Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru S��L����LUI
Rezultatele 1141 - 1150 din aproximativ 1547 pentru S��L����LUI.
Constantin Stamati-Ciurea - Un ajun de Anul Nou
... mijlocul iernii, pe când afară viscolește și gerul frige pârjol, privitorul, lăfăindu-se în loja sa somptuoasă, în care aburește o căldură ca în luna lui mai, simte până și mirosul de viorele și lăcrimioare, care-i vine de la o damă megieșă, elegantă și cu un buchet mare în mână ... Învelindu-mă în blana mea, așteptam cu nerăbdare pe conductor, cărui eram gata să-i fac o bună reprimandă1 pentru neglijența cea mare, când iată-l că intră în cupeul meu foarte îngrijat, zicându-mi cu grăbire: — Noi, domnule, ne aflăm aici la jumătate de drum între două stațiuni și ... bine cunoscut și nu o dată la întâlnire mă angaja să vin la el la țară pe câteva zile; dar neștiind la care moșie să-l aflu acasă, nu mă hotărâsei să întreprind călătoria. Colonelul Priboianu era foarte bogat, avea moșii în diferite districte. El era ca toți oamenii pe care ... adresa calului și acesta în trap accelerat porni înainte. Îmi îmbodolii fața cu gulerul blănii. Nu vedeam nimică. Îmi părea că mă aflu în luntrea lui Haron3, ce luneca cu mine în prăpăstiile Hadesului4. Trecu ca o oră de călătorie ce-mi păru o eternitate și, cuprins de oarecare tulburare spirituală
Karl Marx - Manifestul Partidului Comunist
... și ea neîndestulătoare. Atunci aburul și mașina au revoluționat producția industrială. Marea industrie modernă a luat locul manufacturii, locul stării de mijloc industriale l-au luat industriașii milionari, șefi ai unor întregi armate industriale, burghezii moderni. Marea industrie a creat piața mondială, pe care a pregătit ... desființat, pretutindeni unde a ajuns la putere, toate relațiile feudale, patriarhale, idilice. Ea a rupt fără milă pestrițele legături feudale care-l legau pe om de „superiorul său firescâ€� și nu a lăsat altă legătură între om și om decît interesul gol, decît neîndurătoarea ...
Antim Ivireanul - Scrisoarea la leat 7220, în luna ghenarie, în 13 zile
... la toți, și măcar că măriia-ta nu pohtiiai să es de acolo, iar cine au fost pricinuitorii eșirii mĂ©le vor da seama înaintea lui Dumnezeu; iară încailea am eșit cu cinste și nimenea nu mi-au luat seama, căci să vĂ©dea că am făcut și am adaos, iară ... socotească m¸ ¬pq¨n logism¨n Ä„proswpolŇptwV kaÅ» katˇ Qe¨n nici una nu va afla ca să nu fie spre slava lui Dumnezeu, spre cinstea măriei tale și spre folosul țării. 6) Răutatea și zavistiia din lume nici au lipsit, nici va lipsi, pentru căci iaste pornit ... că mie nu mi să cuvine, ca unui arhiereu, să grăesc pe nimenea de rău, nici să pârăsc, iar mi să pare că cu ajutoriul lui Dumnezeu foarte tare s-ar rușina. 8) Între cĂ©lialalte mozavirii și vânzări ce-mi fac, ca Iuda pre Hristos, au zis cătră măriia-ta ... paretisis ce mi-au venit poruncă de la măriia-ta ca să fac, zic cum că nu îndrăznesc, pentru făgăduialele care dăm noi, arhiereii, înaintea lui Dumnezeu, când ne hirotonim (precum și cu mâna scriem în condică, după cum iaste rânduiala besericească și iscălim înaintea celor ce vor să hirotonească), să ...
Cincinat Pavelescu - Ultima verba
... golul fără soare, Și chem și-a mea chemare e-n veci fără ecou! Dar morții înălțară obrajii lor de ceară, Spre sfânta lui fantomă ce-atât au adorat, Și lacrimi de iubire picându-le, strigară: Isuse blând, stăpâne, fii binecuvântat! Așa-i cântau în noapte virginile-n uimire ... și Magdalena: Fii binecuvântat! Căci moartea ne-a fost dulce în visul de iubire Pe care a ta vorbă în noi l-a semănat! Martirii chiar în circuri zâmbeau cu nepăsare, Sub gura sângerată a leilor flămânzi, Și moartea fioroasă li se părea ...
