Căutare text în Literatură

 

Cuvânt

 

Rezultate din Literatură pentru ÎN CE

 Rezultatele 1131 - 1140 din aproximativ 2180 pentru ÎN CE.

Garabet Ibrăileanu - De dragoste

... care ia parte și imaginația și inima. Amorul, lipsit de una din aceste două părți, e o stare bolnavă a individului. 2. Ceea ce se numește imaginație în amor e partea estetică a acestuia; ceea ce se zice inimă, e partea lui senzuală. 3. Ce este dragostea? Și anume dragostea pentru un individ, nu dragostea de oameni în general? Este un fel de afinitate între doi oameni. Dacă este o afinitate între doi oameni, atunci, firește, trebuie să fie o afinitate între toate ... este cu totul altceva. Este faptul fundamental al existenței, voința de a trăi sau, mai bine, de a nu muri (ceea ce, deși pare același lucru, e cu totul altceva). 16. În strigătul de iubire, bărbatul cere femeii ajutor împotriva morții. De aceea ,,amorul e tare ca moartea". De aceea nemilosul lui egoism în doi. De aceea senzația fără nici o analogie a realizării lui. De aceea posibilitatea imaginilor voluptuoase de a ținea piept în ... reactiv izolator, tot ce nu face parte din ființa ei... 24. Luciditatea teoretică în ...

 

George Topîrceanu - Pe un volum de Eminescu

... vorba numai de procedeele artistice, iar nu de însușirile sufletești care au condiționat aceste procedee.) Așadar, la cele spuse în primul vers se alătură ceea ce versul al doilea spune lapidar și indirect: „Te iubeam atât de mult, încât eram în stare să te deosebesc dintre toate celelalte femei, numai de pe umblet și de pe portâ€�. Deci ca să recapitulăm: primul vers indică un sentiment ... astfel, printr-o ironie a soartei, ajung toți să samene între ei fără să-i poți deosebi: goana după bizar devine foarte banală. Ce spectacol amuzant pentru cititor! Închipuiți-vă un om exasperat că s-a născut cu o figură de lacheu; în loc să se resemneze cu ce l-a hărăzit natura, el își pictează fruntea în verde și obrajii în albastru. Nu e așa că omul a devenit interesant? Închipuiți-vă acum că nu unul, ci mai mulți au avut această tristă fantazie ... agresiv și rău ca un câine de sex, care-și apără puii ce n-au făcut încă ochi. Originalitatea poeziilor lui Eminescu nu stă nici în bizarerie, nici ...

 

Alecu Donici - Cheltuitorul și rândunica

... Alecu Donici - Cheltuitorul şi rândunica Cheltuitorul și rândunica de Alecu Donici Un tânăr foarte bun, dar prea cheltuitor, Luând în stăpânire O bună moștenire, În vreme de un an, rămase pe ușor, Și tot ce mai avea acum era o blană, Păstrată prin prilej că timpul sta de iarnă; Iar cine nu-i de mic cu frigul învățat În blană foarte crede. Dar într-o zi mergând după împrumutat, Din întâmplare el o rândunică vede. Găsește-ndată negustori Și ia pe blană bănișori. Căci ... omătul făinos; De prin ogeaguri fum ca iarna gâlgâiește; Și cel mai sărăiman la foc se încălzește. Iar tânărul meu, trist, flămând și friguros, Pornește în surtuc de-acasă Să capete vro masă. Dar cum la uliț-au ieșit, Pe rândunică el o vede înghețată Și, tremurând de frig, îi zice ... ți ai pierit! Așa ți se cuvine; Căci fără blană eu sunt astăzi pentru tine." Nu vreau s-ating pe nime, Dar mult mă mir în sine: De ce

 

Gheorghe Asachi - Adio (Asachi)

... Adio de Gheorghe Asachi Părăsând aceste clime, Port amorului obeze, Îns-a soartei agerime Pretutindeni a s-urmeze. Adio, rediule tăcute, Ce cu a tale umbre mute Ai ascuns în tăinuire A me dulce fericire! Iho malului răspunde L-acel chin ce mă pătrunde, Și din groapa întunecată În duioasa inimioară Să răsune încă o dată Numele de cântă Floră. Drăgălașe floricele, Ce țăsute în cununele Frunte încingeți la me zână, Dâmburi, văi și tu, fântână, Ce

 

