Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru DE
Rezultatele 1131 - 1140 din aproximativ 2767 pentru DE.
Heinrich Heine - Copii eram...
... Heinrich Heine - Copii eram... Copii eram... de Heinrich Heine Traducere de Ștefan Octavian Iosif Surorei mele Copii eram pe-atunci, copilă, Copii drăguți, copii vioi; Ne cocoțam printre cotețe, Dormeam în paie amândoi... Iar oamenii veneau ... ei credeau de bună seamă Că este cântec de cocoș... Cu lăzile din curtea noastră, Grămadă una peste altă, Întruchipasem noi o casă: Gospodăria laolaltă... De prin vecini bătrâna mâță Ne cerceta-n răstimpuri dese, O-ntâmpinam cu plecăciune, Rostind cuvinte ne-nțelese. Ba o-ntrebam de sănătate, Politicoși, care de care; De-atunci, la câte mâți bătrâne N-am pus aceeași întrebare! Ba stam adesea la taifasuri, Ca doi bătrâni din vremi uitate, Ne tânguiam că-n ... Erau așa frumoase toate; Că dragostea, credința, cinstea Pe zi ce merge, tot dispar, Și cât de scumpă e cafeaua, Și banul cât e azi de rar!... S-a dus copilăria noastră, Și toate-s de
... Heinrich Heine - Solia Solia de Heinrich Heine Traducere de Ștefan Octavian Iosif Publicată prima oară în Familia , 24 octombrie/5 noiembrie 1899 Băiete, sus ! — aruncă șaua Pe cal, și-aleargă-n zbor cu ... acolo-așteaptă pîn' ce-ți iese Din grajd, în cale, vreun argat Și-ntreabă-l: "Care-ntre crăiese S-a logodit cu-adevărat?" De-ți spune: "Cea cu negre plete", Să-mi vii-napoi cît ai clipi... De-ți spune: "Cea cu blonde plete", Atunci, te rog, nu te pripi. Te du atunci în tîrg și cere Un ștreang, și vino-mi înapoi ...
... Heinrich Heine - Vedenia Vedenia de Heinrich Heine , traducere de Ștefan Octavian Iosif Traducere de Ștefan Octavian Iosif Din volumul Romanțe și cîntece , 1901. M-a desfătat un vis frumos Și negrăit de fioros : Mi-e încă mintea tulburată Și-mi bate inima speriată... Mă pomenesc într-o grădină Fantastică, de farmec plină, Cu multe flori în multe fețe, Neasemănate-n frumusețe... Îmi ciripesc atîtea neamuri De paseri mici, săltînd pe ramuri; Măreț se-ngînă zorile, Stropind cu aur florile. Mă-mbată mîndre buruiene, Adie vînturile-alene... Umblam și nu știam anume ... sta o minunată Fîntînă-n marmură curată ; Alăturea, o fată dalbă Clătea mereu o pînză albă... Obraji duioși ; în ochi — un rai ; Un chip de sfînt cu păr bălai ; Și nu știu cum, dar mi-a păru' Străin, și-atît de cunoscut ! Frumoasa mea da zor, da zor Și tot cînta fermecător : — Curgi, apă, curgi frumos și lin, Și spală pînza mea de in ! Spre dînsa pașii-mi abătui Și-ntreb : — O, n-ai putea să-mi spui, Minune de ...
Iacob Negruzzi - Cântec (Iacob Negruzzi)
... Iacob Negruzzi - Cântec (Iacob Negruzzi) Cântec de Iacob Negruzzi Informații despre această ediție De voiți pe-a vieții cale Fără dor și fără jale Lin și pacinic să pășiți, Nu iubiți! De nu vreți ca în suspinuri Și în lacrimi și în chinuri Soarta voastră s'o jăliți, Nu iubiți! Și cuprinși de desperare Zile lungi și nopți amare Moartea neagră s'o doriți, Nu iubiți! Dar de vreți și'n desperare Să cântați cu inspirare Dorul jalnic ce simțiți, O iubiți! Și uitând atunci pe sine Fericirile divine Ca prin vis să ...
... Iacob Negruzzi - Dor Dor de Iacob Negruzzi Informații despre această ediție O! voi pe care-amorul Cu focu-i v'a muncit, Voi singuri știți cum dorul Te ... peptul meu aprins, Și sufletul meu arde De dor, de foc nestins. Zadarnic peptu-mi plânge Adânc suferitor, Ah! Dorul nu se stinge În lacrime de dor. O! voi pe care-amorul Cu focu-i v'a muncit, Voi singuri știți cum dorul Te arde de
... Iacob Negruzzi - Doue vieţe Doue viețe de Iacob Negruzzi Informații despre această ediție Doue viețe omul măsoară Cât timp urmează cărarea lui, Una în lumea cea din afară Alta-n adâncul sufletului ... Mi-a dăruit-o al meu destin Dar cea din suflet de lupte plină De griji amare si negru chin. Precum sărmanul far de vedere Ce lume, oameni văzui în vis, Când se deșteaptă simte-n durere Noaptea ce-apasă ochiu-i deschis; Sau cum a mării ... spumând Ș-apoi sfărmate de nalte maluri Iarăși în mare recad gemând; Așa din mine visuri frumoase, Aspirări mândre sumeț pornesc În curănd însă neputincioase De-a lumii proză crud se zdrobesc. Nimic de
... Iacob Negruzzi - Durere Durere de Iacob Negruzzi Informații despre această ediție Era atât de frumoasă Și-așa dulce îmi vorbea, Cu ochirea sa duioasă Pân-în suflet mă privea. Și cu mintea-n rătăcire Eu la dânsa mă uitam ... dânsa eu visam. Într-o sară-ntunecoasă Ah! i-am spus cât o iubesc. Cum o viață-n veci frumoasă Eu în ochiul său citesc. De-atunci gura-i surâzândă De-atunci nu mi-a mai vorbit Și ochirea sa cea blândă Crud și rece m-a privit. Și de-atunci durere-amară Ce mă arde ca un foc, Duc cu mine-n orice țară, Duc cu mine-n orice loc. Și cu mine orișiunde ...
