Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru POATE SĂ
Rezultatele 1131 - 1140 din aproximativ 1441 pentru POATE SĂ.
Dimitrie Bolintineanu - Doamna lui Neagu
... zice întristat — ,,Monastirea noastră nu e săvârșită Și a mea avere este isprăvită! Dragi ostași, ce ziceți, nu ar fi păcat Ca să înceteze lucrul minunat?" — ,,Biruri noi pe țară pot ca să se puie!" Au răspuns ostașii ca să îl mângâie. Zic și ei decide biruri pe români De la cei mai tineri pân' la cei bătrâni. Doamna intră-n sală. Grațiile sclave Împletesc ... uzi de rouă spre pământ se-nclin; Rumenind la față ea vorbește lin — ,,Voi vreți biruri nouă! Neagoe, te teme! Mâine toată țara o să te blesteme. Astă monastire ce atât iubești, Printre fum de lacrimi poate s-o privești! Iată diamanturi! Vinde-le și-urmează Nobila lucrare ce te inimează. Căci aceste scule nu le pot purta Când femei pe față ... bătrân se scoală și-asfel le vorbește — ,,Inima străbună încă viețuiește. Țara care naște astfel de femei, Merită și viața și mărirea ei. Căci să știți cu toții că un neam se face Mare sau se pierde cum femeii place. Și acum voi zice: Doamne! pot să
Ion Heliade Rădulescu - Mircea și Lazar
... a alungat, Aceeași ne și unește și ne leagă ne-ncetat, Soarta armelor zâmbește acestui, comun vrăjmaș Ș-atâția aprinde-ntr-însul acel nesațiu trufaș: Să ne propuie pace cu un chip defăimător, Sol spre-aceasta ne trimite însuși p-acel vânzător, Pe Dan, ce setea domniei, setea de a ... Înc-auz țipăt de sânge norodului îngrozit; Orașele-mi în vâlvoare încă le văz a luci, Câmpul încă-ncheagă sânge ce nu-l poate înghiți. Și a sori-mei rușine în lanțul lui a o ști?... Și răzbunarea mă-mpinge și pe dâns-a ... a o jertfi. S-o știu moartă e un balsam l-al meu suflet sfâșiat. Nu, Doamne, cu hotărâre, între noi nu e tractat. Voi să zbor cu moartea-n mână prin mijlocul celor morți, Să văd tabăra-i aprinsă d-ale răzbunării torți; Ardă și-nsăși a mea țară, piară tot norodul meu, Ca un strigoi după dânșii ... răzbunând, să rămân eu, Să omor pe ucigașul și iarăși să-l mai omor, Să-l sugrum, să-l sparg, să-l sfâșii, de răzbunare să
... dânsul, îl vedeai, printre parmaclâc, stând pe vârful picioarelor, privind vreo floare din grădină, sau la vreo găină ce scurma. Asta era patima lui Cuhulea: să privească, să se uite cu de-amănuntul și îndelung la câte ceva patima omului care trăiește singur și are răgaz să vadă și să gândească. Stătea ceasuri întregi în fața unui trandafir sau a unei garoafe. Știa fiecare floare când s-a desfăcut din boboc ... dereme și, fiindcă simți un junghi în dreapta, se culcă cum înserase. Peste noapte îi fu cam rău. Avea fierbințeală. Se sculă, bâjbâi pe întuneric, să caute o lămâie, să-și facă limonadă. Vorbea singur: — Dacă ar fi cineva să mă îngrijească, nu m-aș năcăji așa. Pentru întâiași dată îi venise gândul acesta. De când știa că ar putea să aibă un ajutor, parcă îi mai slăbise hotărârea de până acum în viață. A doua zi dimineață, când veni femeia, o întrebă: â ... ce-o să zică? — Ce să zică? — Îl ai cu cununie? — Nu. — Apoi atunci rămâi, să fii femeie la locul tău,
Ion Luca Caragiale - Linia ferată Ploiești - Predeal
... cu examinarea acelor lucrări, par dispuse a aproba acele lucrări, cari, deși mai prejos de condițiunile impuse concesiunii, și prin urmare neacceptabile, au să treacă de bune și Statul le va primi ca atari. Se mai zice, - și, deși sub rezervă, ne credem datori a înregistra și ... parte verde și în parte veche și putredă; în genere fiind rău încheiată, se scorojește și se strâmbează. Toată spoiala lucrului pe din afară nu poate amăgi un ochi care-și dă osteneala să se uite mai d'aproape. Scoabele dela încheieturi, bătute în lemn vechiu, încep a se mișca în găurile lor, pentrucă lemnul se macină ... multe ori neînțelegeri în această privință, însă nicio îndreptare a răului n'a rezultat din acestea. Ne mărginim din parte-ne să semnalăm cele ce ni se relatează în privința liniei ferate Ploești-Predeal, rezervându-ne, asupra celor două puncte, arătate mai sus și asupra altora încă ...
