Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru CU CE
Rezultatele 1131 - 1140 din aproximativ 1851 pentru CU CE.
Alecu Russo - Contra latinizanților ardeleni
... a mântuit naționalitatea: limba în biserică ne-a depărtat de slavonism, credința neclintită ne-a despărțit de puterile amenințătoare de atuncea. Ce au a face cu chestiile aceste de căpetenie micile umbre de mici dăscălași?... Ori din ce ungher al României ar veni un dăscălaș, chemat ori nechemat, prețuim ostenelile și meritul, dacă își dă osteneala și are merit. Dar ceea ce nu se prețuiește, în Moldova mai cu seamă, sunt sistemele pedantice și eronate, anahronismele care se impun în numele științei. Dacă dăscălașii predică pedanteria și anahronismele, vina este oare a moldovenilor ... strigat: "Frate Ioane, vorbește să putem înțelege și noi, poate că vorbiți bine pe la d-voastră; scrie să pricepem și noi bunătățile și frumusețile ce gândiți..." Jurnaliștii și criticii au zis: "Vă rătăciți, și rătăciți inimile și mințile românilor cu cimilituri fără noimă; ne faceți din nou Trisotinii și Vadiușii veacului al XIX--lea". Și d-voastră răspundeți cu o chestie păcătoasă de persoane și de dăscălași, o chestie de negoț. D-voastră ați dat drumul pe calea pedantismului cailor neînvățați, ce ...
... spre cimitir Când jerbe mari de trandafiri, Când albe crizanteme, De nu te-ai teme Și n-ai avea de moarte frică, Ai șterge lacrima ce-ți pică Și-ai scutura în vântul serii Florile durerii, Simțind că-n darul ce le porți E viața vie din cei morți. Tu nici nu crezi Că cei pe care mergi să-i vezi Etern într-înșii n-au ... tine te jelești. Dar ei sunt morți ca trupul lor De care ochii jalnici fug, Iar din smintitul tău amor Și-atâtea vise mincinoase Azi ce mai e? un pumn de oase, Un pumn de oase-ntr-un cosciug... Dar soarele ce moare, încă Mai râde-n pomii înfrunziți, Și-n seara clară și adâncă Mai cântă râul: auziți! O, voi ce mai trăiți o clipă În ritmul vieții și-al iubirii Lăsați pe morți în groapa lor Să-ndeplinească legea firii. Și voi, în pripă, Sorbind ...
Panait Istrati - Ciulinii Bărăganului
... Știe să se apere, buruiana dracului! Ca și buruiana omenească: cu cât e mai netrebuincioasă, cu atât știe să se apere mai cu înverșunare. Dar ce siguranță avem noi despre ce e trebuincios sau netrebuincios pe pământ? Atât timp cât ialomițeanul se zbate, se încăpățânează să smulgă țelinei un căuș de porumb sau câțiva cartofi, Bărăganul ... de vizitat. E sucit, ca o femeie îmbrăcată în zdrențe, ca o mahalagioaică împodobită cu diamante. Pământul n-a fost dat omului numai cu scopul să-i umple burta cu mălai. Mai sunt și colțuri hărăzite reculegerii. Ăsta e Bărăganul. El începe să domnească îndată ce omul harnic se retrage în coliba lui, îndată ce ciulinii înțeapă rău și când vântul dinspre Rusia se apucă să sufle cu temei.Asta se întâmplă prin septembrie. Poți vedea atunci, din depărtare în depărtare, un cioban care stă cu spatele întors spre miazănoapte și întârzie cu turma. Nemișcat, sprijinit pe bâta lui, vântul îl clatină uneori, de parcă ar fi un copac. În jurul lui, atât cât privirea poate să cuprindă ... cazanul. Mană cerească, ce mai! Bărbați, femei și copii, goi până peste genunchi, ...