Alexandru Vlahuță - Scrisoare cătră un bătrân
... un bătrân Scrisoare cătră un bătrân de Alexandru Vlahuță Părul alb e lucru mare pentru cine vrea să știe, Și a ști să-l porți e poate cea mai grea filozofie. Vremea, ce zbârcește fața, netezește judecata. Pentru orice-ncrețitură, mintea trebui să-și ia plata. Și pleoapă de ... văd un zeu: Ah, cine știe Ce-o fi clocotind în lumea strânsă în bătrânu-i creier, Și ce-o fi târând cu sine furtunosul lui cutrier! Câte visuri izbândite! Câte visuri sfărămate! Grămădire colosală ici ruine de palate; Dincolo în codru-n doliu, și sub el un vraf de scrum ... zburlește. Răutatea și mânia pe bătrân cumplit mânjește, Gura lor e pentru sfaturi, nu pentru ocări! Ce-ai zice Pe bătrânul cel din ceruri să-l vezi pogorât aice, Și din vecinica-i răbdare să-l vezi ca pe-un om de rând, Mânios, zvârlind cu pietre după noi, și înjurând?... Nu-i așa, că toată slava i-ar cădea în ... Și-n auzul celui vecinic, și-n auzul tău atunci, S-or deschide-ngrozitoare, ca ale gheenei munci, Două guri. Una va zice: Eu pământului l ...
Ștefan Octavian Iosif - Blestemul bardului
... august 1901. De Uhland A fost de mult un mîndru castel, cu vîlfă mare, Strălucitor departe pîn' la albastra mare, Și-n jurul lui prin parcuri, cu înflorite-alee, Săltau fîntîni vioaie în joc de curcubee. Domnea un crai acolo, în țări și prăzi avut. În tron de fier ... ei intrau ; Și craiul și crăiasa pe tron acolo stau : El — fioros ca zarea din noduri sîngerată. Ea — gingașă ca luna, la dreapta lui s-arată. Și unde prinde-a zice din strune bardul falnic, Adînc vrăjește harfa ce clocote năvalnic ; Dar glasul tînăr urcă divin răsunător ... păsuri de sclav, suspin și plîngeri, Pîn' veți cădea trăsnite de-al răzbunării înger ! Vai vouă, mîndre parcuri strălucitoare-n rouă ! Cadavru-acestui tînăr vi-l pun în față vouă, Să veștejiți ca dînsul, secînd orice izvoare : Să fiți un loc de spaimă în zile viitoare ! Vai ție, crai sălbatic ! A ... două, la noapte va să cadă... Zac parcurile moarte și-s prăzile pustiei. Iar craiul n-are nume în cartea vitejiei ! Nici un hrisov nu-l
Ludwig Uhland - Blestemul bardului
... august 1901. De Uhland A fost de mult un mîndru castel, cu vîlfă mare, Strălucitor departe pîn' la albastra mare, Și-n jurul lui prin parcuri, cu înflorite-alee, Săltau fîntîni vioaie în joc de curcubee. Domnea un crai acolo, în țări și prăzi avut. În tron de fier ... ei intrau ; Și craiul și crăiasa pe tron acolo stau : El — fioros ca zarea din noduri sîngerată. Ea — gingașă ca luna, la dreapta lui s-arată. Și unde prinde-a zice din strune bardul falnic, Adînc vrăjește harfa ce clocote năvalnic ; Dar glasul tînăr urcă divin răsunător ... păsuri de sclav, suspin și plîngeri, Pîn' veți cădea trăsnite de-al răzbunării înger ! Vai vouă, mîndre parcuri strălucitoare-n rouă ! Cadavru-acestui tînăr vi-l pun în față vouă, Să veștejiți ca dînsul, secînd orice izvoare : Să fiți un loc de spaimă în zile viitoare ! Vai ție, crai sălbatic ! A ... două, la noapte va să cadă... Zac parcurile moarte și-s prăzile pustiei. Iar craiul n-are nume în cartea vitejiei ! Nici un hrisov nu-l
... m-a pocit dobitoaca? fir-ar afurisită să fie! Dobitoaca este guvernantă la copii, și piaptană și pe madam Piscopesco; cocoana Lucsița este mama lui madam Piscopesco, iar madam Piscopesco este soția lui d. Piscopesco, proprietarul uneia dintre cele mai elegante și mai confortabile vile din Sinaia, vilă care poartă frumosul nume al fiicei cocoanei Lucsiții, vila â ... lângă fereastră-n lumină pe frumoasa ei fiică; ia fierul de frizat de dasupra flacării de spirt, îl apropie de buze, suflă-n el și-l vâră apoi în cârlionții rebeli. — Ești nebună, soro! țipă madam Piscopesco, ce dracu! chioară ești?... m-ai fript! — Daca te miști! daca bâțâi ... picior! Fie, soro, la naiba! că prea ești nevricoasă!... A să văz. Și coana Lucsița se uită-n ceafa grăsulie a lui madam Piscopesco și o scuipă, pe de o parte să-i mai potolească ustureala, pe de alta să n-o deoache: în adevăr, are de ...
