Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru NU MAI SPUNE!
Rezultatele 1131 - 1140 din aproximativ 1228 pentru NU MAI SPUNE!.
... Lupul și cucul de Alecu Donici — Rămâi sănătos, vecine! Au zis lupul către cuc. Aceste țări de rău pline Le părăsesc și mă duc. Nu mai pot trăi aice, De om, câine, prigonit. În Arcadia, ferice! Este codru de trăit. Unde aurita vreme Împărățește deplin, Unde lupul nu se teme De năpăstile ce-i vin. Acolo nu sunt războaie, Toți în pace viețuiesc: Omul este blând ca oaie, Iar câinii nici hămăiesc. — Cale bună, măi vecine! Dar te rog, să-mi ...
Constantin Stamati - Păgânul cu fiicele sale
... băț ciotos, Iar el cremenește de acel năprasnic Demon fioros. Deci Demonul zice: „Ce vrei tu a face? Gândești să te-neci? Nu este mai bine, mișele sărace, La mine s-alergi?â€� „Da cine ești?â€� strigă Păgânul cu frică Stând înțepenit. Demonul Eu sunt patron ție; nu ... deasupra lui curge, Izvor ne-ncetat; Ale lui palaturi, de mult aur pline, Și răsfăț domnesc, Iar la a lui masă vinațe străine Nu se mai sfârșesc. În câșligi și posturi ospețe frumoase, Joc necontenit, Casnicii, străinii au la dânsul masă, Pahar nesfârșit. Toate dobândește, orișice să vază; I se supun ... Tot umbre de morți; Ne-ncetat aude urlete, suspinuri, Iar când toți dormeau El fugea cu groază de-al său pat de chinuri Și somn nu-l prindea. Se teme de umbra codrilor nămornici Ca de arătări, Sau de sună clopot, de preoți cucernici Și de-a lor cântări ... ce le pria umbra, Frumos înflorea... În mănăstiri sânte, neștiind ce-i scârba, Liniștit trăia. Iar el, pângăritul!... el se oțărăște, La fiice gândind, Văzând nu ...
Vasili Andreievici Jukovski - Păgânul cu fiicele sale
... băț ciotos, Iar el cremenește de acel năprasnic Demon fioros. Deci Demonul zice: „Ce vrei tu a face? Gândești să te-neci? Nu este mai bine, mișele sărace, La mine s-alergi?â€� „Da cine ești?â€� strigă Păgânul cu frică Stând înțepenit. Demonul Eu sunt patron ție; nu ... deasupra lui curge, Izvor ne-ncetat; Ale lui palaturi, de mult aur pline, Și răsfăț domnesc, Iar la a lui masă vinațe străine Nu se mai sfârșesc. În câșligi și posturi ospețe frumoase, Joc necontenit, Casnicii, străinii au la dânsul masă, Pahar nesfârșit. Toate dobândește, orișice să vază; I se supun ... Tot umbre de morți; Ne-ncetat aude urlete, suspinuri, Iar când toți dormeau El fugea cu groază de-al său pat de chinuri Și somn nu-l prindea. Se teme de umbra codrilor nămornici Ca de arătări, Sau de sună clopot, de preoți cucernici Și de-a lor cântări ... ce le pria umbra, Frumos înflorea... În mănăstiri sânte, neștiind ce-i scârba, Liniștit trăia. Iar el, pângăritul!... el se oțărăște, La fiice gândind, Văzând nu ...
... George Coşbuc - Logică Logică de George Coșbuc 1893 Popa Toader, din scripturi, Dă lui Mitru-nvățături: — "Mitre, știi ce spune psaltul? Să nu faci în viața ta Ceea ce te-ar supăra De ți-ar face-o altul !" Mitru stă și stă gândind, De el multe nu să prind. — "Dar mai
... amor ceresc! Și în alba-ți mânioară Ascunzându-ți fața lin Ca o rază rumeoară Ce s-ascunde dup-un crin. Astăzi cine îmi va spune O, suav și dulce dor! Dacă-n sânul tău cel june Nu s-a stins ai tău amor? Căci se zice c-o iubire În al femeilor sân, Trece ca o fericire, Ca un zefir ... Când o floare în durere Pierde dulcele-i miros, Veștezită, cade, piere! Suflet dulce, amoros! Ca această dulce floare, Tu perduși al tău amor, Dar nu pari suferitoare, Nu pleci capul tău sub dor, Ci mai jună, mai
Dimitrie Bolintineanu - Solii lui Țepeș la Mohamet
... soare Au sorbit torente d-armii și popoare. Împărate mândre! pe cât te mărești, Tot p-atât te fărâmi, tot p-atât slăbești. Pe cel mai nalt arbor crivățul abate! Un stejar a crește cearcă greutate. În mulți ani se face, dar într-un minut Vijelia bate, arboru-a ... a ta putere Toate aste locuri fără-ngreuiere? Pasărea protege puii mititei Câți pot să-nvelească aripile ei; Dar pe câți aripa-i mică nu-nvelește Sunt lăsați furtunii, uliu-i răpește. Candela răvarsă razele-i de foc Ce pătrund în umbră până la un loc; Dar trecând de cercu ... lesne lanțul popolilor sclavi! Vrei a trece râul ce te ține-n cale, Făr'să cerci nainte valurile sale? Dar aceste valuri, de mai multe ori, Au plecat trufia multor călători! Astăzi poți învinge, căci ai mare-armie; Dar ce-ți sigurează stabilă domnie? Poți să ții în țară ... împărate! Trage-te d-aici Și ne recunoaște drepturile-antici! Numai prin aceasta poate ca să fie, Între turci și țară, pace, omenie. Pace, omenie nu vor fi, nu
Mihai Eminescu - Când crivățul cu iarna...