Ion Luca Caragiale - Guvernul și modificarea art. 7

... împleticirile și confuziunea, toate aceste piedice, întrebuințate ca tactică în afacerile statului, au format mai totdeauna bagajul cu care partida conservatoare a intrat în lupte cu cea liberală din țară dela noi. Prin urmare, cei interesați din lăuntru și din afară pentru întregirea ideilor liberale în sânul Constituției noastre, să știe că partida liberală nu pregetă de a feri corpul nostru social de cangrena, ce vor să-i inoculeze adversarii ideilor liberale (conservatorii), cari, prin sofisticele lor raționamente, vor să dovedească că răul consistă în răspândirea nemăsurată a libertăților. Românul are nevoie să facă astăzi această denunțare în contra conservatorilor; acest organ al unui partid ce se intitulează partid național nu se rușinează a denunța Europei pe partidul adversar, că umblă să scape de soluțiunea cestiunii israelite prin subterfugii ... ideile liberale din Constituție. Această denunțare nerușinată a Românului îl privește, și nu avem de loc nevoie de a ne apăra în contra ei. Nu ne importă astăzi a ști ce părere pot să-și facă în privința noastră cei interesați la deslegarea cestiunii art. 7

 

Dimitrie Anghel - Reveria unei statui

... plecat într-un ajun de bătălie. Pete roșii de sînge i se zugrăvesc dinainte, capete tăiate bolborosesc în agonie, chipuri viclene de boieri se adună în sfat, soli cu haine prăfuite apar, și el nu mai e pe calul lui de bronz, ci pe jilțul de piatră, într-o sală veche ... anii curg cu întîmplările lor. Tot alte fețe apar în ceardacurile palaturilor, tot alte chipuri de domnițe visează la geamuri, tot alți boieri se adună în sălile mari la sfat. Dar geana de foc ca un blăstăm din veac în veac aleargă sub streșini, pînă ce din palatul străvechi n-a mai rămas piatră peste piatră. Și acum, în clădirea sinistră ridicată îndărătul lui, în clădirea aceea unde necurmat ușile se deschid și bat, glasuri stridente răsună strigînd nume de împricinați. În sălile mari, imagina tristă a lui Crist răstignit pe cruce prezida împărțirea dreptății. În haosul acela de săli, pașii măsoară neliniștiți clipa cînd cumpăna se va pleca spre partea lui, în odăile acelea mucede norocul fiecăruia doarme în in-foliile prăfuite ale arhivelor, în ...

 

Ion Luca Caragiale - Premiul întâi - o reminiscență din tinerețele pedagogului

... O salutare grațioasă!... Trăsura pornește... D. Tiberiu se acopere și merge la bărbier, să-și potrivească ciocul, mustățile și părul, pe care-l piaptănă drept în sus. De ce adică — se-ntreabă cetitorul — madam Ionescu trebuie să-și calce pe inimă, când oprește trăsura spre a vorbi d-lui Bumbeș ... de aproape, piept în piept. E unu și douăzeci și cinci de minute... Iată că sună cineva... Doamna Ionescu simte că-ncepe să-i zvâcnească în partea stângă a corsetului. E omul cu ochelari albaștri. Jupâneasa-l introduce în salon. Tânărul institutor poartă o redingotă neagră foarte lungă-n poale; În schimb, pantalonii tot negri sunt destul de scurți; jiletca albă deschisă; o fundă mare rose-pâle la gât, ale cărei căpătâie fâlfâie la fiecare mișcare ... doamna prețize... Ionescu Artur, media 9 și fracțiunea 99 și un sfert, mă rog. Doamna se scoală, și hotărâtă: — Și pentru atâta diferență, nici în anul ăsta, Artur să nu ia premiul întâi?... Atunci pentru ce ai venit aici? D. Tiberiu, foarte afectat, ridicându-se și potrivindu-și poalele: — Apoi pentru că m-au chemat doamna, mă rog. Că-z ... ...

 

Victor Lazăr - Răsboiul pentru întregirea neamului românesc (1916 - 1919)

... nu-și piardă moșia și drepturile boierești. Deodată cu aceasta a început și iobăgia grea pentru poporul dela sate. înăsprită tot mai mult în veacurile următoare. Iobăgia a devenit tot mai aspră începând din secolul al 15-lea pâna în al 19-lea, când în anul 1848 am scăpat de ea. În veacul al 16-lea a mai dat și altă pacoste peste noi. În unele țări din Apusul Europei s'au iscodit legi religioase ereticești, pe cari le-au primit la not în Ardeal toți Sașii și partea cea mai mare dintre Unguri. Sașii s'au făcut luterani (evangelici), Ungurii calvini (reformați} și unitari. Căpeteniile Ungurilor au știut ... cari să se învețe și ro­mânește după cum cereĂ  chiar legea votată de parlamentul unguresc, dar au închis sute și sute de școale românești, în sate curat românești, înființând în locul lor școale în cari se învățĂ  numai ungurește. Pentru Ar­deal, unde Românii erau și sunt și acum cei mai mulți la sate, au făcut o lege electorală ... frumoase, iar pe Români îi împiedicau dela orice înaintare economică și culturală. Toată munca stăpânitorilor unguri erĂ  îndreptată spre nimicirea neamului românesc și prefacerea Românilor ...

