Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru (SE) MARI
Rezultatele 1171 - 1180 din aproximativ 1955 pentru (SE) MARI.
Antim Ivireanul - Cuvânt de învățătură la Streteniia Domnului nostru Iisus Hristos
... Că biruiaște și covârșaște mai presus decât toată pricĂ©perea minții omenești graiul pomenirii și fecioriia sfintei Fecioarei aceștiia. Că de poate afla cineva mai mare și mai slăvit decât pre Dumnezeu, poate că doară va afla mai mare și mai cinstită decât pre sfânta Fecioară, care fecioară, ca alt ceriu gânditoriu, ține în brațile sale pre făcătoriul ceriului și al pământului, pre Fiiul ... curățenie besĂ©ricii și al credinții. Duce acĂ©le 2 pasări ca să facă preoții jărtvă, arătând cu aceasta jărtva cĂ©ia ce era să se facă pre sine tatălui pentru noi. Zice sfânta Fecioară cătră Simeon: PriimĂ©ște, cinstite și fericite bătrâne, pre acest prunc, carele au sărăcit de voia ... nu-l poate cuprinde toată lumea. Adevărat, mic iaste de vârstă, iară anii nu i să știu. Mic iaste, iară iaste preste toate măririle mai mare. Mic iaste la vedĂ©re, iar iaste mare la pricĂ©pere. În besĂ©rică iaste acum împreună cu noi, iar în ceriu șade în scaunul slavei sale și în cară de heruvimi. În ... Duhul Sfânt, au zis: Cu adevărat, tu ești stăpânul a toată făptura, tu ești mântuitorul lumii, tu ești Dumnezeul nostru, pre tine cu ...
... zărește călare trecând Prin șiruri, cu fulgeru-n mână. În lături s-azvârle mulțimea păgână. Căci vodă o-mparte, cărare făcând, Și-n urmă-i se-ndeasă, cu vuiet curgând, Oștirea română. Cu tropote roibii de spaimă pe mal Rup frâiele-n zbucium și saltă; Turcimea-nvrăjbită se rupe deolaltă Și cade-n mocirlă, un val după val, Iar fulgerul Sinan, izbit de pe cal, Se-nchină prin baltă. Hassan de sub poala pădurii acum Lui Mihnea-i trimite-o poruncă: În spatele-oștirii muntene s-aruncă Urlând ianicerii, prin flinte ... Dar pașa rămâne alături de drum Departe pe luncă. Mihai îi zărește și-alege vro doi, Se-ntoarce și pleacă spre gloată, Ca volbura toamnei se-nvârte el roată Și intră-n urdie ca lupu-ntre oi, Și-o frânge degrabă și-o bate-napoi Și-o vântură toată. Hassan, de ... de sânge, cu barba vâlvoi El zboară șoimește. Turbanul îi cade și-l lasă căzut; Își rupe cu mâna vestmântul Că-n largile-i haine se-mpiedică vântul Și lui i se pare că-n loc e ținut; Aleargă de groaza pieririi bătut, Mănâncă pământul. Și-i dârdâie dinții și-i galben-pierit! Dar Alah din ceruri ...
