Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru MI��CA
Rezultatele 1121 - 1130 din aproximativ 2023 pentru MI��CA.
Mihai Eminescu - Amorul unei marmure
... lor mugindă, Gîndirile de foc. Eu singur n-am cui spune cumplita mea durere, Eu singur n-am cui spune nebunul meu amor, Căci mie mi-a dat soarta amara mîngîiere O piatră să ador. Murindului speranța, turbării răzbunarea, Profetului blestemul, credinței Dumnezeu, La sinucid o umbră ce-i ... Iubesc precum iubește pe-o albă vijelie Un ocean de foc. Din ochi de-ar soarbe geniu slăbita mea privire, De-ar tremura la sînu-mi gingașul tău mijloc, Ai pune pe-a mea frunte în vise de mărire Un diadem de foc. Și-aș pune soarta lumii pe ... purpurie, Aș pune lege lumii rîzîndul tău delir, Aș face al tău zîmbet un secol de orgie, Și lacrimile-ți mir. Căci te iubesc, copilă, ca zeul nemurirea, Ca preotul altarul, ca spaima un azil; Ca sceptrul mîna blîndă, ca vulturul mărirea, Ca visul pe-un copil. Și pasu-n urma-ți zboară c-o tainică mînie, Ca
Dimitrie Bolintineanu - Consiliul secret
... zdrobesc; Intră prin familii, pe copii turcesc; Mume și fecioare rușinos insultă; De nici o putere barbarii n-ascultă. Suflete-njosite ce-n lume trăiesc Ca să rușineze neamul omenesc, În această țară calea lor arată Și de dorul țării fierbântat se-mbată. Neamul nostru piere; dar ce e mai rău ... suflet nobil, generos. Astfel totdauna țara liberară Vechi eroi ce-n fală se glorificară. Inima lor mare să vieze-n noi! Să pierim sub arme ca străbunii-eroi!" Astfel zice domnul. Un boier răspunde — ,,Dorul țării noastre sufletu-mi pătrunde. Vorbele-ți sunt mândre, dulce mă răpesc Din amare gânduri unde rătăcesc! Dar, înalte doamne! mult ar fi mai bine Să-mblânzim pe heară ... alunecos, Dar înțelepciunea caută-a ne duce Prin furtuni turbate către țelul dulce." Zice. Dar eroul astfel a vorbit — ,,Înțeleaptă-mi pare vorba ce-ai grăit, Dar de-nțelepciunea robului ce-n fiare Tremură să piarză zilele-i amare. Poate-al țării tale nobil, sfânt amor ...
George Coșbuc - Crăiasa zânelor
... Crăiasa zânelor de George Coșbuc Orcanul însuși stă domol Și-n gânduri dulci se pierde, Când zânele cu pieptul gol Răsar pe lunca verde. Ușoare, ca de neguri, fug Prin liniștea adâncă, Obrajii lor, ca flori de rug, Sunt nesărutați încă. Vezi tu departe-n Răsărit Aprins lucind ca focul Palatul lor? Împrejmuit Cu zid d-argint e locul: Acolo ele-n veci nu mor Și vara-n veci nu moare, Iar ele-și ... fost zestre. Și cum îi zici? Inel îi zic! Pe degetul suleget Al zânei pus, pe cel mai mic, Crescut părea pe deget. O, dă-mi-l mie! drăgălaș Se roagă ea-mbătată. Ți-l dau, stăpâno, de mă lași Să te cuprind o dată! Crăiasa-n veselia ei Cu grabă ... Dar zânei i-a părut d-atunci Că i-a pierit norocul. A treia zi, privind în lac Copila, ca-n oglindă, Cerca și nu putea pe plac Un brâu pe trup să-și prindă. Crăiasa vine iar. Grăbit S-a-ncins atunci ... strâns i s-a lipit De caldul trup mătasa! Ea bate-n palme, vede-n lac Că strânsă-i stă mai bine; Rotunde, ...