... Sub mâna scutarului Este-o piatră nestemată, Ce plătește lumea toată!" ,,De-i așa cum zici, Cantare, Lasă prânzul, sai călare Și-ntr-o fugă să te duci Pe-Oprișanul să-l aduci Cu toate podoabele, Cu toate averile Să-și dea socotelile!" Astfel domnul poruncea! Cantar vesel se ducea La cel sat, în Stoienești, Unde sunt averi domnești. El acolo cum venea Cu scutarul ... l vedea, Sus, la domnul se ducea, Și-n genunchi trupu-și frângea Și grăind amar plângea: ,,Alei! doamne, fătul meu! Nu te ierte Dumnezeu Să omori pe Oprișanul Că-i peri până la anul! Știi tu, Mihneo, ori nu știi Că-n ziua Sântei Marii Era, doamne, ca să-ți vie Firman de la-mpărăție Să te scoată din domnie? Ș-aveai parte de firman Făr' de bietul Oprișan Care-n cale i-a ieșit Și-ndărăt l-a ... la Misir, Și cu pungi de bani o mie Să te lase pe domnie!" Oprișanca nu sfârșea, Mihnea-n curtea lui ieșea Poruncind la toți să saie Pe-Oprișan ca să nu-l taie. Dar Cantar, armașul mare, Își făcuse răzbunare; Și capul nevinovat Zăcea-n țărnă aruncat Lângă trupul răsturnat! Vai de omul cu păcat ...
... tu cu noi, Cu sărăcia cea voioasă, Și mâine dez-de-mânecate Într-o căruță amândoi Ne vom porni noi mai departe. Vrun meșteșug trebui să știi; Fierar bun, sau scripcar să fii, Sau poartă ursul tu prin sate. Alecu Prea bine. Zamfira Vom petrece noi Tot împreună, amândoi; Dar e târziu și nu-i nici lună ... dreaptă, Și veselia-i mâhniciune. Iar fetele? tu-mi ești primită, Făr' de a lor împodobiri, Ș-a pietrei scumpe străluciri; Să nu te schimbi, a mea iubită, Eu însă într-un gând curat Voiesc cu tine să împart A mea din lume izgonire Și voie bună și mâhnire. Moșneagul Măcar că tu ai petrecut Între norodul cel bogat Și cu ... când nu avea Moscalii încă stăpânire. Pe când știam noi de sultan, Iar pașa de la Akerman Ocârmuia Bugeacul tot, Atuncea tânăr eu eram Și să-ți închipuiesc nu pot Cel dintâi foc ce s-au aprins Întru simțirea mea nestins. În scurt, ceea ce-am dorit Cu mare chef am ... cu alt țigan M-a fost lăsat în supărare Și cu Zamfira mititică. Alecu Dar tu n-ai mai făcut nimică? Moșneagul Ce ...