Antioh Cantemir - Antioh Cantemir: Oda IV
... alte popoare Care se adapă din Ganges și Ind, Se cobor la glasu-i de pe elefanți, Și-ntâi indienii se văd luminați; Apoi etiopii cu negrele fețe Și Nilul ce varsă bogatul său har Pe țărmuri slăvite, prin fapte mărețe Prin legi înțelepte ce sunt al ei dar Din a neștiinței noianuri scăpând, Se-nalță la cer cu agerul gând. A lui întuneric ș-a ei strălucire Văzu Babilonul cel cu zidul lat, Noroadele acele fără cârmuire De ea îmblânzite, la ea s-au plecat. Schiții cei sălbatici și tracii cumpliți, Sunt puterii sale marturi neclintiți ... avea prieteni ei adevărați O nouă lumină Europei au dat, Și-n veci al lor nume va fi neuitat. Din țară în țară purta-nțelepciune Cu ea împreună pe-ai săi următori, În totul urmează schimbări de minune, Și cad ereticii ușor crezători. Noi însă cu inimi și cuget curat, Slujim unui singur ceresc împărat. Iubim judecata acea cu dreptate, Iar pâra urâtă nu o suferim, La războaie mergem în oști regulate; Prin agere sfaturi mai mult biruim, Pereți de aramă cu ...
Ion Grămadă - In Abbiategrasso
... miros de rășină umplea aerul. Și, cum stăteam noi așa tăcuți, auzirăm, deasupra noastră, vocea signorei Giulia, care ne chemă la masă. Urcăm treptele, până ce dăm de cerdacul învelit în viță sălbatică. În cerdac e așezată masa, iar de sus, din tavan, atârnă lampa. Ce fericită idee de a cina în cerdac, unde-i așa de răcoros și unde Transmontana se joacă cu frunzele! Eu stau față în față cu Giovannina și-i privesc gropița din bărbie, ochii, ciudații ochi, și buzele ce par tăiate cu un pumnal. Ea ține privirile pironite-n pământ și rar când rostește câte o vorbă. Ochii! Bată-i pârdalnicul de ochi, că-s prea neastâmpărați ... vinul de Genzano! Cum ni s-au deschis inimile la toți! Signora Giulia se îndreaptă către bărbatu-său și zice: - Cât de bine seamănă signorino cu Girolamo! Numai mie îmi ziceau signorino, de ce, nu știu. - Ce zici, Vacano, așa-i că-i adevărat? Vacano nu zise nimic, ci aftă. - Da, mamă, mai ales la ochi, curat ochii lui Girolamo, și gura ... ei de foc într-ai mei și începu un cântec vechi italian: - Noz son rose senza spine… Nu sunt roze fără spini… O melodie moale,
Alecu Donici - Lupul la pieire
... întâmplare tocmai într-o câinărie. Simțindu-l pe sur aproape, câinii toți s-au întărtat. Lătret, urlet, hreamăt mare, ca în iad au ridicat. Înarmați cu puști, ciomege, Vânătorii se grăbesc care dincotro s-alerge. Câinii în a lor iuțeală Dau pe unde pot năvală. — Nu lăsați, băieți ... lumină! Dați lumină! Să-l prindem viu pe păgân!" Un alt scăpără îndată Și, când la gard: ce să vadă! Lupul cinchit într-un colț, Cu ochi crunți, cu păr pe dos, clănțăia din dinți la toți. Dar văzând că nu-i de șagă, că pieirea-i s-au ales: — Oameni buni! le ... mi sunteți frați! Eu aice sunt trimes Sol de la neamul lupesc Pace să statornicesc. (Sigură ca la războaie: vecinică, nestrămutată, Până la întâi gâlceavă cu care pacea-i curmată.) Prigonirile pornite între noi să le lăsăm Și prieteșug, credință, unii altor să jurăm. Vitele fără de grijă vor petrece despre ... păzi bietele oi... — Ei, măi dragă! îi răspunse vânătorul cel bătrân, Tu ești sur, dar eu sunt alb și-n deprindere-mi rămân Ca cu
... Iar noi, pîndind mișcarea vremii Pe călendarul din părete, Cătăm la zilele de vară Cum trec de goale și încete, Și-n aerul închis, fierbinte, Ce-l vezi cum tremură în soare, Tînjim de dorul altor locuri, Ca niște păseri călătoare. Ce mîndru-i satu-n care doarme Copilăria mea-ngropată... Mi s-ar părea un vis, iubit-o, Cu tine să-l mai văd o dată. Haidem, cîmpiile ne-așteaptă Cu flori și cu covoare-ntinse; Sub straja dealurilor nalte Dorm șesuri leneșe și linse Ca netezișul unei ape, Și lanuri lungi de grîne coapte Sclipesc ca aurul în ...