Alecu Russo - Ofițeri francezi în Moldova
... mai multe ceasuri de-a lungul Prutului, picând de osteneală, când calul nostru pică în nisip; zadarnică fu truda de a-l mai scula, calul pieri îndată. Nu știu în viața mea să fi petrecut un ceas mai greu. Eram pe un drum neștiut, prin o noapte ... iubitor de franțuji, care vă vine în ajutor!" Adevarat, acesta era un boier moldovan, vorbind prea bine limba noastră, pe care călăuzul nostru fusese să-l roage a ne veni într-un ajutor în poziția desnădăjduită unde eram. Boierul porunci slugilor ce îl întovărășeau de a înhăma ... nimică nu ne lipsea; nălucirea era întreagă, când în zori de zi fui trezit de un ofițer al domnului, care ne porunci a-l urma la spătarul, mai marele slujbaș al poliției și al puterii armate. Întrebați ce vroiam în Moldova, ne lămurirăm îndată de trista noastră înșelăciune: nici ...
Alexei Mateevici - Noaptea nașterii
... scârbă, plânsoare, necaz s-au născut, Sub a Romei greoaie domnie, Dar prin veacuri de vreme strălucind au trecut Într-a Lui luminoasă mărie. S-au născut El din focul cerescului dar, Din smerirea Curatei Fecioare, Ca, Puternic, să-i puie robiei hotar, Să sfârșească amara plânsoare ... i-au prins omenirea de veste, Numai cei de la turme-au venit la Hristos, Văzând rostul minunii aceste. Și venind, pe Hristos Cel născut L-au găsit Nu în casă de neam, boierească, Dar în iesle, pe scânduri, cu paie-nvelit, În colibă culcat — păstorească. Și o stea-n ... s-a aprins minunat, Ceru-ntreg bucurând și pământul, Și pornind, a lucit ca un ochi înfocat Drumul drept spre Hristos arătându-l. În adâncă uitare au trăit Pruncul sfânt Pân' la vârsta de cer hotărâtă, Dar iubirea de oameni în sufletul blând Au crescut-o frumos înflorită ... scârbă, plânsoare, necaz s-au născut, Sub a Romei greoaie domnie, Dar prin veacuri de vreme strălucind au trecut Într-a Lui luminoasă mărie. Povestirea cea sfântă în inima ta Viu răsunet îndată găsi-va, Și durerea în sufletul tău va-nceta, Și plânsoarea cea grea conteni ...
Dimitrie Bolintineanu - Călugărenii
... pierde tunurile sale. Ca torent ce cură după vijelii. Află bariere peste lungi câmpii, Își oprește cursul, geme, se lățește, Apoi cum abate lanțul ce-l oprește. Fuge peste luncă, gros spumând, turbat, Urlă, greu îneacă câmpul depărtat. Astfel otomanii se revărs nainte, Oripeunde calcă, seamănă morminte, De creștine corpuri luncile ... vii. Fiecare-n luptă pe păgân îl cheamă Și combat cu dânsul fără nici o teamă. Însă tineri încă, junii frățiori Sub a lui secure cad ca trei dulci flori. Caraiman cu calul peste dânșii pasă, Dar Mihai sosește, vede crudul pașă — ,,Nu-i curaj cu pruncii a ... opresc. Armele, lovite, scântei și lucesc. Lupta este scurtă. Sub o lovitură Pașa cade, varsă sângele pe gură. Dar Mihai răpește steagul cel vestit Și l-ai săi se-nturnă fără-a fi rănit. Când se-nalță-un suflet mai presus de lut, Temerile morții rușinos amut. Sabia română ... vântul furios, Dintre pomișorii care cad pe jos. Domnu-nvită pașa piept la piept să vie, Dar Hasan dă dosul prins d-a lui urgie. Sângele desfundă lutul cel uscat. De turbane, d-arme câmpul e-ncărcat. Leșurile rânduri zac în lac de sânge... Corbu-n nerăbdare de plăcere ...