Ion Luca Caragiale - La hanul lui Mânjoală
... sosit. O sumă de cară poposesc în curtea hanului; unele duc la vale cherestea, altele porumb la deal. E o seară aspră de toamnă. Chirigiii se-n-călzesc pe lângă focuri... de aceea se vedea atâta lumină de departe. Un argat îmi ia calul în primire să-i dea grăunțe la grajd. Intru în cârciumă, unde fac refenea oameni ... am întâlnit piept în piept pe-ntunerec... Eu, obraznic, o iau bine-n brațe și-ncep s-o pup... Cocoana mai nu prea vrea, mai se lăsa; îi ardea obrajii, gura-i era rece și i se zbârlise pe lângă urechi puful piersicii. În sfârșit iacă jupâneasa aduce tava cu demâncare și cu o lumânare. Pesemne om fi căutat mult chibriturile, că ... ținându-nii calea la ușă. Am dat-o binișor la o parte și am ieșit pe prispă. În adevăr, era o vreme vajnică... Focurile chirigiilor se stinseseră; oameni și vite dormeau pe coceni, vârându-se cuminți unii-ntr-alții jos la pământ, pe când pe sus prin văzduh urla vântul nebun. - E vifor mare, zise cocoana Marghioala, înfiorată și apucându-mă strâns de mână; ești prost? să pleci pe vremea asta! Mâi de noapte aici; pleci mâine pe lumină
Ion Luca Caragiale - Temă și variațiuni
... cetățiani, a avea cetățiani-pompiari. Numai cu condițiune d-a fi și cetățian cineva un bun pompiar este, și viceversa. Și se-nțelege că aceea ce zicem în cetăți despre cetățiani, vom zice la sate despre sătiani: pompiari-sătiani, sătiani-pompiari. Dar ne vor întreba protivnicii noștri ... își pierd vremea privind barometrul, care, nesimțitor ca și această bătrână Mamă-Natură, coboară, coboară mereu, ca și acțiunile Panama. Zeul Plăcere și zâna Petrecere se încăpățânează să țină închise templele lor, în ciuda dorințelor pasionaților lor credincioși; de aceea nu se mai găsește tămâie pe altarele lor, altădată atât de încărcate de flori. Foarte puțin se mai poate petrece în acest nenorocit sfârșit de secol, care nu a sfârșit surprizele sale răscolitoare. Ieri a avut loc în ... nu mai puțin elegantă, îmbujorată de emoție; foarte tânăra doamnă Bigoudiano, un vis strălucitor de-al lui Watteau, răpitoare cu păru-i blond-auriu care se buclează natural, fără nici un artificiu, un boboc de trandafir gata să se desfacă la razele lui Phoebus, armonizându-se ...
Dimitrie Anghel - O amintire despre Verdi
... transfigurează pe cei ce s-au lăsat sărutați de ea. Între fericiții aceștia a fost și Giuseppe Verdi, și fiind dat că acum se serbează centenarul lui, voi adăoga și eu o amintire personală. Eram la Roma, prin 1892, mi se pare, și mă reîntorceam spre casa mea din Lațiul vechi, într-o seară tîrziu. Pe străzi, afișe mari colorate, anunțau reprezentația lui Falstaff , ultima operă ... în sfirșit. Pe strada întunecată aproape, cîteva puncte slabe de lumină au lucit, s-au adunat tremurătoare la un loc, au devenit nenumărate și, plecîndu-se spre partea de unde bătea vîntul, au apărut deodată. Un cor urzit din mii de glasuri a sunat și el, și într-o ... dincolo de lume, ca și cum ar fi fost deprins cu extazul pămîntesc și aștepta să vadă altceva, ce nu văzuse încă, aceea ce nu se poate vedea, desigur, decît după moarte... Și a doua zi, l-am văzut iarăși. Era altă sărbătoare în grădina Pincio, unde brazii și ... însă a rămas rece și nu a răspuns maestrului. Cîteva discursuri își despletiră spiralele, un cor de glasuri armonioase ca de serafimi
Alexandru Vlahuță - Nunquam ridenti
... Alexandru Vlahuţă - Nunquam ridenti Nunquam ridenti de Alexandru Vlahuță Ciuli urechile și, fluturând din cap, Se depărtă bodogănind: Că multe lighioane, Doamne, mai încap Și-n lumea asta!... Însă eu mă prind Că nu e alta mai netrebnică sub soare Ca ... fapte mari, Și vino s-ascultăm. Așa-s de rari Și scumpe clipele aceste, Când parcă zbori, Când uiți că ai să mori, Când ți se pare că trăiești într-o poveste... O, clipele aceste sunt așa de rari! Ș-un cântec e-un izvor de fapte mari. Tu prea ești ...
Nicolae Filimon - Ascanio și Eleonora
... făcut este a te ruga să nu mă uiți, căci a fi mort în memoria ta ar fi pentru mine o mare nenorocire. Baroneasa nu se poate consola de plecarea ta; ea crede că ți-a adus vreo displăcere și de aceea ne-ai părăsit atît de brusc. Amelia ... Juan . Fatala realitate se arătă înaintea mea. Acum înțelesei de ce vocea ei tremura cînd cîntam împreună, de ce cînd îi adresam cîte un compliment se roșea și lăsa ochii în jos; înțelesei suspinele ce ieșea din pieptul ei cînd îi naram istorioare de amor și acele convulsii și palpitațiuni ce ... iubit. Asta este efectul egoismului. Juna baroană a voit să-mi mulțumească pentru serviciele ce i-am făcut, iată totul! Dar nu! Nu se poate! De ar fi fost numai recunoștința, ea mi-ar fi adresat un compliment galant dar rece și nu s-ar fi servit de unul ... căzînd orizontal peste elementul furios, îi da aspectul unui bazen plin de aur topit, din care săreau miriade de scîntei mai luminoase decît diamantul și se ...
