Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru MAI MARE
Rezultatele 1121 - 1130 din aproximativ 1828 pentru MAI MARE.
Grigore Alexandrescu - Buchetul
... i e moartă Și piede colora ce ochii-ncânta. Sfârșitu-i cel jalnic îl văz cu-ntristare, Căci eu pe viața-i puneam un preț mare. O singură frunză acum mai plutește; Ea plânge atâția tovarăși de flori: Srăină, uitată, de ce mai trăiește, De ce, dragă frunză, tu nu poți să mori? Când pierzi o ființă, obiect de iubire, O lungă viață e nenorocire. Când florile-acelea ... se cade, a mea conștiință Îndată mi-o spuse, eu nu gândii mult. Ca Paris cu poama cea fabuloasă, Hotărâi buchetul la cea mai frumoasă. Dar atunci nevoie, atunci greutate. Să fac osebire în zadar am vrut: Așa din trei fluturi cu greu ochiul poate S-aleagă p-acela ... Și galben și veșted trecu fără veste, Și astăzi cenușă în mâna mea este. Așadar sfârșitu-i veni din dorință; Buchet ca acela eu nu mai găsesc! Cenușa lui scumpă o țiu cu credință, Ce-a fost și ce este adesea gândesc. Eu sufăr de moartea-i, de-a ...
Alecu Donici - Autorul și hoțul
... tălhari au pus un munte-ntreg de brad, La care singură Alecto** foc au dat, Stârnind o flacără atâta de grozavă, Cât bolțile la iad Mai toate au crăpat; Iar către autor părea asprime slabă. Sub el la început Ardea un focușor abia-abia văzut, El însă ne-ncetat mai rău se aprindea. Trecură zile, ani și sub tâlhari de mult Cenușă s-au făcut, Iar focul sub autor necontenit ardea. Văzând așa asprime, Văzând ... lume, Și-au dat un mare nume Și, de au scris ceva Cam slobod, cam ghimpos, * Dar n-au crezut cândva A fi mai păcătos Decât un rău, un hoț! Atunci, o furioasă zână, O sor' din cele trei a iadului surori, Cu cozi împodobită de șerpi ... Nenorocite! Tu cum de îndrăznești Asupra providenței strigare să pornești Și să înșiri cuvinte Precum le înșirai Cât pe pământ erai! Și tu te socotești Mai bun decât un hoț? El răul au urmat, el au făcut și morți Cât au avut viață. Iar tu... Ea au deschis lui lumea ca ...
Constantin Stamati - Leul la vânat (Stamati)
... tot la un loc, și apoi în patru părți Să împartă tot vânatul, ca niște tovarăși drepți. Deci nu știu cum și ce fel vulpea mai întâi au prins Un cerb mare și hrănit, Și îndată la consoții au trimis, Să vie ca să împartă vânatul acest slăvit. S-au strâns toți, vine și leul și ghearele ... pătrar mie mi se cuvine, Iar pe celălalt, ca leu, îl voi lua negreșit; A treia se cade mie, căci sunt decât voi mai tare, Iar la pătratul al patru, care laba va întinde, Eu îi spun mai înainte Că tot de brânca mea moare.â€� În zadar cu cel puternic cel slab se-ntovărășește, Căci câștigul îl răpește de-a pururea ...
Ivan Andreievici Krâlov - Leul la vânat (Stamati)
... tot la un loc, și apoi în patru părți Să împartă tot vânatul, ca niște tovarăși drepți. Deci nu știu cum și ce fel vulpea mai întâi au prins Un cerb mare și hrănit, Și îndată la consoții au trimis, Să vie ca să împartă vânatul acest slăvit. S-au strâns toți, vine și leul și ghearele ... pătrar mie mi se cuvine, Iar pe celălalt, ca leu, îl voi lua negreșit; A treia se cade mie, căci sunt decât voi mai tare, Iar la pătratul al patru, care laba va întinde, Eu îi spun mai înainte Că tot de brânca mea moare.â€� În zadar cu cel puternic cel slab se-ntovărășește, Căci câștigul îl răpește de-a pururea ...
George Topîrceanu - George Coșbuc: Țiganii
... de George Topîrceanu Dorm câmpiile-n lumină. Peste pacea lor senină Cade soarele-n apus. Un convoi s-arată-n zare... Crește-ncet pe drumul mare Și cum vine tot mai tare Pulberea se-nalță-n sus. Vin țiganii!... Fără veste Pe la porți răsar neveste, Satul se deșteapt-acum — Când prin văl de praf ... — Ochii-i fug după găini... Strâns își ține-acum vioara Și, cum trece ulicioara, Fac în urma lui ca cioara Toți copiii din vecini. Mai încolo, pe-o mârțoagă, Dintr-o gură de desagă Atârnată de oblânc, Fără scâncet, cu sfială, Iese negru la iveală Numai cât o portocală Un ...
Ion Luca Caragiale - Premiul întâi - o reminiscență din tinerețele pedagogului
... profesorilor, revizorilor, inspectorilor și tutulor autorităților. Acești doi școlari sunt Artur Ionescu și Ioniță Păunescu. Cel dântâi este fiul unic al lui d. Mandache Ionescu, mare proprietar, omul cel mai influent și mai cu greutate din tot județul și stâlpul oricărui guvern. Asta e bine; căci fără d. Mandache cu greu s-ar putea guverna în acel județ ... cravata și manișca egretie, care tot iese afară din jiletcă, își scoate bine manșetele și așteaptă-n picioare. O ușă se deschide... E stăpâna casii, mai strălucitoare ca totdeauna, sorbind pe nări dintr-o batistă înmuiată în triplu extract de vervenă. Femeia se oprește palidă-n ușă, ca sub puterea unei ... tot luat feciorul Păunii. Până când atâta persecuție pentru copilul meu? — No! că-z asta, mă rog frumos la doamna, nu-i perzecuțiune; asta, mai apoi se conzidărează după coefițenturi, mă rog. Doamna ridică ochii și, întâlnind privirile de sub ochelarii albaștri, înghite-n sec și iar și-i pleacă ... doamna! mă duc, mă rog... Cu tot reșpectul și conziderățiunea... am onoare. Jupâneasa îl împinge. D. Tiberiu pleacă înjurând ungurește. De prisos a mai ...
