Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru POATE CĂ
Rezultatele 1111 - 1120 din aproximativ 1311 pentru POATE CĂ.
Dimitrie Bolintineanu - Morții
... lângă mine Ființele plăpânde ce-n viață mă iubeau! O, Doamne! dacă astfel căta ca să decline, De ce se mai nășteau? Ferice cel ce poate ferice să-mplinească Deșertul trist ce moartea alături i-a făcut, Prin vise că în ceruri odată-o să-ntâlnească Pe cei ce a pierdut! Această mângâiere nu este dată mie! Pe cei pierduți odată, noi n ...
Ștefan Octavian Iosif - Odă bachică
... Ştefan Octavian Iosif - Odă bachică Odă bachică de Ștefan Octavian Iosif Poate ai vreun dor să-ți vindeci, Ori te paște vreun blestem? Dragul meu prieten, vin', deci, Toarnă în pahare vin, deci, Și să bem! Că ...
Vasile Alecsandri - Zimbrul și vulpea
... furiș, prin iarbă, o vulpe tupilată I s-arată și-i zise cu glas foarte duios: „O! Zimbrule puternic! o mult slăvite Doamne! Se poate-a ta mărire să pască pe câmpii, Supusă, ca noi proștii, la ploile de toamne, La vânt, la ger, la muște, l-a ...
... crudă prigonire! Privește, un țăran cum bate joc cu noi; De astă-noapte el ne mână denapoi. Lui, nătărăului, nu-i trece nici prin minte Că are datorie a ne arăta cinste; Căci noi ne tragem drept din neamul cel slăvit Ce Capitolia din Rom' au izbăvit! Romanii, mulțămiți ... — Strămoșii noștri... — Știu, Dar eu la vorba mea să viu: Ce faptă vrednică voi ați făcut în lume? — Nimica, însă noi... — Că numai de fripture voi Sunteți și bune. Lăsați dar pe strămoși în pace: Cu fapta e cinstit acel care o face. Această fabulă a ...
George Coșbuc - Minciuna creștinilor
... zvârcolesc cei doi pe roată , Alți doi se dezlipesc din gloată Și-n fața judecății vin . — „Omoară-ne !" — „Vă-nșeală gândul . Că mă siliți la crezământ ! Dar nu vă cred, și gata sânt Să vă omor pe toți de-a rândul ." O-ntreagă ceată din ... — „Mințiți! și-aruncă pumnii-n sus . A fost un mincinos Isus... Câți vreau să moară deci, să vie !" Dar când văzu că dânșii vin Mulțime multă, să-i omoare , De-abia se ține pe picioare De multă furie-Antonin . —„Pornesc pe capul meu nebunii Voi ... Ah, ticăloșilor, n-aveți Destule râpi, destule funii ?" El dă un semn. Și-un grabnic stol De călăreți izbesc poporul —„ Ei știu că e păcat omorul , De-aceea mor... Să-mi faceți gol În jurul meu ! O simt eu bine , Că moartea-i singurul lor țel , Dar ei träiesc c-un gând mișel ; Să facă toți călău din mine !" Și-n laturi se azvârl acum ... dau De ei societății seamä ! Tot rău-i stânjenit de teamă , Și team-acești nemernici n-au ! Când n-are zei această gloată , Ce crime
Gheorghe Asachi - Omul literat
... aceasta adaogă-să îmbunătățirile cerute, după un metod simplu și care s-ar cuveni a se legiui de un giudeț amfiction ce să poate închega din gramaticii români a Transilvaniii, a Țării Românești și a Moldovei. Doritori de a vedea așezată ... cuvânt, oarecare va fi a sa îndeletnicire, el cu un pas măsurat pășește în lumea cea cugetătoare a speculațiilor matematice, sau că să rătăcește în lumea cea înfărmăcată a poeziii, au că înduieșește pre oameni pe sțenă, sau că învață prin istorie; aducând la templul artelor a sale pârgi, el nu va căuta de a coborî pe concurenții (râvnitorii) săi ... va fi pentru sufletul său un neplăcut sunet și în loc, ca neastâmpărata mediocritate (cii cu puțin talent), să geamă pentru toate aceste sporiuri, pentru că înaintea ochilor ei să strâmtorează neîncetat câmpul geniii, adevăratul om literat, petrecându-l cu un ochi mai sigur, va vedea că rămân lui îndestule prilejuri de a înălța acolo câte un monument și de a putea cuprinde vreun loc! â–² Începutul paginii ...
... din puterea lui, Nu din mila domnului. Dar n-am ciudă de asta Cât am ciudă de alta: Oprișanul mi-a spus mie Că așteaptă ca să-i vie Firman de la-mpărăție Să te scoată din domnie!" Mihnea-vodă se-ncrunta Și din gură cuvânta: ,,Pân-a ... fiară se-arunca, Pe-Oprișanu-l apuca Și pe scări îl îmbrâncea Și la moarte mi-l ducea! Când la poartă, frate, iată Un rădvan că se arată, Tras de șase telegari, Negri, ageri armăsari Cu cozi lungi și coame mari. Iar înuntru o bătrână Cu-o icoană sfântă-n mână ... domnul se ducea, Și-n genunchi trupu-și frângea Și grăind amar plângea: ,,Alei! doamne, fătul meu! Nu te ierte Dumnezeu Să omori pe Oprișanul Că-i peri până la anul! Știi tu, Mihneo, ori nu știi Că-n ziua Sântei Marii Era, doamne, ca să-ți vie Firman de la-mpărăție Să te scoată din domnie? Ș-aveai parte de firman Făr ... mare, Își făcuse răzbunare; Și capul nevinovat Zăcea-n țărnă aruncat Lângă trupul răsturnat! Vai de omul cu păcat! De păcat e alungat Și nu poate ...
