Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru (SE) MARI
Rezultatele 1141 - 1150 din aproximativ 1955 pentru (SE) MARI.
Marius Marian Șolea - Cântec de amurgire
... de amurgire de Marius Marian Șolea Din volumul de poezii „Pașii de sub simțâ€�, Editura A 92, Iași, 1997. Între ruine, zeii se întorc să plîngă sub marile porți prin care intrase odată și lumea și-n oameni se-ntorc... nu îi mai alung, ci mă duc împreună cu ei, iar zeii îmi spun că tot aici, între oameni, s-au întors ca să ... nici nu-i conving că exist, nu le cînt pietrele, nu-i las să răspundă întrebărilor mele. le spun să moară încet, încît să nu se
Constantin Negruzzi - Oscar D'Alva
... Boltele nu mai răsună de a cornului strigare, Numai crivățul vuiește prin curtea plină de spini; Și când vântul suflă tare zidurile zguduind, Se aude un sunet groznic prin galerii vâjiind. Asta e suflarea furtunei izbind scutul lui Oscar; Însă peana lui cea neagră nu se vede fâlfâind P-aceste locuri acuma, și nici steagul lui măcar! Angus binecuvântase ziua de el mult dorită Când Oscar văzu lumina. Era-ntâiul său ... a mânui lancea ș-a ucide pre vrăjmași. Negrele lui Oscar coame vântul le învăluia, Iar a lui Allan cosițe încrețite se-mpletea, Dar deși fața lui este d-o frumseță-ncântătoare, Fruntea-i e posomorâtă, palidă și gânditoare. Oscar avea suflet nobil cum se cade la viteaz, Adevărul și onurul strălucea p-al lui obraz. Nu era însă ca dânsul și fratele său Allan, El păstra sub dulci cuvinte ... eu fără de cinste. Viața ce-mi poate-ndulci? El îmi era mângâierea. Bucuria-mi s-a trecut!“ Astfel jalnicul părinte se-ntristează, plânge, geme, Pân ce la urmă a durerei tămăduitoare vreme Lacrimile îi usucă și-i potoale măhniciunea, Căci inima-i ...
George Gordon Byron - Oscar D'Alva
... Boltele nu mai răsună de a cornului strigare, Numai crivățul vuiește prin curtea plină de spini; Și când vântul suflă tare zidurile zguduind, Se aude un sunet groznic prin galerii vâjiind. Asta e suflarea furtunei izbind scutul lui Oscar; Însă peana lui cea neagră nu se vede fâlfâind P-aceste locuri acuma, și nici steagul lui măcar! Angus binecuvântase ziua de el mult dorită Când Oscar văzu lumina. Era-ntâiul său ... a mânui lancea ș-a ucide pre vrăjmași. Negrele lui Oscar coame vântul le învăluia, Iar a lui Allan cosițe încrețite se-mpletea, Dar deși fața lui este d-o frumseță-ncântătoare, Fruntea-i e posomorâtă, palidă și gânditoare. Oscar avea suflet nobil cum se cade la viteaz, Adevărul și onurul strălucea p-al lui obraz. Nu era însă ca dânsul și fratele său Allan, El păstra sub dulci cuvinte ... eu fără de cinste. Viața ce-mi poate-ndulci? El îmi era mângâierea. Bucuria-mi s-a trecut!“ Astfel jalnicul părinte se-ntristează, plânge, geme, Pân ce la urmă a durerei tămăduitoare vreme Lacrimile îi usucă și-i potoale măhniciunea, Căci inima-i ...
Ion Luca Caragiale - Accident parlamentar
... de note, materialul discursului d-sale în cestiunea comunală, pe care și le așază pe pupitrul ministerial. Rândul ministrului de a lua cuvântul se apropie. Ministrul vrea să-și arunce încă o dată privirile pe notele sale, fructul unei nopți întregi de studii. Dar, Dumnezeule mare! notele au dispărut. Caută-n sus, caută-n jos, nimic. Jumătate supărat, jumătate îngrozit, neștiind ce să crează, începe să-ntrebe în dreapta și-n ... busola oratorică s-a pierdut! — E o infamie! strigă ministrul mânios, trântind cu mâinile pe pupitru! Asta nu e parlamentar! asta nu se face! — Ce e?... ce e?... și un cerc simpatic începe să se strângă împrejurul ministrului, care spumează de ciudă. — Mi s-au prăpădit notele! mi le-a sustras opoziția desigur! Asta nu e leal ... ochii mei, coane Alecule! Să n-apuc să mai văz pe liberali la putere, dacă le-am văzut măcar! Ministrul aruncă departe pe Costache și se-ntoarce bufnind la banca ministerială. Tocmai atunci, iată și conul Lascarache, prezidentul consiliului, reintră, venind de-afară în bancă. Ministrul de externe începe să povestească ... ...
