Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru NU MAI SPUNE!
Rezultatele 1141 - 1150 din aproximativ 1228 pentru NU MAI SPUNE!.
Ștefan Octavian Iosif - Bels%C3%A0zar
... iată-l că s-aprinde sălbăticit la față, Căci vinul vechi sporește pornirea-i îndrăzneață. Pornirea-i mi-l orbește și-i răzvrătește firea: El spune vorbe grele, cîrtind dumnezeirea, Și bleastemă năprasnic în prada oarbei furii: Urlau în hohot sclavii cînd el scrîșnea injurii. Semețul rege strigă, semețul rege țipă ... îi umple cupa din mîna sacrilege; BelsĂ zar o ridică și pînă-n fund o soarbe; Și hohotă-n desfrîul mîniei sale oarbe; — Iehovah, nu mi-e teamă de tronul tău nemernic: În Babilon, BelsĂ zar e rege-atotputernic ! De-abia rostise însă cuvîntul plin de faimă, Cuprins a ... cu mintea aiurită, Pe-obrajii lui cei palizi sta groaza-ntipărită. A sclavilor cohortă a-ncremenit de frică: Nici un cuvînt nu scoate, nici ochii nu-i ridică... Veniră mai în urmă, dar în zadar cercară Să tălmăcească rostul acelui scris de pară. Dar sclavii-n răzvrătire atunci au tăbărît, Și peste noapte fuse BelsĂ ...
Heinrich Heine - Bels%C3%A0zar
... iată-l că s-aprinde sălbăticit la față, Căci vinul vechi sporește pornirea-i îndrăzneață. Pornirea-i mi-l orbește și-i răzvrătește firea: El spune vorbe grele, cîrtind dumnezeirea, Și bleastemă năprasnic în prada oarbei furii: Urlau în hohot sclavii cînd el scrîșnea injurii. Semețul rege strigă, semețul rege țipă ... îi umple cupa din mîna sacrilege; BelsĂ zar o ridică și pînă-n fund o soarbe; Și hohotă-n desfrîul mîniei sale oarbe; — Iehovah, nu mi-e teamă de tronul tău nemernic: În Babilon, BelsĂ zar e rege-atotputernic ! De-abia rostise însă cuvîntul plin de faimă, Cuprins a ... cu mintea aiurită, Pe-obrajii lui cei palizi sta groaza-ntipărită. A sclavilor cohortă a-ncremenit de frică: Nici un cuvînt nu scoate, nici ochii nu-i ridică... Veniră mai în urmă, dar în zadar cercară Să tălmăcească rostul acelui scris de pară. Dar sclavii-n răzvrătire atunci au tăbărît, Și peste noapte fuse BelsĂ ...
... mâinele câtor-va, care propagă demoralisarea prin o viețuire fără de frîÅ, și din z i în z i se sporesce numÄ•rul celor ce nu maÄ aÅ nimic , nu sînt stăpânÄ nicÄ pe propriile lor puterÄ și sînt mânațÄ spre ură neîmpăcată. RomâniÄ aÅ înființat băncile lor, ca să se răscumpere uniÄ pe alțiÄ ... omiz Ä, de insecte, de păduchÄ, de rugină, de muschÄ și de burețÄ, Ă³meniÄ de stat trebue și eÄ să privegheze, ca ceÄ ce nu sînt în stare să trăiască din rĂ³dele proprieÄ muncÄ să nu pĂ³tă trăi sugând măduva din Ă³sele celor harnicÄ și muncitorÄ și ca elementele vigorĂ³se să nu pĂ³tă fi robite de cele parasitice. Oamenii de stat aÄ maghiarilor nu și-aÅ făcut datoria acĂ©sta, și consequența nepriceperei lor e ruina morală și economică, degenerarea poporațiuneÄ, prin ale căruia puterÄ viÄ se susține statul ... în Bucovina. NicÄ odată! E cestiune de iubire de Ă³menÄ să le-o spunem Evreilor acĂ©sta în fiecare z i pentru ca să nu-și facă ilusiunÄ deșerte. In mijlocul nostru nu
Grigore Alexandrescu - Privighetoarea în colivie
... Alexandrescu O cântăreață privighetoare, De mică prinsă, stă la închisoare, Și colivia i-era locaș. Vreme la mijloc multă trecuse, Dar ea să uite tot nu putuse De unde-a luat-o omul vrăjmaș. Nencetat tristă gândea cu jale L-a tinereții veselă vale, L-acele crânguri ... proastă, Căta mijloace să scape-n zbor. Astă dorință e lăudată, Când e-ntărită pe judecată Și când folosul e prevăzut; Dar ea uitase că mai-nainte O-nștiințase un pui cuminte Că vrând să zboare mulți au căzut. Ea n-avea aripi. Fără mijloace, O păsărică ce poate face, Decât ... de a fugi? Astfel pe dânsa o sfătuiește O rândunică ce o iubește Și care gândul ei îl știa. Exemple multe des îi tot spune Și îi arată cu dovezi bune C-acum să scape nu va putea. Dar tinerețea neînțeleaptă Poveți n-ascultă, vremi nu
Dimitrie Bolintineanu - Apa Bârsei
... plină. Turcii și tătarii somnului se dau; Ungurii, la mese, grijile-nșelau. Astfel prin furtună, printre nopți, pe mare Lopătarii varsă tânăra cântare. Dar Șerban nu doarme, căci dulcele somn Rar răsfață geana unui mare domn. Grijile, în horă, turbure se duce Încotro lumina mai splendidă luce. Către astea, cântul păsării prin flori Spune că se varsă fragedele zori. Domnul către ceruri-nalță rugăciune, Apoi dă semnalul, trompeta răsună. Lupta se începe, cetele tătare Pasă înainte, strigă cu turbare ...