... o mărgea mare roșie. Ghemotocul izbit cu necaz în pământ se desfăcu... Între cutele lui o floare!... Cu mirare și cu mai multă luare aminte ca-ntâia oară, el ridică binișor hârtia... în adevăr era o garoafă - ca sângele ce-i curgea din deget - ruptă de curând... Desfăcu atunci mai bine... Ceva scris... Trupul tânăr se simți furnicat din creștet până-n tălpi ... ce-i radiază din rădăcinile părului - și cât e de bine să te părăsești în stăpânirea acestor atâtea simțiri ce te-nvăluiesc din toate părțile ca niște vârteje de aburi calzi saturați de esența adormitoare... Cu vorbe să le spun?... Astea se simt și se gândesc, de spus nu se pot ... repertoriu popular așa de bogat; scene de gelozie fără cuvânt și din chiar senin; și jocuri, și mușcături; și lupte atât de inegale, pentru ea ca putere, pentru el ca farmec... ș-apoi, după atâta oboseală, povestirea reciprocă a celor întâmplate mai înainte de a se cunoaște. El avea puțin de ... și brutale, care fac împrejuru-i o poliție dezgustătoare. Și aci, față cu fraza lui de predilecție, venea așa de potrivit: - Închipuie-ți ce sete ...
Cincinat Pavelescu - La dna Cantacuzino
... lucrările noastre, pe când doamne și domnișoare din societate lucrau scamă pentru răniți. George Diamandy, pe atunci președinte al Societății Scriitorilor, a propus ca eu să nu citesc, ci să improvizez. Domnișoara :Pia Brătianu mi-a și dat aceste patru rime: ceai, rai, turtă, burtă. Iată cum am ieșit din încurcătură: Chiar dacă nu mi-ați da un ceai, Cu prăjituri, cu rom și turtă, Mă simt aicea ca
Ștefan Octavian Iosif - Pomul fermecat
... Pomul fermecat Pomul fermecat de Ștefan Octavian Iosif Sunt nopți când mă asemui Cu fiul de-mpărat, Ce străjuia sub pomul Cu merele de aur; Ca el veghez (când noaptea Ce-n juru-mi s-a lăsat Tăcută și târzie-i) Sub pomul fermecat, Ce poartă-al fanteziei Neprețuit tezaur... Sunt visurile mele Ce noaptea îmi răsar ... pare că-ntr-o clipă, Când ochii i-am deschis, Ar fi furat-o-n pripă O mână nevăzută... De-s trist de-aceea ziua Ca fiul de-mpărat Ce străjuie sub pomul Cu merele de aur, Mă-ntorc voios (când noaptea Ce-n juru-mi
Iuliu Cezar Săvescu - Prieteni
... sub ferestre, dormea în nemișcare; Cu fruntea în lumină, cu buzele deschise, Părând că cere-n somnu-i o dulce sărutare, Iubita, ostenită, pe brațe-mi adormise, Cu fruntea în lumină, cu buzele deschise. Mă îmbătau miresme, suflarea-mi tremura; Strângând la sân comoara de scumpă fericire, Cu ochii-nchiși spre ceruri, simțeam cum mă fura Un vis frumos. În zare zburam la nemurire ... fericită, Zăceam întins pe-o masă de-un negru-ngrozitor, Cu buzele-nghețate, cu mâna-nțepenită, Din raze, din lumină, din viață fericită! La creștetu-mi iubita plângea îngenunchiată, Și blestemându-și soarta, cosițele-și smulgea, Se repezea nebună la fruntea-mi înghețată, Sub mutele icoane plângând îngenunchia, Și blestemându-și soarta, cosițele-și smulgea. Venind spre mine-atuncea o ceată rea de umbre, Cu fețele ascunse ... măști îngrozitoare, Îmi înconjoară masa, de sub mantale sumbre Trăgeau cu nepăsare cuțite și topoare, Cu fețele ascunse sub măști îngrozitoare. Și toți se repeziră ca fiarele turbate, Și brațele-n cadență pe trupul meu cădeau, Mă străpungeau cuțite din piept și până-n spate, Iar unii din picioare și oase ...