Ion Luca Caragiale - Nevoile obștii și așa numitele "Casa Noastră"...
... puse nici când la îndoială; oameni reputați a nu fi avut în afaceri publice vreo preocupațiune de interese sau de ambiție personale - ducă-se cu toții să trateze... Ei, și ? Din partea forurilor competente li se va răspunde: - Domnilor, înțelegem perfect bunele d-voastră intențiuni; însă noi voim să ne împăcăm cu obștea românească, și nimic, din câte ne spuneți, nu ... a trata. Tentative ca a d-voastră de astăzi nu ne aduc în cauză decît un mic folos trecător, dacă și aceasta se poate numi folos - temporizarea prin obosirea opiniei publice și prin amânarea speranțelor... Chestiunea însă, de a cărei rezolvire ne pasă tutulor, rămâne întreagă ... formulei platonice dacă era, apoi pacea ar fi fost încheiată de mult și de multe ori: nu de lipsa negociatorilor a avut să se plângă cineva ! - din nenorocire, toți fără titluri vrednice de acreditare. Știu ei bine, maghiarii cuminți, bărbați luminați de Stat ai regatului de ce tânjește obștea ... negociatori ai păcii, cari vor așterne limpede doleanțele legitime ale obștii lor. Nu e vorba aici de vreo deputațiune la cine știe ce paradă de mare ...
... Și pândește la strâmtori De despoaie negustori, Și tot prinde la boieri De-i curăță de averi! Toți de dânsul că fugeau, Toți de el se jeluiau La domnul, la Caragea. Domnul potiră-aduna, După hoț el o mâna. Iar Jianu-nțelegând Cele ce-i treceau prin gând Se-ndruma spre Olt fugând. Când la Olt, Oltu-i umflat, Că la munte l-a plouat: ,,Măi române, măi podar, Trage podișca de ... Pân' nu-ți pun un glonte-n piept, Nu-mi fii dușman și-mi fii frate De nu vrei un glonte-n spate." Dar podarul se gândea Și cu lene se-ntindea. Dacă vedea și vedea, Jian rostul nu-și pierdea. El se aruncă înot Cu suflet, cu cal, cu tot. Calu-n apă se lupta, Iar Jianul cuvânta: ,,Decât să mă rog de prost Ca să deie podu-n rost, Mai bine cu murgu-not Că și el e ... prin oricare loc, Câte le-a luat la joc, Le-a lăsat plângând cu foc, De-au rămas făr' de noroc". Se vede că Jianul, ca și Bujor, avea
Alexei Mateevici - Cântarea slavei
... Cu stele în ceruri albastre, În leagănul vostru de codri păstrați În taină cântările voastre, Căci păsări sălbatice, cu ochii arzând Din tainica voastră dumbravă Se-nalță cu fală în sus, proslăvind Nespusa a Domnului slavă. * În voi își deșteaptă plânsorile lor Pădurile-n toamna târzie, Pe când le ... vezi pustnici prin dese păduri, Prin tainici dumbrăvi și poiene: Vremi grele de patimi, păcate și uri Venit-au amarnic viclene... Dar știu eu, schimba-se-vor vremile iar, Căci toate în lume se schimbă; Așa-mi povestește bătrânul stejar Cu-a frunzelor tainică limbă; Iar slava Preasfântului este în veac, Lucește în toată schimbarea, Și răul ... soarele-n dungi Verdeața bogată vă-nvie, Porniți credincioși preaînaltei porunci, Năprasnica voastră mânie. Din urletul vostru, sub cerul nestins Din ploaie cu trăsnete grele, Se naște atunci, ca un fulger aprins, Cântarea cântărilor mele. Când vâjâie vântul, urlând mânios, Prin tainica voastră dumbravă, Atunci prin strune-mi răsună frumos Nespusa ... Cu stele în ceruri albastre, În leagănul vostru de codri păstrați În taină cântările voastre, Căci păsări sălbatice, cu ochii arzând, Din tainica voastră dumbravă Se
Constantin Stamati - Omul și cerul
... Căci jucăușii sprinteni au obosit, s-au dus, Muzica, râsuri, vorbe încet-încet tăcură, Luminile prin lustre pe rând s-au stins. Și vezi cum se lățește tăcerea, trist, adâncă, În sala întru care nu-ncăpea săltători; Ea au rămas deșartă, și numai se văd încă, Căzute de la dame, pe jos, câteva flori. Așa repede timpul și făr’ de îndurare, Trece și vă răpește tot ceea ce iubiți ... roade vierme nesățios, Căci lut au fost acela ce trăia în trufie. Iar cerul etern este, numai pe el îi pace; Și luna printre stele se urcă lin și tace. Dar iată că și luna sfârșește a sa cale, Dar ea surâde încă, când se revarsă zori, Și tot încă se uită către pământ cu jale, Ca când zice adio bieților muritori. Misterioasa lampă a unei alte sfere! De ce nu pot eu, oare ... sumeaț-a mea dorință, Îți strângi a tale raze de peste munți și măguri, Și-n zori tu fugi palidă, cu mare sârguință, Smerită ca mireasa, și te împlânți în neguri. Atunci stele, luceferi se ...