... tu cu noi, Cu sărăcia cea voioasă, Și mâine dez-de-mânecate Într-o căruță amândoi Ne vom porni noi mai departe. Vrun meșteșug trebui să știi; Fierar bun, sau scripcar să fii, Sau poartă ursul tu prin sate. Alecu Prea bine. Zamfira Vom petrece noi Tot împreună, amândoi; Dar e târziu și nu-i nici lună ... dreaptă, Și veselia-i mâhniciune. Iar fetele? tu-mi ești primită, Făr' de a lor împodobiri, Ș-a pietrei scumpe străluciri; Să nu te schimbi, a mea iubită, Eu însă într-un gând curat Voiesc cu tine să împart A mea din lume izgonire Și voie bună și mâhnire. Moșneagul Măcar că tu ai petrecut Între norodul cel bogat Și cu ... când nu avea Moscalii încă stăpânire. Pe când știam noi de sultan, Iar pașa de la Akerman Ocârmuia Bugeacul tot, Atuncea tânăr eu eram Și să-ți închipuiesc nu pot Cel dintâi foc ce s-au aprins Întru simțirea mea nestins. În scurt, ceea ce-am dorit Cu mare chef am ... cu alt țigan M-a fost lăsat în supărare Și cu Zamfira mititică. Alecu Dar tu n-ai mai făcut nimică? Moșneagul Ce ...
... ntins o pace-atît de-adîncă Încît, învinsă ca de spaimă, te-ai dat de șipot mai aproape, Și-ai vrut cu focul gurei tale să-nvii șivoiul moartei ape, Să-i împrumuți o clipă viață, din viața ta, să cînte încă. Dar cîntul, înghețat de crivăț, n-a ascultat de-a ta chemare, Și tu, surprinsă, cu sfială, ți-ai ...
Grigore Alexandrescu - Dervișul și fata
... pentru tine mult pătimescâ€�. Stilul acesta, adevărat, Nu mi se pare prea minunat; Dar pentru-un pustnic trăit departe De ale lumii valuri deșarte, Putem să zicem că nu e prost. Fata răspunse: „Poate-aș fi fost Destul de bună ca să te crez, Dar aste haine bisericești Nici n-au a face cu ce-mi vorbești; Ș-apoi de barbă mă-nfiorezâ€�. Pustnicul nostru ... Vezi ce putere amorul are? Mi-am lăsat legea; alt mai voiești?â€� „Nu voi nimica, atunci ea zise; Credincios mie cum o să-mi fii, Când jurăminte în ceruri scrise Și a ta lege nu poți s-o ții?â€� Fata avea dreptate de nu vrea ...
Bogdan Petriceicu Hasdeu - Domnița Voichița
... O, Doamne, îngeresc i-e somnul!" vrăjit își zice Ștefan Domnul veghind în prag și-ar fi în stare un veac întreg, în nemișcare aici să stea, să tot privească făptura ei dumnezeiască. Voichița pleoapele-și ridică În dulce revărsat de zori. Cu ochii galeși visători, privește-n jur. Deodată strigă: Ah, Voievodul ... aici vii toată tihna să mi-o strici! Om rău, cum oare te înduri de tată să desparți o fiică Și țara ca un hoț să-i furi Și stăpânirea să i-o iei? Ce mârșăvie venetică te-aduse iar în ochii mei? Hai, fugi din cale-mi! Pleacă! Piei! Ștefan: Cu multă vreme înainte, Voichițo ... falnicele-mi biruinți — dar tot ce-a fost urât odată uitat rămână în vecii. Îți cer cu inima curată, Voichițo, Doamna mea să fiii Voichița: Măria-ta, ce mișcătoare cuvinte te pricepi să spui! Dar uiți că-ntemnițată-s oare? Și unde? și din vina cui? Ștefan: De ce cu-atâta nedreptate, Voichițo, mă mâhnești mereu? Au n ... oștenii mei te vor cinsti ca Doamnă și Stăpână a Domnului și-a țării lor! Voichița: Dar chinu-ntemnițării mele cum poate ...
Ioan I. Ciorănescu - Lui Dumnezeu
... crud, De ce-mi făcuși, din plumb și gânduri grele ? Ah, patimile-mi colcăie în trup Și carnea lor de faguri vor s-o spargă, Să iasă ca albinele din stup Și-n voie să colinde lumea largă. Eu te-am închipuit bogat, în cer, Cu stelele cununi și pietre scumpe, Dar nu-ntări-ndoiala mea cu fier, Căci marea ... inrumpe. Și de exiști în haos fără zi Și-mi sfarămi veșnicia de zăpadă, Urechea ta mă poate auzi? Și ochiul tău e-n stare să