Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru I(CEEA) CE
Rezultatele 1111 - 1120 din aproximativ 1462 pentru I(CEEA) CE.
Ion Luca Caragiale - Smărăndița
... și zicea în sufletul ei: ,,Helbet! Dumnezeu o fi bun și cu noi!" Și Smărăndița cânta și mâna pe Murgana la izvor, la șipot să-i dea apă proaspătă, rece și curată din inima pământului, și Murgana făcea: Muu ! muu ! după ce bea; și Smărăndița, nebună, zglobie, ca un fluture împistruiat pe aripe cu toate fețele câmpului și stelele cerului, răspundea mângâind-o pe Murgana: — Helbet ... Și nu mai vrea să bea și pleca, și Smărăndița după ea. Și șipotul rece în urma lor sta pe loc și șlângea mereu... De ce plângea Smărăndința?... De durere! De ce o durea pe Smărăndița?... O durea că se gândea... La ce se gândea Smărăndița?... La ce?... II Sus pe dealul înalt, între salcâmii care aruncă departe-departe talazuri-talazuri de un miros îmbătător, adormitor, omorâtor de dulce, amețitor, din ploaia albă ... mare... mâine-poimâine te ia la oaste... parcă te văz cogeamite ofițer! Dar copilul, jumătate mândru de vorbele mămulichii, jumătate supărat că nu vrea să-i dea lapte, zice: — Ba, eu voi lapte. Și mama îl pupă și-i
Alexei Mateevici - Hristos în biserica Ierusalimului
... Alexei Mateevici - Hristos în biserica Ierusalimului Hristos în biserica Ierusalimului de Alexei Mateevici I Libanul a dat chedrii Și aurul Ofirul, Alesu-și-a Sidonul, Eghiptul falnic, Tirul Tot ce avea mai mare, Mai vederat, mai rar, La facerea acestui Dumnezeiesc altar. Aicea, toată mintea, Puterea omenească, Pe cerul cu pământul Voit-au să unească ... nostru O mare spurcăciune: Pe piatră, unde numai Genunchi plecat se pune, Hristos găsit-au marfă Și aur și argint, Iar primprejur — pe-aceia Ce spurcă lucrul sfânt: Găsit-au târgoveții Pungași și vânzători De vite pentru jertfă, Vicleni amăgitori; Pe cei ce schimbă banii, Herghelegii, văcari, Cu viețile pierdute, Cu inimi de tâlhari; Pe cei ce-și vând și cinstea Și sufletul întreg Și zilele lor toate În vicleșug petrec, Pe cei mișei ce nu știu, Nu văd altă nimic: Un Dumnezeu — argintul, Credința li-i câștig. Și lucruri ne-auzite! Afară de văcari Cu viețile pierdute, Cu inimi de tâlhari, Afar' de schimbătorii De bani, ai căror limbă Deodată cu ...
Gheorghe Asachi - Corbul și vulpea (Asachi)
... Corbul şi vulpea (Asachi) Corbul și vulpea de Gheorghe Asachi Preste ramul unui sorb S-așezasă domnul corb, Țiind în plisc o bucată De caș, ce-o avea furată. Vulpea, cum l-au mirosit, Sub acel sorb au venit Și-n sus căutând, i zice: Buna ziua, venetice! Cât ești mândru și frumos! Dacă viersul cel duios Ți-i c-a penilor odoare, Tu-ntreci pe privighitoare. De mândrie îngâmfat, Corbul pliscul au căscat, Și vrând viersul să înceapă, Cașul pe pământ ... și îmbucă, Cătră corb, spre mângâiere, Zice: En ascultă, vere, Cel ce știe lingușala Să îndoapă-n socoteala Celuia care-l ascultă. Astă daună nu-i
Grigore Alexandrescu - Anul 1840
... ar vedea-mplinite Câte într-al tău nume ne sunt făgăduite. O, an prezis atâta, măreț reformator! Începi, prefă, răstoarnă și îmbunătățează, Arată semn acelor ce nu voiesc să crează; Adu fără zăbavă o turmă ș-un păstor. A lumii temelie se mișcă, se clătește, Vechile-i instituții se șterg, s-au ruginit; Un duh fierbe în lume, și omul ce gândește Aleargă către tine, căci vremea a sosit! Ici umbre de noroade le vezi ocârmuite De umbra unor pravili călcate, siluite De alte ... a omului mărire nimic nu dă dovadă, Și numai despotismul e bine întărit. An nou! Aștept minunea-ți ca o cerească lege; Dacă însă păstorul ce tu ni l-ai alege Va fi tot ca păstorii de care-avem destui, Atunci... lasă în starea-i bătrâna tiranie, La darurile tale eu nu simt bucurie, De-mbunătățiri rele cât vrei suntem sătui. Ce bine va aduce o astfel de schimbare? Și ce mai rău ar face o stea, un comet mare, Care să arză globul ș-ai lui locuitori? Ce pasă bietei turme, în veci nenorocită, Să știe de