Grigore Alexandrescu - Anul 1840
... gândește Aleargă către tine, căci vremea a sosit! Ici umbre de noroade le vezi ocârmuite De umbra unor pravili călcate, siluite De alte mai mici umbre, neînsemnați pitici. Oricare sentimente înalte, generoase, Ne par ca niște basne de povestit, frumoase, Și tot entuziasmul izvor de idei mici. Politica adâncă ... tiranie, La darurile tale eu nu simt bucurie, De-mbunătățiri rele cât vrei suntem sătui. Ce bine va aduce o astfel de schimbare? Și ce mai rău ar face o stea, un comet mare, Care să arză globul ș-ai lui locuitori? Ce pasă bietei turme, în veci nenorocită, Să știe de ce mână va fi măcelărită Și dacă ... se face fire, simțirea amorțește Și trăiesc în durere ca-n elementul meu. Dar aș vrea să văz ziua pământului vestită, Să răsuflu un aer mai slobod, mai curat, Să pierz ideea tristă, de veacuri întărită, Că lumea moștenire-ntâmplărilor s-a dat! Atunci dac-a mea frunte galbenă ...
Ștefan Petică - XII (Apune soarele pe dealuri)
... visu-mi trece În zborul său primăvăratec, Și-i tot așa de alb și rece, Când se înalță singuratec. Spre marea boltă luminoasă. Făcând durerea mai amară Și amintirea mai duioasă În ceasul jertfelor de seară. Și dacă roua clară cade Frumoșii ochi adânci de-i scaldă. Când treci sub vechile arcade În parfumata noapte ...
Ion Luca Caragiale - Norocul culegătorului
... cu o vorbă bună măcar, și dureri de dinți prăpădiți de otrava plumbului, și usturături de urechi trase la corecturi date prost… și câte și mai câte… Avea de ce să mulțumească maichii stariței, nu-i vorbă. Dar… le-a răbdat toate. A crescut băiatul canonit și ... prea am trecere de la o vreme. - Și de aia vream să te rog, zice lucrătorul, să-mi faci și mie rost de vrun noroc mai bun. - Să vedem... să mă rog poate de fiu-meu. - Da ce e fiul sfinției tale?... are vreo putere? - Apoi de! eu așa gândesc... Da ... facă cruce ca de alte alea. "Să știi că mi s-a smintit femeia de necazul sărăciei!" După ce s-a mai odihnit ea și a răsuflat nițel, s-a sculat de pe scaun și zor-nevoie să-l ia iar la danț ... pat. Și astfel s-a procopsit culegătorul nostru și a mulțumit maichii stariții că-i menise așa de bine. Pe urmă, mai târziu i s-a deschis lui capul și s-a dumirit cine să fi fost călugărița, că aici stătuse putere dumnezeiască ...
... Emil Gârleanu - Filozoful Filozoful de Emil Gârleanu E mare, negru ca întunericul; numai vârful labelor sunt albe, ca și când lumina zilei i le-ar fi pătat într-adins. Din capul cu fruntea puternică ... nu tresare nimic, decât în cele câteva zile când dragostea îl chinuiește. Căci dragostea e pentru toți același veșnic chin. Și niciodată nu se șimte mai fericit decât după nopțile aceste de zbucium, când, liniștit, gândește la ele cu dezgust. Numai farmecul nopții îl îmbată. Când târgul se cufundă-n tăcere ... minuna! Nici un frământ, nici un zbucium; cunoștea cerul și-l citea ca pe o carte. Știa când răsare luceafărul; când pornea la drum carul mare; când își încorda strunele lira; când își aduna puii cloșca. Era un astronom. Și de sus, de unde sta, i se părea câteodată că și ...
George Coșbuc - Pe pământul turcului
... până la glezne, Batăr că eu n-am năravul să mă spariu așa lesne! El se roagă plin de milă; ea pe-ncetișor devine Tot mai blândă, mai domoală, până ce-i vorbește-n fine: D-apoi, bade, vino-n casă, căci vezi cum e frig aci! Străinul încet răspunde: Aș veni, cum ... Nu, bădiță! Nu-i acasă. N-ar mai fi să calce satul! Vină-n casă fără teamă, că-i un mut și-un nătărău: Cel mai nătărău din țară și lumea lui Dumnezeu! Dar străinul nu voiește din podeț să se coboare Nice pentru lumea toată. Vai, nătâng ești, bădișoare! Vină ... bați cu fălcile o dată. Omul meu o ia vulpește, și a sale-mbucături, S-ajungea una pe alta pe grumazi, prin călcături. Mai la capăt zice dânsul: Mi-aș lua două plăcinte, Care-au mai rămas, în traistă, vreu să am ceva merinde, Căci plec mâine dimineață. Mâine seară unde-i fi? Îl întreabă Veronica. Dar eu nu știu, poate ... l-ar bate nouă stele, Bată-l praporul și crucea și blăstămul maicei mele! De poznit el n-are capăt și ca dânsul nu găsești Mai năprui, ...