Antim Ivireanul - Aceasta o am zis când m-am făcut mitropolit
... numai o supune cu blândĂ©ște și cu minuni și o trage spre dânsul cu faceri de bine și cu cuvinte cerești o preface să se mute de pre dânsa patimile cĂ©le sufletești, ce să umfla ca o rană otrăvită. Și vrând Dumnezeu cuvântul ca să se arate în lume mai nainte, până a nu să întrupa și a să face om, au trimis în lume proroci să ... pământului, în Iudeia. Dară de vrĂ©me ce Dumnezeu va pre toți oamenii să-i mântuiască și la cunoștința adevărului să vie, căci aceasta iaste mare sĂ©te la Dumnezeu a pofti și a iubi să se mântuiască oamenii, pentru aceasta nu să odihniia Dumnezeu să fie numai la jidovi buna-credință și cĂ©lelalte limbi fie lipsite de darul lui. Pentru ... să răsară lumina dumnezeirii lui în toată lumea: și viind împlinirea vremii, după cum zice fericitul Pavel, vrut-au Dumnezeu să vie Fiiul lui, să se nască din muiare, să se facă supt lĂ©ge, ca pre cei de supt lĂ©ge să-i răscumpere; s-au făcut om din Născătoarea de Dumnezeu și pururea fecioară ...
... Vasile Alecsandri - Gondoleta Gondoleta de Vasile Alecsandri Cu Ninița-n gondoletă Când mă primblu-ncetișor, Trecătorul din Piațetă Ne privește-oftând de dor, Atunci cerul se-nsenină, Lucind vesel l-amândoi, Ș-Adriatica s-alină, Se alină pentru noi. În laguna de ne place A pluti pe-a marei val, Pentru noi Siroco tace Pe-a ... lopată Gondoleta saltă lin, Cu Ninița legănată Legănată pe-al meu sân. Mână vesel, lopătare, De la Lido la San-Marc. Ia de-alung Canalul Mare Ce se-ndoaie ca un arc. Mergi cât draga mea Ninița, Stând la peptu-mi înfocat, Mi-a dat dulcea să guriță, Mi-a ...
Miron Costin - Letopisețul Țărîi Moldovei de la Aaron Vodă încoace
... MESEȚA... DNI Istoricii, adecă scriitorii de cursul anilor acestor părți, carii pomenescÅ de descălecatul cel dentâiu a țărîi noastre și Țărîi Muntenești: Bonfin, mare istoric, de Dachia, sau Dația — latin. DionÅ, la viața lui Traian-împăratul — latin. Topeltin, ungur; iară pre acești doi au urmat. Aceste au ... ce de griji și suspinuri. Și la acestÅ fel de scrisoare gîndÅ slobod și fără valuri trebuiește. Iară noi prăvim cumplite vrĂ©mi și cumpănă mare pămîntului nostru și noaă. Deci priimĂ©ște, în ceasta dată, atîta din truda noastră, cît să nu să uite lucrurile și cursul țărîi, de unde ... în locul lui pusesă pre Ștefan Radul vornicul domnÅ în Suceavă. Zac. 5. La lĂ©și crăiia JigmontÅ pre atunce, ficiorul craiului șvedzăscÅ, iară hatman mare era Zamoyschii. VădzindÅ lĂ©șii c-au pus Bator de la sine domnÅ în Muldova și o scriia pe atunci lĂ©șii Muldova că ieste ...