Traian Demetrescu - Pe un album (Traian Demetrescu)
... nțeleg, Pacea ochilor albaștri M-ași grăbi ca s-o aleg. Și cu toate astea, cine Inima mi-a răzvrătit-o, Liniște de nu mai
Alecu Donici - Vulturul și paingul
... Alecu Donici - Vulturul şi paingul Vulturul și paingul de Alecu Donici Prin nouri, vulturul, spre muntele Ceahlău Întinse zborul său. Pe cea mai naltă stâncă a lui, el se așează Și lumea dedesubt privind, se desfătează. Un șir de munți măreți, Moldova de o parte. A ... răspuns, Pe coadă-ți am venit, Tu însuți m-ai adus; Cu-a mea putere, eu nici aș fi îndrăznit, Iar de acum nu am de tine trebuință. Aici, statornica să-mi fac vreau locuință!... El bine n-au sfârșit și un vârtej de vânt, Cu mreaja lui cu ... trag în sus mereu, De coada unui mare; Și cărora le pare Că singuri vrednicesc și că li s-au căzut; Când spre căderea lor Nu trebuie mai
... o fi azi pasul micuț al prea frumoasei, Ce tot venea statornic ca să-și găsească-un mire? Oglinzile-și arată cu jale infinitul Și nu mai vine nimeni... zadarnic stai la geamuri, — "Ce-ai căutat în lume, o, tu ! mult liniștitul Poet, credeai că-i lesne să scrii epitalamuri ?" Ce ...
Mihai Eminescu - Dumnezeu și om
... Era vremi acelea, Doamne, când gravura grosolană Ajuta numai al minții zbor de foc cutezător... Pe când mâna-ncă copilă pe-ochiul sânt și arzător Nu putea să-l înțeleagă, să-l imite în icoană. Însă sufletul cel vergin te gândea în nopți senine, Te vedea râzând prin lacrimi, cu zâmbirea ... duc în pace-eternă a popoarelor destine Închinând înțelepciunei viața lor cea trecătoare. Dar un mag bătrân ca lumea îi adună și le spune C-un nou gând se naște-n oameni, mai puternic și mai mare Decât toate pân-acuma. Și o stea strălucitoare Arde-n cer arătând calea la a evului minune. Fi-va oare dezlegarea celora ... n-o urmează... De a veacului suflare a lui inimă e trează Și în ochiul lui cuminte tu ești om  nu Dumnezeu. Azi gândirea se aprinde ca și focul cel de paie  Ieri ai fost credința simplă  însă sinceră, adâncă, Împărat fuși Omenirei, crezu ...
Constantin Stamati - Arderea Iașului la 1822
... său arderea Iașului, în vremea răscoalei grecilor în contra turcilor; dar bătrânul se află bolnav în casă, iar nepotul său șede pe prispă afară și spune moșului său aceea ce vede. Nepotul Moșule, viforul geme, pe cer noaptea se lățește, Peste frumoasa cetate pâclă și negreață pică; Fulgerul cu-nflăcărare ca ... și fulger zidurile scutură... Bătrânul Ce-ți pasă de vifor ție? de cetăți ce-ți este scârbă? Las’ vântul să le dărâme, el cu noi nu are treabă; Căsuța noastră îi mică sub a copacilor umbră, Smerină și pitulită, mai nu se vede din iarbă; Vifor-trăsnetul nu sfarmă proaste cocioabele mele, Și cerul a sa urgie au trimis de umilește Pe acei cu fapte rele, Și pe-acel ce intirește ... chiar ca uliul chitesc, Să cadă peste cetate, Unde zici că sunt păcate. Bătrânul Pe Domnul, copile, roagă când fulgeră și când tună, Și să nu ai nici o grijă de volbură și furtună, Pentru că ea este A cerului răzbunare, ce pe cel rău pedepsește, Iar celui cu ... au pârjolit orașe și sate ale României și au prădat poporul, întocmai și grecii au urmat asemenea ca și turcii, ca să răzbuneze românilor că ...
Petruț Pârvescu - Gesturi aproximative
... meu coboară ce lume de zăpadă s-a crăpat vezi mamă desori cînd eram mic spuneai că atuncia cînd se face noapte să nu-ntîrzi pe undeva prea mult să nu m-alunge ziua prea departe dar ieri un taur alb m-a prins spre casă cînd poarta veche a curții am ... bulgări albi sub frunte !.. gestul unei amintiri străine sau linia stelei căzută-n fîntîni ana-maria și credeam că pre tine n-am să te mai uit coborîseră lucrurile în mine precum lumina stelei căzută în fîntîni dar azi mă latră amintirile ca pe un om dintr-un alt sat cîinii ... întors după mult timp de undeva de atunci tot merg ce echilibru absurd pe muchia căii lactee respirația stelei o simt din ce în ce mai grea uneori ca o tristă presimțire mi-ntorc capul în urmele pașilor mei umbra unui străin ! naivă și antinaivă sau ... poate că iarba vedeți poate ...