Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru L��CA��
Rezultatele 1141 - 1150 din aproximativ 2040 pentru L��CA��.
Petre Ispirescu - Fata cu pieze rele
... nevasta lui, împărăteasa, rămase grea și peste nouă luni făcu o fată, frumoasă, de seamăn pe lume n-avea. De unde se aștepta acum împăratul ca să fie pe deplin fericit, ași! unde? iaca se adeveri și la dânsul, ca la toată lumea asta păcătoasa, povestea cântecului: În lume născut, Nimeni n-a stătut A fi fericit Cu desăvârșit. Începu a ... ți iei ale trei fuioare și să te duci din casa mea, că de când ai venit tu, pagubele se țin lanț. Cățelul ăsta nu l-aș fi dat nu știu pe ce, fiindcă îmi păzea coliba, și-l am de atâția mari de ani. - Lasă, mămușoară, nu te supăra, îți dau eu cu ce să-ți cumperi altul, ba încă săÂți mai ... stâna lor să dea ei peste o așa pagubă. Ei văzură că surata lor trebuie să fie piază rea, și că a căzut ca o pacoste peste dânșii. Atunci se vorbiră ca să o gonească de la dânșii, și îi ziseră: - Surată, cum ai venit, să te duci de la noi unde mila Domnului te va povățui ... ...
George Coșbuc - Non omnis moriar
... Dar nu prin fier și lance, ei nu înving prin spadă, Ci-nving cu mintea lor. Se nasc, având în suflet mari, nobile destinuri; Trăiesc, ca să creeze, și trec ca niște regi. Umplând a lumii goluri, golind a mării plinuri, Ei mor deplânși de-o gintă și, chiar să moară-n ... ne-a trăit Cipariu, căruntul duce, purtând a limbii flamuri, Cătând să lămurească prin vii și mândre lamuri Un grai îmbătrânit. Căci l-a trimis Geniul luminii să-și unească Puterea cu-ale altor bărbați cu suflet plin: Să caute și să afle, să frângă-a ... a latul Pământurilor unde un grai găsești și-un port, Că varsă lacrimi șipot tot colțul și tot satul, Că gem la groapă flamuri cernite, ca bărbatul Națiunii doarme mort! Gândirea lui, aprinsă de-a neamului iubire, Azi doarme-n glii și doarme întreg avântul lui! Cipariu, care cată ... vieți, care-i trimis? Nu-i mort! În mii de piepturi, în piepturile toate, Trăiește el de-a pururi; nici moartea nu ni-l ...
Constantin Dobrogeanu-Gherea - Decepționismul în literatura română
... înțelesul al doilea, dar fără a-l duce până la extrem. Nehotărârea cuvântului e întâia pricină care ne-a făcut să-l înlocuim prin altul mai limpede, mai deslușit. A doua pricină pentru care l-am înlăturat este înțelesul ce a căpătat acest cuvânt din pricina pesimiștilor de contrabandă de tagma celui de la Soleni și despre care ... drumul liber al întinderii nemărginite, și apoi le zdrobește la pragul intrării de o stavilă păcătoasă pe care n-o văzuseră. Multă vreme vor îndura ca pe niște cătușe nevoile pe care ar trebui să le îmbrățișeze ca pe niște legi. Generația noastră, ca și cele dinaintea sa, zace de boala veacului și niciodată nu se va însănătoși pe deplin. Vom da de adevăr, dar de liniște nu. Acuma ... în urma noastră chipul cum vedeau Byron și poeții noștri. Nu, omul nu e o stârpitură ori un monstru; nu, poezia nu trebuie nici să-l răscoale, nici să-l batjocorească; el e la locul său, încheie o serie; să privim cum se naște, cum crește, și vom înceta de a-l lua în râs ori de a-l blestema. Nedesăvârșirea-i înnăscută e normală
Cincinat Pavelescu - O epigramă
... ce să-ți mai spun? mort pe jumătate, era în agonie... Într-un târziu, Dunăreanu a dat Dumnezeu și a terminat... Ca să mai înviez puțin auditoriul, adică să-l readuc la simțiri, am apărut pe scenă și am citit epigrama aceasta: Când a-nceput nuvela Dunăreanu, Era la cârmă încă Brătianu, Când ... a sfârșit nuvela... Dunărescu... Venise generalul Averescu... Probabil că epigrama asta, care-i plăcuse mult ilustrului general pentru care eu am un adevărat cult, l-a făcut să-și aducă aminte de mine cu atâta bunăvoință. De altfel, primulministru avusese raporturi de prietenie cu tatăl meu... Dar să ... cu programul, îți voi spune că de la început aș fi fost decis să încep la Teatrul Național Joile literare de la Comedia Franceză, pentru ca publicul să poată lua contact direct cu scriitorii și operele lor. Aș vrea cu acest prilej scriitorii să fie larg remunerați. Aș fi încurajat în ... la noi. Publicul, în ceea ce privește repertoriul, e cam lăsat la coadă. Repertoriul pentru public... A, dar subiectul acesta e prea serios... ca ...
