă cu răbdare să-și scrie impresiile... Dar ce impresii! Câtă strălucire în stil, ce simț admirabil al realității vii în dialogurile cu țăranii, ce sentiment profund și debordant al naturii! Însemnările lui din călătorie te poartă, cu o putere de evocare uimitoare, prin munții Moldovei de acum câteva decenii ... unul dintre cei mai mari prozatori ai noștri. Caragiale, rafinatul și exigentul Caragiale, vorbea întotdeauna cu entuziasm despre bucățile dlui Hogaș și mai ales despre acel minunat episod cu părintele Ghermănuță, din care știa fraze întregi pe de rost. Ne-ar trebui însă cadrul unui articol, iar nu spațiul restrâns al ...
Cincinat Pavelescu - Unui poet miop
... Cincinat Pavelescu - Unui poet miop Unui poet miop de Cincinat Pavelescu Vezi pe-acel domn roșcat ce
... Iar când fiii nerecunoscători Îi cer iubire și mângâiere, Le deschide brațele tuturor Și la piept îi strînge cu putere. De-aceea, cu orice cusururi Ce
Mihai Eminescu - În ochii tăi citisem...
... vremii steaua mea O clipă s-au aprins. Apoi ca foi uscate, văzduhul coperind, Văzui nădejdi și fericiri Naintea mea pierind. Dup-acea dulce clipă, ce
... Iar când fiii nerecunoscători Îi cer iubire și mângâiere, Le deschide brațele tuturor Și la piept îi strînge cu putere. De-aceea, cu orice cusururi Ce