Antim Ivireanul - Dedicația Psaltirei românești, tipărită la București, în anul 1694
... den suflet și den trup. Și toate pentru el s-au făcut și i s-au dat aciastă simțitoare lume cu toată frumusĂ©țea ei, ca o grădină cu multe fĂ©liuri de flori, ca să-și aleagă cĂ©le de folos, să se împodobească trupĂ©ște. Și i s-au dat și lumea cea de sus den suflarea dumnezăiască ... te-ai ales foarte den tot sufletul râvnitoriu dumnezăeștilor fapte, și te nevoești cu toată osârdiia de aduci multe fĂ©luri de roduri sufletești, pentru ca să aibă preavoslavnicul tău nărod să se adape sufletĂ©ște. Iară mai vârtos de toate, precum zice acest fericit David, ai iubit podoaba casii lui ... în limba rumânească și pentru toate cathizmele cu tropare și cu molitve de rugăciune pentru mai mult folosul și înțelesul celor ce vor ceti. Și mi-ai poruncit măria-ta de o am tipărit cu toată cheltuiala măriei-tale, ca să să împarță în har pravoslvnicilor creștini, carii toți împreună datori să fie a ruga pre atotputĂ©rnecul Dumnezău pentru viața, întărirea și ... otcârmui tot norodul cât de la Dumnezău măriei-tale crezut și dat iaste a-l stăpânirĂ©, și să poți înmulți și întări pravoslaviia, ...
Dimitrie Bolintineanu - Deșertul
... Ăst suflet înflorise în vise de junețe. Așa în primăvară un câmp a înflorat. Dar visele căzură sub vântul de tristețe, Sub plânsu-mi înfocat. Așa un arbor pare în toamna ce sosește El poate să-nfrunzească în timpul de plăceri; Dar inima-mi zdrobită ce viața părăsește Nu are primăveri. Ea nu mai are viață, nu are nici iubire. S-a stins a sa ... furios. Tot astfel p-acest suflet d-acum nu-l mai atinge Elanul generos. A inimii junețe s-adapă de credință Dar inima-mi nu crede d-acum în viitor. Din dimineața lumii trăim noi cu dorință Și tot gemem în dor! Frumoase zile, nouă, de soartă n-au ... trufaș, În sânul vostru aspru primiți a mea ființă Ce-a fărâmat-o lumea în tot ce are sfânt, Voi nu-mi puteți întoarce junețe și credință; Dar dați-mi
Dimitrie Anghel - Farmec de noapte
... noapte de Dimitrie Anghel Publicată în Literatura și arta română , 25 oct. 1897 (sub titlul "În grădină II") În pragul scărilor rămas-am și nu-mi mai recunosc grădina. E noapte,-o noapte viorie, de parc-ar fi trecut lumina Prin ochii cei mai duși de visuri, prin inima cea mai ... farmă, Și-n luminiș de drum scăpată, pe unde aiurit s-abate Nu mai cunoști de-s flori de umbră sau dacă-s flori adevărate. Mi-i dor, o, noapte fermecată, de nu știu ce mi-i dor.. pe-aproape Parc-au trecut un pas, o șoaptă, ușor ca zgomotul pe ape De vîsle-ntîrziate-n neguri prin depărtări, ori ca
George Coșbuc - Nucul (Coșbuc)
... ce de-amar omori! Dar tu știi că niciodată Nu cântam, urmându-i cântul, Numai, nuce tu, și vântul O-nsoțiai aori. Și-urmărind fugara-mi minte, Mă-nvățai, prieten bun, Cum s-adun în gând cuvinte, Și-mi cântai spre-a-mi da cărare, Și vedeam că ies cîntare Vorbele ce-adun. Ca și-atunci, mai coase mama, Coase și suspină rar, Dar când da-ndărăt marama Desvălindu-și câmpul frunții, Părul ei e alb ca munții Ernii lui Ghenar. A murit pe luncă macul, A murit și-i mult de-atunci. Răsvrătit se miră acul Mâni ...