 

Alecu Russo - Stânca Corbului

... de lumină înfocată; câțiva plăieși trecând printre copaci; câțiva vulturi, zburând roată împrejurul vârfului Ceahlăului, și jos, lângă o naltă stâncă, caii noștri adăpându-se în apa limpede a Bicazului! — Priviți — ne zice călăuzul nostru — acea pădure neagră ce se întinde în dreapta și în stânga, colo în zare, spre Ceahlău... Ea este linia hotarului Moldovei și în ea facem adese vânat la căprioare, la urși... ba chiar și la unguri câteodată. — La unguri? — Da. Plăieșii noștri din timpurile vechi și ... la rădăcina lor trupuri omenești și printre răsunetele sperioase, ce ies noaptea din codri, trebuie să fie și glasurile celor uciși. — Bine, dar pentru ce acele ucideri? — Pentru ce?... Pentru un cuvânt, pentru o căprioară care trece hotarul, pentru ura contra secuilor ce ne pradă pământul pe nesimțite. Această expresie energică a prădării pământului ne făcu să gândim cu mâhnire la nepăsarea guvernului care permite vecinilor ... fată! ce bujor de copilă!... Cică era sprintenă ca o căprioară! cică gurița ei era un fagur de miere; cică ochii ei străluceau ca focurile, ce le aprind ciobanii noaptea ...

 

Alecu Russo - Studie moldovană

... a tăiat iute, fără a avea vremede a curăți locul. Plugul, adică civilizația, stârpește zi pe zi rădăcinileși preface codrul în curătură , curătura — în lan frumos, iar lanul — în câmpii roditoare. Dar strămoșii noștri, săracii, cu ce să-i mângâiem?Florile care aș vrea s-arunc pe țărâna proaspătă a trecutului sunt culese nu în viața lui politică sau morală, dară în cele multeobiceiuri casnice, care ne-au legănat în fașură. Multe s-au dus,multe au rămas, dar, sărmanele, vai de ele! fricoase, rușinoase, elese ascund și se pierd de frica bontonului. În stârpirea codrului, decare am zis mai sus, nu doresc nici caftanul , nici condițiile civile, morale, politice sau sociale ale vremii de atuncea, ci numai fizionomia ... ieri se vor acufunda în uitare; cu ce vom fabrica oda, drama, vodevilulsau elegia trecutului? Cu ce vom tălmăci istoria, dacă nu vomcunoaște sufletul mortului? Ce va putea fi propășirea dacă nu vomști de unde a pornit? Ce mângâieri putem simți noi, ostașii propășirii,dacă nu știm mărimea luptei? Ce ...

 

Ion Luca Caragiale - D-l Goe

... mam' mare într-un sens, combinată cu clătinătura vagonului în alt sens, rezultă că Goe își pierde un moment centrul de gravitate și se reazimă în nas de clanța ușii de la cupeu. Goe începe să urle... în sfârșit, n-au ce să facă. Trebuie să se hotărască a plăti biletul, pe care are să-l taie conductorul din carnetul lui. Păcat însă de pălărie ... în coridor... De ce s-a oprit trenul? Cineva, nu se știe din ce vagon, a tras semnalul de alarmă. Din ce vagon?... Asta e ușor de constatat; manivela semnalului nu se poate trage decât rupându-se ața înnodată și cu nodul plumbuit. Personalul trenului umblă forfota ... așa de tamponate că-i trebuie vreo zece minute mecanicului să-și încarce iar pompa de aer comprimat și să poată urni trenul din loc. În toată vremea asta, conductorii și șeful trenului aleargă din vagon în vagon și cercetează aparatele semnalelor de alarmă. Cine poate ghici în ce vagon era ruptă ața plumbuită și răsturnată manivela? Ciudat! tocmai în vagonul de unde zburase mai adineauri pălăria marinerului! Cine? cine a tras manivela? Mam' mare doarme în ...

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>