Alexei Mateevici - Cuvântul lui Dumnezeu
... patima te necăjește, Ori te doboară-o răutate, Atuncea, în singurătate, Spre rugăciune te grăbește. Ia și citește Sfânta Carte, Cuvintele de mântuire, Și tânguirea ce te arde Ți se va pierde-n liniștire. Dumnezeiasca-nvățătură În cartea aceasta-i oglindită: A fost a Domnului Scriptură, De ... Sfânt însuflețită. Când prin furtunile vieții Către sfârșit vei scăpăta, În anii grei ai bătrâneții Tu orice carte-i lepăda, Atunci numai aici găsi-vei Ce nicăierea n-ai găsit. Cu
Dimitrie Bolintineanu - Cântec național
... Dimitrie Bolintineanu - Cântec naţional Cântec național de Dimitrie Bolintineanu — ,,Tu, ce-ai salbă gălbioară, Tu, ce ești o garofiță, Frumușică, bălăioară, Cu inele pe cosiță Cum adun pe floricică Flutureii miere nouă, Lasă, dulce frumușică, Pe guriță-ți s-adun rouă!" — ,,De am salbă gălbioară, Nu ...
Constantin Stamati - Bătrânul țăran și moartea
... Stamati Un bătrân prea istovit de nevoie și de trudă, Iarna, când era frig mare, sau toamna, pe vremea udă, Adunând puține lemne în codru cu depărtare, Le-au ridicat în spinare, Și abia stând pe picioare, se întorcea tremurând Către al său bordeieș, friguros și plin de fum, Plângând și ... din spate la pământ sarcina sa slobozind, Au căzut și el pe dânsa ostenit și gâfâind, Și așa au grăit: „O, vai mie, ticălosul, ce să fac, cum să trăiesc, Și cum pot să împlinesc Câte se cer de la mine, și când toate îmi lipsesc. Biata babă, copilașii, goi ... zapciii făr’ de milă din casa mea nelipsiți Cer birul, cer boierescul și în multe părți mă trag, Încât de când m-am născut pân’ ce am îmbătrânit Nici de-o zi de bucurie eu nu m-am învrednicit! Deci, moarte, vin’ de mă scapă de o viață ticăloasă...â€� Abia ...
Ivan Andreievici Krâlov - Bătrânul țăran și moartea
... Stamati Un bătrân prea istovit de nevoie și de trudă, Iarna, când era frig mare, sau toamna, pe vremea udă, Adunând puține lemne în codru cu depărtare, Le-au ridicat în spinare, Și abia stând pe picioare, se întorcea tremurând Către al său bordeieș, friguros și plin de fum, Plângând și ... din spate la pământ sarcina sa slobozind, Au căzut și el pe dânsa ostenit și gâfâind, Și așa au grăit: „O, vai mie, ticălosul, ce să fac, cum să trăiesc, Și cum pot să împlinesc Câte se cer de la mine, și când toate îmi lipsesc. Biata babă, copilașii, goi ... zapciii făr’ de milă din casa mea nelipsiți Cer birul, cer boierescul și în multe părți mă trag, Încât de când m-am născut pân’ ce am îmbătrânit Nici de-o zi de bucurie eu nu m-am învrednicit! Deci, moarte, vin’ de mă scapă de o viață ticăloasă...â€� Abia ...