Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru E
Rezultatele 1151 - 1160 din aproximativ 2670 pentru E.
... zisei zâmbind prin visarea mea. Putea-s-ar oare întâmpla unui Tasso o istorie asemenea celeia ce-o citeam?... Uitasem însă că tot ce nu e posibil obiectiv e cu putință în mintea noastră și că, în urmă, toate câte vedem, auzim, cugetăm, judecăm nu sunt decât creațiuni prea arbitrare a propriei ... cele mai dragi, pentru ca în urmă, căzut pe pământ, să nu-i rămână decât decepțiunea și tristețea, gravată în jurul buzelor, că nu mai e în cer. Repedea umflare a nărilor și vioaia sclipire a ochilor lui semnala o inimă din cele nebune, un caracter pasionat ... numai români nu? — O! nu trebuie oameni mulți pentru asta... Spiritul public este fapta puținor oameni. O singură frunte unsă cu mirul lui Dumnezeu e în stare să forme din oceanul cugetărilor omenești o singură volbură gigantică, care să se-nalțe din fundul abisului mării până sus în nourii gânditori ... colori. O prismă cu mii de colori, un curcubeu cu mii de nuanțe. Națiunile nu sunt decât nuanțele prismatice ale Omenirii, și deosebirea dintre ele e ...
Titu Maiorescu - Limba română în jurnalele din Austria
... să le prefacă fără nici o cauză binecuvântată. Ce am zice noi de un neamț care ar traduce cuvântul nostru "nepomenit" cu unerwähnt? Nu e vorbă, și unerwähnt vrea să zică nepomenit; dar terminul german admis în certe locuțiuni este unerhört , și prin urmare nu se poate înlocui ...
... creditor îndărătnic, ne rugămsă mai aștepte o minută. Doctorul îmi dădu râzând un șipușor și-mi prescri să beau tutun: "Holera — zice el — e boala văzduhului,fumul îl curăță; fumă și nu te teme... căci dacă e pe moarte, apoiholera nimerește și în curțile aerisite și curate și te uită și lângă unbolnav; în mâna lui Dumnezeu e taina și leacul..." Întărit asemenea de facultate mă dădui îndatoririlor mele, fără a mai gândi laprimejdie. Pipa în dinți, în buzunări leacuri și ...
... generațiuni, adică nu numai să le lumineze spiritul, dar totodată să le cultive inima și să le formeze caracterul, fiindcă o națiune are nevoie, ce e drept, de ridicarea nivelului intelectual, dar iarăși fără caractere nu merge — în școlile primare, zic, citim pe toți pereții: „A nu se sufla ... Țalii sunt murdari; Genitiv — obrăzniciile Țalilor; Dativ — li se trag chiuluri destule și Țalilor; iar, a doua zi, când nu mai e năvală și „nu mai face trebuință", patronul suprimă pluralul; dă afară (acuzativ) doi Țali, și rămîne numai cu singularul abitual — cu un Țal ... Dar el mă-ntrerupe: . — Peste poate, nene Iancule! are Graziella să citească un studiu nou al ei; nu ți-am spus că, după-masă, e și o surpriză... mare?... Uite-o, te caută. M-a găsit Graziella... La rândul ei, îmi dă brațul, și trecem, urmați de toată ... aude peste masă, de unde, cu un zâmbet grozav: — Mă rog, a nu se căsca!... ... Și citește... Și Mitică, de la spate, e
Mihai Eminescu - Moartea lui Ioan Vestimie
... că era mai lipsit de invidie decât alții, că recunoștea cu multă ușurință meritele altora și nemeritele sale, din care cauză lumea-i zicea că e un spirit observator, deși nu știm ca fineța de observațiune și reumatismul unit cu bătaie de inimă să fi stat vrodată în legătură. Avem cu ... toate acestea să ajungem la halul moral în care justiția pur și simplu a vederii să treacă drept spirit de observație... dar nu e vorba de asta. Vorba e d[e] Ioan al nostru, care-n toate zilele își urma regulat drumul de la căsuța lui la cancelarie, de la cancelarie la o cafenea din colț ... mbrăcă repede și plecă în oraș, intră în cafeneaua sa obicinuită și 'ncepu să răsfoiască jurnalele . Ceea ce i se părea ciudat din cale-afară e că stâlpii de cafenele îi luau jurnalele din mână fără ca să-l mai întrebe, mulți din ei nici păreau a-l vedea ... cuminte și dulce ești tu și cum te-am iubit din momentul în care m-ai privit cu ochii tăi cei suferitori. Și ce dulce e ...