... văd roze de aur și sărutări aprinse În vreascuri, ce-n foc puse trăsnesc des risipit, Ca vorba unei babe măruntă, țănduroasă. Atuncea focu-mi spune povestea-a mai frumoasă. Din el o aud astfel cum voi să o aud Ș-amestec celelalte cu glasu-i pâlpâit. Și mândru-acest amestec gândirea-mi o ... mie de mărgele  Un șir întins și luciu dar fără de sfârșit; Somnul m-apucă-n brațe prin gândurile mele Și-n somn mă mai urmează a lor blând glas uimit. Prin șirul lor ce sună, orlogiul cu jele L-aud sunând ca greier bătrân și răgușit; În ... meu, Eu netezesc cu mâna arcata ei sprânceană, Ea ochii și-i închide, zâmbind în visul său  Ochii i-s plini de lacrimi ce nu le înțelege, Cu buze-abia deschise îmi spune blânde șege. Îmi pare că e vară, că noaptea-i dulce brună, Că lanuri undoiază, că apele lin plâng, Că nourii îi sparge-o armonioasă ...
Elisabeta de Wied - Mihai Eminescu
... ți adaogi... Peste vârfuri Somnoroase păsărele... De-or trece anii... Lasă-ți lumea... Te duci... Din valurile vremii... Ce te legeni... La mijloc de codru... Mai am un singur dor De-oi adormi (variantă) Nu voi mormânt bogat (variantă) Iar când voi fi pământ (variantă) Criticilor mei Ștefan cel Mare (schițe de imn) 1884 Diana Din noaptea... 1885 Sara pe ... S-a dus amorul... Departe sunt de tine... Freamăt de codru De-or trece anii... Peste vârfuri Somnoroase păsărele... Revedere Când amintirile... Doină Mai am un singur dor De-oi adormi Nu voi mormânt bogat Iar când voi fi pământ Epigonii Călin Strigoii Satira I Satira II Satira III Satira IV Luceafărul Criticilor mei Din periodice La ... Trecut-au anii... Veneția Cu mâine zilele-ți adaogi... Lasă-ți lumea... La mijloc de codru... De-oi adormi... Diana Din noaptea... Sara pe deal Nu mă înțelegi La steaua De ce nu-mi vii Kamadeva Poezii publicate postum Frumoasă-i... Lida Horia Nu e steluță Din lyra spartă... Care-o fi în lume Phylosophia copilei Resignațiune (de Friedrich Schiller ) Ector și Andromache (de Friedrich Schiller ) Când... Când marea ... ...
... vine cu-a ei ceasuri de tăcere; Fluturașii cu-a lor jocuri s-au tot dus ca ș-o părere, Păsările nu mai
Barbu Ștefănescu-Delavrancea - Șuer
... se sculă de pe pătura sură și, dreaptă și nemișcată, ca o stană de piatră, zise pe gânduri: — Cum mi se bătu inima... și nu știu pentru cine. Nu-i bănuiesc nici partea, nici chipul, nici soarta. Dar-ar Domnul, de-a fi băiat, câmpul lui să dea nouă spice dintr-un ... la văzul lumii; și potera și ciocoii să se ducă cum se duc stolurile de lăcuste, mânate de vânturi, în pustii locuri. Dar — cum nu se mai pomenise — cel din urmă fulger dezlegă începutul iernii. Răcoarea se schimbă în frig. Fulgii de zăpadă cad împestrițând întunericul. Vântul amorți. Niculina întrebă iar ... căldările, ceilalți merg cu privirea în jos, ca într-un alai de jale. Tolopan, Cătănuță și Deliu poartă pe umeri sarcină, ce, de-ar fi mai mare decât pământul, nu i-ar strivi mai greu. Parcă numără pașii, parcă dibuie locul în mersul lor. Să ducă ei, pe patul de tufani, cerb trântit din muchie de stâncă, ori mistreț ... fustanele, Să scape țara de ele, De lepră și de belele... — Vin! zise Șuer, sărind de lângă masă. — Vin, fătul meu, răspunse Kira. Spune ...
Ștefan Octavian Iosif - Bels%C3%A0zar
... iată-l că s-aprinde sălbăticit la față, Căci vinul vechi sporește pornirea-i îndrăzneață. Pornirea-i mi-l orbește și-i răzvrătește firea: El spune vorbe grele, cîrtind dumnezeirea, Și bleastemă năprasnic în prada oarbei furii: Urlau în hohot sclavii cînd el scrîșnea injurii. Semețul rege strigă, semețul rege țipă ... îi umple cupa din mîna sacrilege; BelsĂ zar o ridică și pînă-n fund o soarbe; Și hohotă-n desfrîul mîniei sale oarbe; — Iehovah, nu mi-e teamă de tronul tău nemernic: În Babilon, BelsĂ zar e rege-atotputernic ! De-abia rostise însă cuvîntul plin de faimă, Cuprins a ... cu mintea aiurită, Pe-obrajii lui cei palizi sta groaza-ntipărită. A sclavilor cohortă a-ncremenit de frică: Nici un cuvînt nu scoate, nici ochii nu-i ridică... Veniră mai în urmă, dar în zadar cercară Să tălmăcească rostul acelui scris de pară. Dar sclavii-n răzvrătire atunci au tăbărît, Și peste noapte fuse BelsĂ ...