... Iacob Negruzzi - Nehotărâre Nehotărâre de Iacob Negruzzi Informații despre această ediție Inima mi se sdrobește, Capu-mi este greu, Mintea mea se rătăcește Ah! Nu știu ce vreu! Aș voi ... o dulce contemplare Să-mbăt mintea mea. Aș vrea chinul ce m-apasă Nici să-l fi găsit Și să creadă că nu-mi pasă De nu sunt iubit — Ș-aș vrea să șoptească jalnic La urechea sa Zi și noapte un glas tainic De durerea mea. Aș vrea ca o grea căință Al vieții dar Să îi schimbe-n suferință Și în chin amar — Ș-aș voi a ...
Iancu Văcărescu - Stanțe la List
... Iancu Văcărescu - Stanţe la List Stanțe la List de Iancu Văcărescu I Cum va-ndrăzni poetu Să cerce să te cînte, Ș-a-ți nemeri portretu Văpsele să frămînte ? II Cînd însuți ... l-a ei rostire Dă adevăru biru ; Prin a virtute-ți fire, Tu list, cînți cu claviru V Tu cînți ca melodia De glas, susur, murmură, Tu cînți ca armonia De stele, de natură. VI Tu cînți și ca lumina, Ca fulgeru, ca tunet ; Cînți d-aure, zefiri lina Suflare și răsunet. VII Tu cînți ca libertatea În ...
Ioan Slavici - Jidanii militanți
... bună pentru EvreÄ numaÄ Ă³meni rÄ•Å strâmtorați pot să pună. E învederat lucrul acesta, și trebue neapărat să-l scie și eÄ. AtuncÄ de ce mint? De ce calomniază? De ce nu-și stăpânesc pornirea pătimasă? Pentru-că nu Äubirea către nĂ©mul lor, ci mânia Ă³rbă îÄ mână înainte. MÄ•sura Ä ... de nĂ©m e cumpÄ•nĂ©la, cu care susțiÄ causa comună. Acela care-șÄ iubește nĂ©mul, se gândește de trei orÄ maÄ înainte de a-șÄ mărturisi gândul și cumpÄ•nește fie-care vorbă, pentru-ca nu cum-va prin zisa luÄ pripită să strice vrĂȘnd a ... la acĂ©sta. Nu vedem noÄ cele ce se petrec în Rusia, în Galiția, în Ungaria, în Austria, chiar în Franța și în America: toțÄ de pretutindenÄ se căiesc de a-Ä fi socotit pe EvreÄ de o potrivă cu alțÄ Ă³menÄ, toțÄ se feresc de dânșii și ÄaÅ mÄ•surÄ, ca să-Ä țină departe. E Ă³re cu putință, ca tocmai noÄ, care am fost maÄ chibzuițÄ de ... și marÄ și grele, nevoile prin care am rÄ•sbit cu inima tare și liniștită, pe mulțÄ am lăsat să vie și să se ducă, ...
... — Las' pe mine, mamă, răspunse zmeul, că-i vin eu de hac. Nu degeaba m-ai făcut zmeu! Iară el? Ce nu face omul de dragul copiilor săi?! Ziua întâi zmeoaica l-a trimis să aducă apă într-un burduf de bi- vol, dar bivol, colea, cum sunt cei din lumea zmeilor. El, biet, abia putea să ducă burduful gol în spinare: de unde ar fi fost în stare să-l aducă plin?! "De! își zise. Văd eu că nici în lumea asta nu poți s-o duci cu adevărul. Ia s-o mai pornim și spre minciună." Sosit ... în când. — Acum, grăi cel mai țanțoș dintre zmei, să ne măsurăm puterile în buzdugane. — Să le măsurăm, răspunse omul cu o îndrăzneală de-ai fi crezut că viața lui toată și-a petrecut-o aruncând buzdugane. Erau afară pe prispă douăsprezece buzdugane, care de care mai mare și mai greu. El le luă pe rând, de la cel mai mic, pe care numai gâfâind putea să-l ridice, până la cel mai mare. — Jucărele de copii, zise el. Mai mare n-aveți? — Nu! răspunse zmeul pus rău