... pânză se înfășură, cu pământ se acopere. Sub bolta cea înaltă a unei vechi biserici, Între făclii de ceară, arzând în sfeșnici mari, E-ntinsă-n haine albe, cu fața spre altar, Logodnica lui Arald, stăpân peste avari; Încet, adânc răsună cântările de clerici. Pe pieptul moartei luce de ... zâmbet trist și sfânt Pe buzele-i lipite, ce vinele îi sunt, Iar fața ei frumoasă ca varul este albă. Și lângă ea-n genunche e Arald, mândrul rege, Scânteie desperarea în ochii crunți de sânge, Și încâlcit e părul lui negru... gura-și strânge; El ar răcni ca leii, dar vai! nu poate plânge. De zile trei își spune povestea vieții-ntrege. "Eram ... orașul pe sub arc de pară, Și lumea nebunise gemând din răsputere; Biserica creștină, a ei catapeteasmă De-un fulger drept în două e ruptă și tresare; Din tainiță mormântul atuncea îi apare, Și piatra de pe groapă crăpând în două sare; Încet plutind se-nalță mireasa-i, o ... legii, 1652 În salele pustie lumine roși de torții Rănesc întunecimea ca pete de jeratic; Arald se primblă singur, râzând, vorbind sălbatic Arald, tânărul rege, ...
Petre Ispirescu - Fata cu pieze rele
... oprească relele ce-l bântuiau, dar geaba, pagubele curgeau gârlă. În cele mai de pe urmă chemă un cetitor de stele să-i spuie ce e pricina de-i merg lucrurile anapoda și nu poate să dea înainte. Daca veni filosoful, îi puse la stele, și a doua zi ... umbla razna prin pădure după păsărele, și, încet, încet se depărtă o bucată bună, ajunse la căruță, se puse într-însa și pe ici ți-e drumul. Când băgă de seamă fata împăratului, credincerul nu e. Dădu chiot, strigă, țipă, dară nimeni nu-i răspuns. Ce să facă ea? Iară daca văzu că dă înde seară, fata se urcă într-un ... să-i caute în cap, căci, zice-se că arapii cât de curați să fie, tot se găsesc condrănței în capul lor: pentru că le e părul îmbâcsit, pâslos și des, nevoie mare! Fata împăratului văzând în capul arăpoaicei, ce nu mai văzuse de când o făcuse mă-sa, i se ...
Constantin Negruzzi - Cârlanii, vodevil într-un act
... te-i apuca să spui femeii tale. S-audă tot satul. MIRON: Nu, nu. — Nevastă! Nevastă! Scena 2 Domnica, și cei de sus DOMNICA: E, ce este? Ce strigi așa tare, parcă-i cineva surd. MIRON: Ia, cumătrul, nevastă, nu știu ce are; parcă nu i-s boii acasă. Vrea ... cu cuconașul, și zău m-aș apuca că dacă... TERINTE: Te-nșeli, cumătre! Ba eu m-aș apuca că dacă cuconașul îmbla, Domnica... MIRON: Domnica! E, cerce d-lui, și-i videa cum mi ți l-a lua cu o prăjină. Dar Vochița... ha, ha, ha. TERINTE: (îngânându-l ... să facem? DOMNICA: Terinte zice că eu ascult șăgile cuconașului, și barbatu-meu zice că tu-i ești dragă. VOCHIȚA: Auzi nătărăii! pentru că mi-e drag să șăd la vorbă, hop! li se nazare nu știu ce. Sărmanilor bărbați, sunteți buni de legat la gard! DOMNICA: Nătărăi, fa, și nătângi ... în casă, și nu uita ca tu-i să-ncepi. (Intră.) Scena 7 Terinte, Miron TERINTE: Așa! tocmai așa. Nici visează ele de asta. MIRON: E! ce zici? Ai văzut cum am pus lucru la cale? Vezi ,eu, eu-s lup bătrân, bre. TERINTE: Ce are a face! parcă ...