Grigore Alexandrescu - Candela
... mângâitoare rază, Ea parcă priimește și parcă-nfățișează, Rugăciunile noastre stăpânului obștesc! În minutele-acelea când sufletul gândește, Când omul se coboară în conștiința lui, Ca unei inimi care cu noi compătimește Frățeștei ei lumine durerea mea supui. Câte chinuri ascunse, câte lacrimi vărsate Au avut-o de martor, și i ... odată Cel ce nedreptățește cu cel nedreptățit. Atunci creștinu-acela, cu fruntea în țărână, Dar cu otrava-n buze, și cu fierul în mână, Umilit ca să-nșale și blând ucigător, Tronul dumnezeirii cum va putea să-l vază, Când la un semn puternic se vor clăti cu groază Cerurile-așezate pe polurile lor? . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Dar adâncă odihnă în lume încetează: Religiosul clopot se ... în dureri și necazuri, De oameni și de soartă când voi fi apăsat: Astfel corăbierul, când marea e-n talazuri, Aleargă la limanul ce-adesea l
... zi tot alte fire de nisip, le-a strecurat prin încăperi, le-a cernut pe coperișuri, le-a împinzit ca un giulgiu, făcîndu-le una cu pămîntul. Vîrfuri de coloane au mai stăruit ici-coio, de cari, caravanele trecînd, vorbeau ca de rămășițele unei cetăți înfloritoare ; apoi și coloanele au dispărut cu veacurile și numai în cărți a mai rămas pomenire de ceea ce ... cît mai este vreme, dacă nu vrei să rămîi înnămolit pe totdeauna. O părere de rău însă mă prinde de tovarășii mei, căci lașul e ca o vastă familie, în care toți se cunosc, se ajută și se tolerează. Cea mai mare parte dintre ei parcă nu mai vreau nimic ; se ... i mai tulbură. Fiecare așteaptă cîte o moștenire sa-i cadă din cer, după ani de zile de la năruirea fantasticelor averi ce au fost, ca un naufragiat care nădăjduiește corabia mîntuitoare. În monotonia acestei vieți, orice lucru întîmplat ia proporții ce-i privesc parcă pe toți, o curioasă francmasonerie îi ... care-i lenevește pe toți, le îngreuie avîntul și-i face să se asemene? Să fie lipsa unui mîntuitor ? Și dacă ar veni oare acela,
Dimitrie Bolintineanu - Petru Rareș (Bolintineanu)
... Dimitrie Bolintineanu - Petru Rareş (Bolintineanu) Petru Rareș de Dimitrie Bolintineanu Rareș l-ai săi zice: — ,,Marele sultan A jurat să nu-mi dea tronul moldovan Până nu va trece de trei ori călare Peste ... în țară și cu arma-n mână!" — ,,Mâine-i fi în țară, cel bătrân i-a spus; Însă nu sub arme, ci ca domn supus. La străini domnia cela ce o cere Dă dovezi că n-are viață și putere. Tu ai fost odată domn neatârnat, Căci ai ... trădare; Și ea nu e arma sufletului mare. De-i primi domnia c-umilința ta, Iară c-umilință tu o vei lăsa. Mulți au zis ca tine pân' la tron să vie; Ș-apoi toți căzură sub a lui robie; Tronul are lanțu-i ce-i mai greu de ... celalt de-acioaie; Unu-abate trupul, celalt gândul moaie. Rareș, dacă astfel domnu-i umilit, Ce va fi poporul? Oare ai gândit? Ori mai jos ca tine el o să coboare, Ori tu vei ajunge l-ale lui picioare. Nu primi domnia și rămâi supus, Dar cu suflet mândru și cu fruntea sus." Rareș nu ascultă. Merge domn în țară, Și ...