Ion Luca Caragiale - "Răzbunarea lui Anastase"
... Luca Caragiale Acesta e titlul povestirii istorice pe care d. Ciru Oeconomu [1] a publicat-o zilele trecute. O analiză critică amănunțită nu poate încăpea în cadrul nostru; noi trebuie să ne mărginim a ne arăta numai în linii generale impresia ce ne-a făcut ... luată în seamă, crește încet-încet, se ridică treptat, până ajunge a domina scena întreagă. Anastase este la sfârșit aproape de tron, pentru că este amantul împărătesii Ariana, soția rănită în suflet a smintitului Trascalisc, cunoscut sub numele de Zenon Isauricul. Smintitul împărat este tras într-o ... Rugăminți, promisiuni, amenințări, blesteme — toate de prisos: capacul se așează d-a binele pe muchile cenotafului, prin păreții căruia nu se mai poate auzi îngrozitorul zbucium al smintitului și nefericitului îngropat. Anastase e a doua zi soț al Arianii și împărat al Răsăritului. Povestirea d-lui ...
Urmuz - Isma%C3%AFl și Turnavitu
... tîrziu, grație progresului științei moderne, s-a reușit să se fabrice unul pe cale chimică, prin syntheză. IsmaĂ¯l nu umblă niciodată singur. Poate fi găsit însă pe la ora 5 ½ dimineața, rătăcind în zig-zag pe strada Arionoaiei, însoțit fiind de un viezure de care se află ... rînd pe rînd și fără pic de mustrare de cuget. Cea mai mare parte din an, IsmaĂ¯l nu se știe unde locuiește. Se crede că stă conservat într-un borcan situat în podul locuinței iubitului său tată, un bătrîn simpatic cu nasul tras la presă și împrejmuit cu un mic ... se serbează tencuitul, cu scopul unic de a fi oferit de proprietar ca recompensă și împărțit la lucrători… În acest mod speră el că va constribui într-o însemnată măsură la rezolvarea chestiunii muncitorești… IsmaĂ¯l primește și audiențe, însă numai în vîrful dealului de lîngă pepiniera cu viezuri ... Turnavitu de a-i servi de șambelan la viezuri; asemenea, să-î iasă înainte, în fiecare dimineață, pe strada Arionoaiei și, prefăcîndu-se că nu-l observă, să calce viezurele pe coadă spre a-i cere apoi mii de scuze pentru neatenție, iar pe IsmaĂ¯l să ...
... pământ în locul meu, în împrejurările mele, și eu mă duc de-aicea să-mi petrec câtăva vreme în lună. Unde nu-s oameni, nu poate fi ură, și de-aceea am decis de-a-mi petrece undeva singur, fericit, fără grijă, iar tu să petreci pe pământ în ... nevisând nimica — ce îmi păsa mie de lumea asta ce dormea, pe care o uram și o părăseam spre a nu reveni poate în ea? Pasurile mele grele pocneau în pietrele pătrate ale stradelor, eu mă-ănîfășasem înfundat în manta cu pălăria peste ochi și mergeam astfel pe ... în ea. — Tu ești? răspunse o voce dragă și molatecă ca de copilă. — Eu, deschide fereastra, nu e nimeni pe strade, nu te poate vedea nimeni, ș-apoi chiar de te-ar vedea... Fereastra se deschise încet, perdeaua se dede într-o parte și dintre creții perdelei apăru, frumos ... îl aruncai în fundul unei mări. Mărimea fiind numai relativă, astfel încât ceea ce nouă ni-i mare altora li se pare mic, se-nțelege că atomii microscopici din acel mărgăritar a cărui margini le era cerul, stropii -stele și lună și soare, acei pitici aveau regii lor, purtau ...
Ștefan Octavian Iosif - La o ciocîrlie
... grijii-ntunecate În veci asupră-ți nu s-abate : Iubești, dar patima iubirii nu poți să o cunoști în veci I Aievea sau visînd tu, poate, vezi altă lume decît noi, Cunoști secretul morții poate, Și le pricepi mai bine toate — Cum ai cînta altminteri oare așa de clar și de vioi ? Noi iscodim trecutul searbăd, ori viitorul îndoios ... fi străini de rele, de-am rămînea de-a pururi prunci, Și-n veci cu lacrime durerea Să nu ne-ntunece vederea, Socot că n-am putea cuprinde norocul tău, ah, nici atunci ! Poetul s-ar cădea să pună pe arta ta mai mare preț Ca-n tot ce ...