Constantin Negruzzi - Melancolie (Negruzzi)
... întru gândirea Unui fulger de nădejde ce-i menise fericirea, Cugetând la suvenirea unor dulci îmbrățoșeri, Uitând viața ș-ale lumii minciunoasele plăceri! Ah! Amorul e virtute pentru cine-l prețuiește, Pentru cel care îl simte, și din inimă iubește! Fericit cine-l cunoaște! fericit cine-l simți! Iată lina primăvară ... crudă mulțămire în a firei dezbracare, Căci frumoasa primăvară înfrunta a sa-ntristare; Însă toamna suferindă potrivită cu-al său chin E un leac l-a lui durere, un părtaș l-al său suspin. Acel șes, acea dumbravă și colnicele cernite Îl privesc, și de ... Gândul lor fugind din lume este numai vecinicia, Când îi văd, un nou preț are în ochi-mi melancolia, Judecând că-n lumea asta ne e dat să suferim... Unde sunt? Unde mă aflu? — Lângă-un jalnic ținterim! Ce cucernică privire! Ce icoan-înavuțită! Câte gânduri mângăioase pentr-o inimă ...
Dimitrie Bolintineanu - Ana-doamna
... 9 IX I Sufletul lui Carol, regele maghiar, De dorinți trufașe se îmbată-amar, Dar cea mai fatală ce-a putut să fie E ca să supuie dalba Românie. Exaltat de dorul care l-a răpit, Cheamă cavalerii și-astfel le-a vorbit — ,,Viețuiește ... dobândești! Să cătăm în noaptea timpurilor stinse Faptele sublime, numele ne-nvinse! Căci tot ce mai poate, sub al nostru dor, Să ne mai consoale, e lumina lor. Astfel sub povara vârstei ce-l zdrobește, Cu trecutu-i dulce, cel bătrân trăiește, Și încins în lanțuri, robul cel străin Anii libertății ... timpul priicios. Astfel, prin furtună un pilot mintos Strânge pretutindeni vălurile sale Și cu vijelia merge p-a lui cale. Însă numai domnul e răspunzător La străini de faptă-i; nu al său popor. Să spălăm noi hula ce ne-apasă foarte, Printr-o generoasă și frumoasă moarte! Să ...
... să lovească. În clipa aceea a înțeles toată zădărnicia vieții; toată nădejdea i se stinse. Atunci numai a priceput că singurătatea e puterea cea mai mare a luptătorului. Singur, cu tine, fără patimi, fără ură, tu, în fața ta! Și-a lăsat nevasta ... se topiră cele din urmă raze ale soarelui mureau curate, rumenind odaia. Colonelul dormita. Vroi să se trezească de câteva ori, își dădea seama că e într-o amorțire grea; visele ce-i cutremurau somnul acesta le știa că nu-s în ființă, știa chiar că visează, și totuși i se ... ca o petică; parcă nu mai avea nici sânge, nu-i mai bătea nici inima, și chiar oasele i se topiseră. I se părea că e totuna cu patul, că era subțire ca cearșaful, întins ca el. Câteva crâmpeie din trecut iarăși i se luminară în întunericul odăii, fulgerări repezi, ca ...