Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru ȘTI
Rezultatele 1171 - 1180 din aproximativ 1963 pentru ȘTI.
Alexandru Vlahuţă - Ananghie Ananghie de Alexandru Vlahuță Publicată în Vieața , an I, nr. 33, 25 septembrie 1894 Greu la deal, și greu la vale, Nu-s bucate , nu-s parale, Toți sunt ififlii, Negustorii n-au afaceri, Preoții n-au cununii, Moașele n-au faceri. "Biruri noi !" guvernul strigă, Iar țăranul: "Mămăligă !"... Nu-s parale, nu-s: Ce mai plănuiți palate Și orașe ca-n Apus ! Știți voi ce-i la sate? Lanurile-s părăsite: Nici imaș nu-i pentru vite, Apele-au secat. Goi, flămînzi, copiii zbiară. Gospodarii au plecat În lume, să ceară... Nu mai are cum țăranul Din pămînt să scoată banul, Vouă să vi-l dea. Foametea de pe la sate Va să vie să mai stea Și-n cele
Alexandru Vlahuță - Când n-am ce scrie
Alexandru Vlahuţă - Când n-am ce scrie Când n-am ce scrie de Alexandru Vlahuță Ce v-eți fi mirând de mine? Scriitor sunt, vedeți bine, Și pot spune cui mă-ntreabă Că și eu mă aflu-n treabă. Cronici, critică, nuvele Sunt la mine bagatele: Dă-mi subiectul, spune-mi plata, Și articolul e gata. Parcă cine știe ce e... Fur de colea o idee, Mai un calapod de colo, Și-s și eu de-ai lui Apolo. Ș-apoi sunt atâtea-n lume, Că, să stai, să scrii volume! Stil? Grămatică?... Gogoși, Pentru cei neputincioși. Astea-s spuma, gându-i marea... Nu-mi strunesc eu cugetarea Plină, clară, elegantă Pentr-o virgulă pedantă! Am subiectul? Restu-i gata: Ți-aștern proza cu lopata. Iar când n-am și n-am ce scrie, Atunci... torn o
Alexandru Vlahuţă - Cârmacii Cârmacii de Alexandru Vlahuță Lui V. A. Urechiă Din bordei de lângă vatra unde stă nenorocirea Ca o strajă neclintită ridicatu-mi-am privirea Sus, spre sfetnici, și văzut-am a lor fețe luminoase, Ș-am văzut maimuțăria, strâmbăturile grețoase Astor molii, astor ciocli, dezmățați copii ai spumei, Care-n aur văd, smintiții, sufletul și cinstea lumei, Inimi dogorâte-n para poftei de-a se-navuți, Stând ca viermii pe-un cadavru, ce-a-nceput a se-mpuți. I-am văzut păpuși gătite, tologiți în jețuri moi, Trântori, fără nici o grijă, și străini de-orice nevoi, Răscolind în a lor cuget ale țării măruntaie Și cătând, nesocotiții, ca din trupul ei să taie Partea ce-a mai rămas bună, membrul ce-a mai rămas teafăr. Pieptul lor, plin de medalii, strălucea ca un luceafăr. Dar înnuntru sub medalii și sub hainele bogate Clocotește-n oala cărnei, otrăvită de păcate, La a negrelor lor pofte, la a infamiei pară Clocotește crima . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Stoarceți, stoarceți măduva din țară! Nu vă pese! Striviți totul! Cugetați că poate mâini O ...
Alexandru Vlahuță - Ce te uiți cu ochii galeși%3F
Alexandru Vlahuţă - Ce te uiţi cu ochii galeşi%3F Ce te uiți cu ochii galeși? de Alexandru Vlahuță Ce te uiți cu ochii galeși la copacii triști și goi, Și oftezi, dând pas gândirii să mai lunece-napoi?... Lasă frunzele pustiei și bătăilor de vânt! Tinerețe, farmec, visuri... toate-s țăndări de vas frânt, Ce de mult pieriră-n valma răzvrătitelor talazuri. Strânge-ți gândurile-acasă, nu le mai lăsa-n poghiazuri, Palide-n puterea nopții să mai tremure pe drum... Nici te mai uita în urmă-ți la grămezile de scrum... Nu vezi tu că îndărătu-ți e-ntuneric și pustiu!... Și n-auzi cât de sinistru sun-a groapă ș-a sicriu Glasul tinereții duse ș-al iluziilor șterse?... Înțelege că-i zadarnic pe-un mort lacrimi să se verse!... Negreșit, avut-ai zile de noroc și de iubire... Cine n-are-n lumea asta partea lui de fericire? Ai trăit și tu în basme... Te credeai și tu o zână, Ș-așteptai, ca să te fure, vreun făt-frumos să vină, De-ți roteai pe lanul vieții ochii mari și visători, Nu-ntâlneai decât podoabe, fluturi, pajiște și flori! Și când pentru- ...