Garabet Ibrăileanu - Addenda la privind viața
... care au fost rând pe rând noi, îi purtăm în fundul sufletului nostru ca într-un mormânt. Dispariția acestui mormânt viu, în care zac cei ce au fost noi, ne inspiră groaza de moarte. De aceea oamenii lipsiți de sentimentul trecutului sunt mai bravi în fața morții. În viață fiecare purtăm ... devin pentru unii din noi persoane, față cu care simțim că avem îndatoriri sociale și morale. Sufletele de rând dau altora tocmai contrariul de ceea ce cer de la alții. Realist în observație și idealist în aspirații -- este fizionomia sufletelor bine organizate. Nu clădi pe nisip, nu clădi pe ipoteza sentimentelor ... ca și cum nu ar prezenta nici o primejdie pentru cinstea ta. Prietenia amoroasă -- amorul ipocrit cu sine însuși. Nimene nu va putea descoperi de ce anume lucru ne temem, când ne temem de moarte, cum nimene n-ar putea spune ce vrea, când ar putea fi întrebat, mai înainte de a se naște, pentru ce dorește viața. Numai proștii sunt destul de inteligenți ca să nu-i înșele iluziile. Tinerii caști își iubesc mai mult mamele decât ceilalți. Bunătatea e un dar gratuit al naturii, tot atât de rar ca și inteligența ...
Dimitrie Anghel - Florile (Anghel)
... strai la fiecare, Și fete nu-s pe tot pămîntul să-mbrace mai frumoase rochii. Pe crin l-a miruit în frunte, lăsîndu-i hlamida regească Să poată-mpărăți cu fală norodu-i de mironosițe, Cicorilor le-a dat seninul strîns din privirea omenească, Iar rîsul fărîmat prin lume l-a nins pe foi ... cu trandafirii. La fiecare pas te-așteaptă cîte-o minune, — ici scînteie Ca un rubin o ghințiană, colo un stînjinel se joacă... Slavă aceluia ce-aruncă din cer lumini de curcubeie, Și a știut să țese nalbei un cuib din tort de promoroacă ! Slavă ! căci trist-ar fi ... fi fost macar o floare, ce-am fi sădit noi pe morminte ? Ce-ar fi cernut, în primăvară, cînd trece prin grădină vîntul, Și eu ce
Ion Luca Caragiale - Lanțul slăbiciunilor
... loază de elev de-ai mei. - Nu e loază, Costică; e un băiat dintr-o familie dintre cele mai bune: mi-e rudă. - Cine știe ce leneș, ce dobitoc! - Nu-i adevărat, dragă Costică; este un băiat prea cumsecade... Să nu mă lași!... Viu la tine sigur că n-ai să mă refuzi; știu cât pot ... a mă-ndoi un moment că în cazul de față, fiind vorba, mă-nțelegi, de o chestiune... - Ei, lasă astea! știi că țiu la tine; ce mai încap între noi astfel de fraze banale?... Ce notă vrei să-i dau pârlitului tău de protejat? - 7, dragă Costică!... - Apoi, dacă n-o fi știind nimic animalul! - Ei, acuma și tu! zi că nu știe; parcă ... o nenorocire pentru familia lui - o familie dintre cele mai bune - și pentru mine o mare mâhnire... - A! irezistibilă milogeală prietenească! zice Costică; ce bine știi tu să poruncești! Aide! să-ți fac hatârul și de data asta... să-i dau nepricopsitului 7. - Merci , dragă Costică, mare pomană-ți faci! - Cum îl cheamă? Eu caut repede-n buzunare scrisoarea d-rei Mari Popescu. Nu e ... Diaconeasca; este aci alături. N-aștept mult. Madam Diaconescu vine. Dar, fatalitate! și dumneaei se află în aceeași necunoștință despre numele junelui nostru protejat: însemnărica ...