Alexandru Macedonski - Noaptea de mai (Macedonski)
... om abia întrevăzută. Veniți: privighetoarea cântă, și liliacul e-nflorit; Cântați: nimic din ce e nobil, suav și dulce n-a murit. Simțirea, ca și bunătatea, deopotrivă pot să piară Din inima îmbătrânită, din omul reajuns o fiară, Dar dintre flori și dintre stele nimica nu va fi clintit ... ca și mai nainte șoptește frunzei ce atinge? Când stea cu stea vorbește-n culmea diamantatului abis, Izvorul când s-argintuiește de alba lună care-l ... fără margini a nopților de altădată, Când sufletul pentru sarcasme sau deznădejde sta deschis, Cu focul stins, cu soba rece, rămase-n urmă ca un vis. E mai și încă mă simt tânăr sub înălțimea înstelată. Trecu talazul dușmăniei cu groaza lui de nedescris, La fund se duse iar ... picăturile urmează pe piatra lucie să cadă... Băsmesc de vremile bătrâne, când zânele se coborau Din limpezimile albastre, și-n apa clară se scăldau... Reînviază ca prin farmec idilele patriarcale Cu feți-frumoși culcați pe iarbă izbindu-se cu portocale; Pe dealuri clasice s-arată fecioare în cămăși de in ... dumnezeiescul ei tezaur, În atmosfera străvezie împăciuirea și-a întins, Făcu să sune glas de bucium la focul stânelor aprins, Făcu izvorul să- ...
Constantin Dobrogeanu-Gherea - Cauza pesimismului în literatură și viață
... e cauza pesimismului? — deziluziunea; care este cauza deziluziunii? —pesimismul. Cum văd cititorii mei, am fost înțeles tocmai pe dos și dacă un scriitor ca dl Petrașcu m-a înțeles așa, cu atât mai mult trebuie să mă fi înțeles greșit alții. Pentru a nu lăsa ... altă greșeală. Mai toți acei care scriu și vorbesc despre pesimismul unei epoci nu iau în băgare de seamă deosebirile de clasă. Privind o societate ca un organism solidar și armonic, pentru ei pesimismul unei clase, unei părți a societățiii e o dovadă că toată societatea e cuprinsă de ... se preface în formule a priori. Se spune că suferința amărăște, aceasta însă e și mai adevărat în ceea ce privește neputința." (Guyau, L'irreligion de l'avenir [3], p. 406), „În toate experiențele asupra somnambulismului, neputința dă naștere dezgustului. Pacientul căruia i s-a pricinuit neputința de a ... a da dreptate stării lor subiective. Pesimismul e poate tot astfel la început: un punct de vedere individual, stăpânit de sentimentul subiectiv de neputință." (Guyau, L ...
Ion Luca Caragiale - Primăvara (Caragiale)
... De ploaie tot se-nveselește, Pe orice frunză e un strop. Și soarele o caldă rază Trimite pe furiș prin nori; Iar flori și pasări ca să-l vază Se-nalță, zboară către zori. Pastel pesimist Tot plouă! A! ce primăvară! Cum curge fără să mai stea! Se-ntinde ceața grea ... Cobesc din nou a iarnă grea; Plouate vrăbii cad o mie, Nu vezi zburând o rândunea. O barză, cu pas de măsură, Sosește ca explorator... Și plouă... plouă...-n bătătură, Pustiu... Departe pleacă-n zbor. Tot plouă, plouă, inundează... Mai vin și ape din zăpezi; Umflate, apele spumează, Torente ...
Ion Luca Caragiale - Ploaie de primăvară
... De ploaie tot se-nveselește Pe orice frunză e un strop. Și soarele o caldă rază Trimite pe furiș prin nori; Iar flori și pasări ca să-l vază Se-nalță, zboară către zori. II. Pastel pesimist Tot plouă! A! ce primăvară! Cum curge fără să mai stea! Se-ntinde ceața ... Cobesc din nou a iarnă grea; Plouate vrăbii cad o mie, Nu vezi zburând o rândunea. O barză, cu pas de măsură, Sosește ca explorator... Și plouă... plouă...-n bătătură, Pustiu... Departe pleacă-n zbor. Tot plouă, plouă, inundează... Mai vin și ape din zăpezi, Umflate apele spumează, Torente ...