Vasile Alecsandri - Prutul (Alecsandri)
... Vasile Alecsandri - Prutul (Alecsandri) Prutule, râu blestemat! [1] Face-te-ai adânc și lat Ca potopul tulburat! Mal cu mal nu se zărească, Glas cu glas nu se lovească, Ochi cu ochi nu se-ajungă Pe-a ta pânză cât de lungă! Lăcustele când or trece, La ist mal să se înece! Holerele când or trece, Pe la mijloc să se-nece! Dușmanii țării de-or trece, La cel mal să se înece. Iar tu-n valurile tale Să-i tot duci, să-i duci la vale Pân' la Dunărea cea mare, Pân' în Dunăre și-n mare
Alexei Mateevici - Către Ioan G. Pelivan
... scrisoarea d-tale și imediat m-am și așezat să-ți dau răspuns la ea, căci, deocamdată, n-am alte ocupații decât scrisul și cititul. Mare bucurie mi-a dat mie această scrisoare, mulțumită acelui ton călduros și cordial ce o pătrunde. Sunt convins că, cu toata rușinea la ... sclavie și poate cu dreptate visa la acel strălucit viitor de aur, ce i-a prezis poetul Bolintineanu și care, desigur, acolo, deja se împlinește. Însă la noi, în Basarabia, …parcă te iau fiorii, când începi povestea suferințelor poporului nostru moldovean și a acelor înjosiri, ce ... arunce și asupra românimii băsărăbene razele sale strălucitoare și înviorătoare. Și fără îndoială, la urma urmelor, cu ajutorul generoșilor și înțelepților săi conducători, și ea se va porni pe calea luminii și a propășirii, înfruntând toate piedicile. Mult ne mai rămâne de lucrat pentru atingerea acestui scop. Dar să ... lui e refuzată, căci nu-l văd în numerele ultime ale „Basarabiei“. Redacția o fi găsit că chestiunea discutată în el n-are mare interes și nu corespunde trebuințelor ei; ori poate nu i-au fi plăcut condițiile bănești. Nepublicarea acestui articol foarte m-ar descuraja. În tot cazul ...
Ion Luca Caragiale - Ouăle roșii
... nobilii curteni și copiii de casă, care țineau, unii coiful contelui, iar alții coada rochiei contesei. Și după ce au ascultat slujba, au purces să se grijească eu toții. Pe când lua sfânta cuminecătură, cel dintâi, cruntul conte FĂ©kete LĂ¡ioș, iată că aude la spatele lui aceste cuvinte de ... a mușcat în gingii lingurița preotului și a-nghițit cu noduri sfânta grijanie. Apoi, după ce s-au grijit toți de la mare pân' la mic, s-au întors împreună în castel. Cum au intrat acolo, contele a strigat: — Doboș IĂ¡noș! Doboș IĂ¡noș ... boș IĂ¡noș! După slujbă s-au dus iar în castel, toți; toți, afară de DĂ³boș IĂ¡noș; și s-au așezat la masă mare, să ciocnească ouă roșii. Pe masă erau panere mari pline cu sute de ouă. Contesa a luat unul și a zis ... — și iar... din gingii. Contesa a rămas pe gânduri... — Minunate ouă roșii! a zis ea; ce frumoasă față! — Se-nțelege că-i frumoasă, a strigat rânjind ca o fiară contele; și firește are să-ți placă, nobilă doamnă! dacă sunt văpsite chiar ...
Gheorghe Asachi - În ocazia zborului aerostatic a madamei Blanchard
... aerostatic a madamei Blanchard În ocazia zborului aerostatic a madamei Blanchard de Gheorghe Asachi întreprins la Roma, la 1811, când în ceri se vedea cometa cea mare Nu țintiți de-acuma ochii cătră steaua înfocată, Ce întinde preste ceruri coama sa de ră menire. E deprinsă de mult Roma cu asemenea privire ...