... îi apăsa pulpa. Dar parcă îi apucă frica să mai steie singuri, cu mortul, în tăcerea aceea. Țăranul începu să vorbească: — Halal căciulă... și ce straie! Și-atunci simți ceva cald și tare lângă picior, și parcă ar fi vrut să zică: Și ce pungă! Dar adăugă altceva: — Și el se omoară! Ca și băiatul lui Dumitrache Strâmbu; da să zici că celuia i s-o slobozit pușca singură-n chept! Vorbele însă nu-i mai veneau: n-avea ce mai spune. Iar îi cuprinse o grijă mare, se traseră amândoi deoparte, unul lângă altul. Lăptuc, înădușit, ca după cine știe ce drum. Femeia se gândea... Dacă i-o da în cap gardistului să-i caute? Dacă dânsul umblase mai dinainte prin buzunarele împușcatului și știa ce are, și-i lua acuma din scurt? — Ha? făcu speriat Lăptuc, ca și când îl întrebase ceva nevastă-sa. Femeia nu-i răspunse, întoarse capul în toate părțile, apoi se duse și mai bătători cu mâna omătul. De-abia se ridică, și auzi un tropot. Venea gardistul ... vremea asta, când nici tu para, nici tu lemne, nici tu mălai, nimic n-aveau! Dacă n-o luau ei, ar fi luat-o gardistul. ...
... o fantasm,-o copiliță, Purtând flori de mac în mână, pe sân flori de tămâiță Și-mpletiți în păr de aur purtând tainici trandafiri. Ea-i comoară de frumsețe, simbol dulce de iubiri Și-i un tip de poezie, farmec de-admirate sfântă: Ea-i Ileana Cosintiana, din cosiță-i floarea cântă! Sub serinele-i surâsuri, ierni se schimbă-n primăveri; P-a ei urmă azi renvie crinul veștezit de ieri; Și de drag, soarele-n cale stă ... al ei drag El plângând încălecase pe Cal-Galben de sub soare, Căci e năzdravan din fire acest cal, știe să zboare Prin văzduh, până ce lasă stelele-ndărătul său!... Făt-Frumos și Cosintiană! O, cu tot ce Dumnezeu A lăsat frumos și nobil și fermecător în lume, V-a-nzestrat pe voi poporul, inimi blânde cu blând nume ... spaimă; în sălbatecii noștri zmei Afli taberi de himere și-un popor de briarei! Iat-aci pe Făt-Frumosul, iat-aci pe Cosintiana: Dânsul nu-i decât Apollo, dânsa nu-i decât Diana; El un Adonis ce-adoarme Deliae pe brațul său, Ea- ...
Titu Maiorescu - Câteva aforisme
... a melodiilor? * Cu drept cuvânt s-a zis licență poetică, și nu licența poetului. Numai cea dintâi este iertată. * Cine are vocațiune? Cel ce în momentul lucrării se uită pe sine. * În fața unui abis te înfiorezi. Tot așa în clipa în care simți deosebirea adâncă ce te desparte de celălalt. * Mijlocul e superior scopului și-i reglează valoarea. Prin urmare, fraza iezuiților trebuie întoarsă: mijlocul justifică scopul. * Păzește-te a doua zi după un succes. * Nu cere de la ... celor mici, dar niciodată dimpotrivă. * Treapta dintâi pe care ne înălțăm e un altar de jertfă. * Între un diamant și o grămadă de pietriș cui i-ar fi alegerea grea? Așa, între aprobarea unui om cuminte și aplauzele zgomotoase ale mulțimii. * Ce liberal e Beethoven în orchestrație! Tot instrumentul e întrebat să-și dea părerea și reproduce pe răspunderea sa ideea principală. Ideea principală câștigă astfel o ... Ai simțit imensitatea mării? Atunci e totuna, dacă marea este în liniște sau e mișcată de furtună, dacă strălucește sub răsăritul soarelui sau dacă deasupră-i ultima rază de lumină se luptă cu întunericul nopții. Și în sufletul de-aproapelui tău poate fi o imensitate, și îndată ...
Ion Luca Caragiale - Trădarea românismului! Triumful străinismului!! Consumatum est!!!
... românismului! Triumful străinismului!! Consumatum est!!! Trădarea românismului! Triumful străinismului!! Consumatum est!!! de Ion Luca Caragiale Așa de june Moftul și deja mâhnit și trist? iată ce-și va zice desigur publicul văzând foița noastră cernită. Da, trist! da, mâhnit! da, cernit! Durerea adevărată e sobră de cuvinte, este mută... Să tăcem ... Carp asupra școalelor profesionale așa cum a voit ministrul nerromân, care, ca briganzii, a pus Camerei servile cuțitul la gât strigându-i fioros: votul sau viața! Penibil! terribil!! orribil!!! Ieri s-a votat aservirea noastră economică! Ieri s-a jertfit poftelor străine interesele ... săraci nu sunt opriți de a învăța vreo meserie! Am zis că durerea e sobră de vorbe. Atâta dar! Iată prin urmare de ce, deși atât de june, Moftul este trist și cernit. Iată de ce Moftul a ținut ca o sfântă datorie față cu patria sa, cu poporul său, cu națiunea sa, să apară astăzi în chenarul de ...