Alexandru Vlahuţă - Cuvântul Cuvântul de Alexandru Vlahuță Ca-n basme-i a cuvântului putere: El lumi aievea-ți face din păreri, Și chip etern din umbra care piere, Și iarăși azi din ziua cea de ieri. El poate morții din mormânt să-i cheme; Sub vraja lui atotputernic ești, Străbați în orice loc și-n orice vreme, Și mii de feluri de vieți trăiești. Te-atinge doar, și tu o biată clipă Ce tremură-ntre două veșnicii Privești de sus a lumilor risipă, Și toat-a lor zădărnicie-o știi. Aprinde-n inimi ură sau iubire, De moarte, de viață-i dătător, Și neamuri poate-mpinge la pieire, Cum poate-aduce mântuirea lor. * Voi, căror vi s-a dat solia sfântă De preoți ai acestei mari puteri, Voi, în al căror suflet se frământă Întunecate valuri de dureri, Și gânduri de-un întreg popor gândite, Nu duceți minunatul vostru dar Ofrandă mâinilor nelegiuite, Ci, ca pe sfânta masă din altar, A-mpărtășirii taină preacurată, Așa cuvântul să vi-l pregătiți Ca mii de inimi la un fel să bată, Și miilor de veacuri să
Alexandru Vlahuță - D-șoarei G.
Alexandru Vlahuţă - D-şoarei G. D-șoarei G. de Alexandru Vlahuță Publicată în Lyra română , an I, nr. 11, 22 februarie 1880 Te-ador, ș-a mea gîndire în veci neadormită Veghează ca o mamă la gingașul tău sîn, Și-n noaptea cea adîncă, cînd tu dormi liniștită, Cînd trec visuri frumoase prin sufletu-ți senin, Cînd îngerii din ceruri la tine se scoboară Prin somn să te păzească de visuri necurate, Cu drag a mea gîndire se las-atunci ușoară, Și-ți fură de pe buze săruturi înfocate, Și-n dezmierdări nebune se joacă pe-a ta față. Și joacă, și s-alintă pe fragedul tău sîn Cum joacă lin zefirul pe-a cîmpului verdeață, Cum fluturul s-alintă pe-o roză sau pe-un crin. Dar iarba se apleacă alene după vînt Și pare că-i șoptește ceva misterios, Dar roze, crini s-alintă și capetele-și scutur Ca lebedele-n apă, și tainic șoptesc firei Că-i dulce sărutarea zburdalnicului flutur, Că simt și ele focul și farmecul iubirei. Iar tu să nu spui nimica gîndirei înfocate Ce-ai prins-o ca-ntr-o mreajă în gratiele tale, ...
Alexandru Vlahuță - Din depărtare (Alexandru Vlahuță)
Alexandru Vlahuţă - Din depărtare (Alexandru Vlahuţă) Din depărtare de Alexandru Vlahuță Informații despre această ediție M-am regăsit. Ce dor mi-era de mine - Copilul visător de altă dată! Mă simt plutind — privirea mea 'nsetată Se pierde 'n orizonturi largi, senine. De-acum, ispititori în van mai cată Viclenii ochi... îi știu atît de bine! O, nu mai tremur cînd mă uit la tine, Și azi te iert, căci rana-i vindecată. Iar visul tău — ca pînza Penelopii — Se țese ziua, noaptea se distramă... Noian de întuneric ne desparte! Zădarnic zîmbitoare te apropii, Și glasul tău tremurător mă chiamă — Tot mai străină'mi ești — tot mai
Alexandru Vlahuță - Dorul (Vlahuță)
Alexandru Vlahuţă - Dorul (Vlahuţă) Dorul de Alexandru Vlahuță Publicată în Convorbiri literare , an XIV, nr. 5, 1 august 1880 Îmi arde inima de dor Și plîng cumplitu-mi chin, Ah ! n-am aripi, aș vrea să zbor La dulcele tău sîn ! Căci simt că mor în ăst pustiu Urît și-ngrozitor, Unde nimic n-aud, nu știu De tine, scump odor. De multe ori noaptea-n tăcere, Pătruns de chinuri grele, Mă uit în sus, cer mîngîiere La lună și la stele; Dar ele tac și zbor ușor Pe cîmpul azuriu; Iar eu suspin și plîng de dor În tristul meu
Alexandru Vlahuță - Homo homini lupus
Alexandru Vlahuţă - Homo homini lupus Homo homini lupus de Alexandru Vlahuță Revista nouă, an I, nr 3, 15 februarie 1888 Zadarnic! – Lupta se-ntețește, Și nu-i alegere de armă. Sub pumnul grosolan al forței Dreptatea celui slab se sfarmă. Durerile vin tot mai multe, Mai mari și mai adânc simțite. De unde sapi lumina, curge Iar întuneric ce te-nghite. Un pas, un gând, o scăpărare, Și îndoiala te-nfioară. Pe umeri tot mai slabi apasă Din ce în ce mai grea povară. Sub planul sfânt de înfrățire Sporește ura bestială: Tot omul e-un vrăjmaș la pândă, Toată cruzimea e o fală; S-azvârl-a patimilor valuri Din șubredele stăvilare, Și peste pulberea de pravili Domnește oarba-nverșunare. Zadarnic gânduri răzvrătite Izbesc eterna piramidă, Spre vârful căreia cu toții Se bat o cale să-și deschidă... Mai sus, mai sus ... scrâșnind se-ndeasă; Sub mulți prăpastia se cască. Nu tuturor li-i dat să zboare, Dar câți nu știu să se târască! Asupra omului de mâine S-apleacă palida știintă, Și-l vede mai nervos, mai sceptic, Mai înrăit de suferință... Zadarnic! – Lupta se-ntețește, Și nu-i alegere de armă. Sub pumnul ...
Alexandru Vlahuță - Ieri, azi, mâine
Alexandru Vlahuţă - Ieri, azi, mâine Ieri, azi, mâine de Alexandru Vlahuță Ieri!... cenușa ce păstrează forma încă neschimbată, Din ce-a ars în focul vremii; lacrima deja uscată, Sau un zâmbet de pe buze, spulberat de-al sorții vânt; Ieri... poveste, cu eroii oase putrede-n mormânt. Astăzi?... lampă ce se stinge, stea plecată spre-asfințit, Visuri nebătute încă de-al ursitei vânt cumplit, Piscul nalt, pe care dorul, vânător, stă și pândește Țărmul unde amintirea cu dorința se-ntâlnește. Mâini?... o strângere din umeri a enigmei întrebate; Rai sau iad, în care ochiul niciodată nu străbate, Cui de aninat speranțe, prunc ce nu poate grăi. Mâine... mâine, cine știe câți din noi vom mai
Alexandru Vlahuţă - No. 1 No. 1 de Alexandru Vlahuță Publicată în Naționalul , an II, nr. 45, 4 august 1891 Daniil, bătrînul stariț, Șade-n jețu-i, răsturnat; Chipul lui îmbracă umbra Gîndurilor ce-l străbat, Și cum stă, în rasa-i lungă, Cuvios și neclintit, În tăcerea asta sfîntă, Ai jura că-i zugrăvit... Numai dreapta lui, alene Rezemată pe spătar, Cum ar bate tactul vremii, Se clintește-ncet și rar: Printre degetele-i slabe, Țăcănind, cad somnoros, Din șiragul de mătănii, Boabele de chiparos, Și, în ritmul lor, trec umbre — Amintiri din vremuri vechi — Glasuri, vuiete de clopot Îi răsună în urechi. Și ce haos, ce amestec De videnii și-ntîmplări ! Se frămînt-o lume-n minte-i, Ca-n adîncul unei mări: Chiote de veselie, Țupăieli de oameni beți — Stricăciunea și desfrîul Unei lacome vieți; Înhăitări de crai bezmetici, Trupuri goale de femei, Ce-au hulit pe Născătoarea Ș-au scuipat în fața ei; Gemete și chipuri slabe De călugări chinuiți; Aur stors din suferința Celor proști și umiliți ! Răfuieli cu iconomul: "Gherasime, rău te porți ! Unde-i partea mea din mese Și din leafa celor morți? Mie nu-mi plac hrăpitorii... Ce-ți ...